Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 132 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, precum si a prevederilor art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 24 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, precum şi a prevederilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Oana Magdalena Musteaţã şi Robert Musteaţã în Dosarul nr. 1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã, de Gabriel Ciupercã, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã, de Damian Cimpoeşu în Dosarul nr. 7.584/280/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Ion Ciofu în Dosarul nr. 8.545/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
La apelul nominal rãspund personal autorii excepţiilor Damian Cimpoeşu şi Ioan Ciofu, acesta din urmã fiind asistat de apãrãtorul ales cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 1.308D/2007, nr. 1.321D/2007, nr. 1.489D/2007 şi nr. 1.507D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiei, personal şi prin reprezentant, nu se opun conexãrii celor patru dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.321D/2007, nr. 1.489D/2007 şi nr. 1.507D/2007 la Dosarul nr. 1.308D/2007, care este primul înregistrat.
Având cuvântul, autorul excepţiei, Damian Cimpoeşu, solicitã în principal acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Apãrãtorul ales al autorului Ioan Ciofu lasã la aprecierea instanţei acordarea unui nou termen.
Reprezentatul Ministerului Public se opune cererii solicitate.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea formulatã, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 17 octombrie 2007, şi pânã în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul excepţiei Damian Cimpoeşu pune concluzii de admitere a acesteia.
Apãrãtorul ales al autorului Ioan Ciofu aratã cã, deşi cunoaşte conţinutul <>Deciziei nr. 1.086/2007 prin care Curtea Constituţionalã a admis o excepţie identicã, este îngrijorat de atitudinea reprezentanţilor Ministerului Public care au trecut la veritabile represalii în contra avocaţilor al cãror rol a fost minimalizat la acela de decor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã pentru dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi devenitã inadmisibilã pentru dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 5 septembrie 2007, 12 septembrie 2007, 17 octombrie 2007 şi 3 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 1.568/89/2007, nr. 34.653/2006, nr. 7.584/280/2004 şi nr. 8.545/1/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penalã, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 172 din Codul de procedurã penalã, <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 172 alin.1 teza întâi din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Oana Magdalena Musteaţã şi Robert Musteaţã, de Gabriel Ciupercã, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii, de Damian Cimpoeşu şi de Ion Ciofu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art.24 referitoare la Dreptul la apãrare, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la independenţa judecãtorilor şi la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece se introduce un tratament aleatoriu şi inegal între "acuzare" şi "apãrare".
Referitor la <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , se aratã cã acesta contravine dreptului la un proces echitabil aşa cum a fost consacrat de Constituţie şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, când se face vorbire la sprijinirea sub orice formã a grupului infracţional organizat, nu se individualizeazã şi modalitãţi concrete prin care se poate realiza ajutorul, incriminarea având un caracter nedeterminat şi general.
Tribunalul Vaslui - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este întemeiatã, deoarece are un caracter nedeterminat şi general, lãsând loc la interpretãri diferite. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, instanţa opineazã cã aceasta este nefondatã.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã numai în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 şi 24. Cât priveşte dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , Avocatul Poporului considerã cã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 din Codul de procedurã penalã, referitoare la Drepturile apãrãtorului, aşa cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003. În realitate, critica vizeazã numai teza I a alineatului 1 din art. 172 din Codul de procedurã penalã, acesta fiind, de altfel, textul citat de autori. Pentru acest motiv, urmeazã a se restrânge obiectul excepţiei la aceste dispoziţii care, la data sesizãrii instanţei de contencios constituţional aveau urmãtorul conţinut:
- Art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã: "În cursul urmãririi penale, apãrãtorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã care implicã audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului cãruia îi asigurã apãrarea şi poate formula cereri şi depune memorii.[...]";
- <>Art. 7 din Legea nr. 39/2003 : "(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, deoarece prevederea "care implicã audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului cãruia îi asigurã apãrarea", cuprinsã în acest text, este contrarã art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apãrare.
Aşa fiind, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilã, deoarece, potrivit <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
2. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , Curtea constatã cã prin textul legal criticat se incrimineazã fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup. Aşa fiind, scopul grupului infracţional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale, prin aceasta legiuitorul rãspunzând nevoilor societãţii şi având în acest sens, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deplina libertate de reglementare.
Nu poate fi primitã critica avansatã de autorii excepţiei, deoarece, dimpotrivã, Parlamentul, prin <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , a reglementat o specie de infracţiune subordonatã unei categorii infracţionale de gen anume determinate, textul neconţinând elemente de naturã a crea confuzii de interpretare. De altfel, Curtea Constituţionalã nu este competentã a pronunţa decizii de interpretare şi aplicare a legii, acesta fiind, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Oana Magdalena Musteaţã şi Robert Musteaţã în Dosarul nr. 1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã, de Gabriel Ciupercã, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã, de Damian Cimpoeşu în Dosarul nr. 7.584/280/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Ion Ciofu în Dosarul nr. 8.545/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Gabriel Ciupercã, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
