Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 132 din 16 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 20 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Alina Badiu în Dosarul nr. 3.789/62/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.276D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a transmis note scrise prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.789/62/2011, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Excepţia a fost ridicatã de Alina Badiu într-o cauzã având ca obiect acordarea unor drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã reducerea cu 25% a salariului reprezintã o mãsurã discriminatorie, de vreme ce afecteazã doar persoanele plãtite din bugetul statului. Aceastã diminuare încalcã dreptul de proprietate şi dreptul la un nivel de trai decent.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia invocatã este neîntemeiatã, având în vedere cã diminuarea cuantumului salariului cu 25% se circumscrie motivelor expres prevãzute de art. 53 din Constituţie. Aratã cã aceastã diminuare este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare, fiind determinatã de amploarea şi gravitatea crizei economice actuale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere marja de apreciere a statului în realizarea şi garantarea drepturilor sociale şi economice.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Cu toate acestea, din examinarea considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, critica vizeazã doar prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010, asupra cãrora urmeazã sã exercite controlul de constituţionalitate. Aceste prevederi au urmãtorul conţinut: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultã o valoare mai micã decât valoarea salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã, suma care se acordã este de 600 lei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 47 privind nivelul de trai.
Totodatã, sunt considerate ca fiind încãlcate dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 1 privind protecţia proprietãţii cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile legale criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeazã a analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010.
În continuare, Curtea reţine cã soluţia legislativã criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã (a se vedea Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, precum şi Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).
Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încãlcarea art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât angajaţii din mediul public nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncã în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele, de bugetul public naţional, de încasãrile şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintã astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncã sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncã încheiat între un angajat şi un angajator.
Pe de altã parte, Curtea a reţinut cã salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sã le plãteascã angajatului nu intrã în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plãtite în viitor de cãtre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizeazã numai sumele certe, lichide şi exigibile.
În acelaşi timp, Curtea a observat cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotãrârea din 31 mai 2011, pronunţatã în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu implicã un drept la dobândirea proprietãţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã mãsura reducerii salariilor prevãzutã de Legea nr. 118/2010 nu este contrarã art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor.
Astfel, în lumina principiilor stabilite în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios european al drepturilor omului a observat cã mãsura criticatã nu a determinat suportarea unei sarcini disproporţionate şi excesive, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a considerat astfel cã statul român nu a depãşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunţatã în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21).
Distinct de acestea, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind nivelul de trai.
Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.
În aceste condiţii, stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciatã de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economicã a ţãrii, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societãţii, gradul de culturã şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societãţii reprezintã deopotrivã coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evalueazã nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a mãsurii în care statul reuşeşte sã ducã la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie sã fie raportatã la aceşti factori, nefiind posibilã stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Alina Badiu în Dosarul nr. 3.789/62/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
_____
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
