Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 131 din 3 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (3), (5) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001 , precum si ale art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 17 alin. (1), (3) si (4) din Hotararea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 18 aprilie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Mohammad Al Ali din Siria în Dosarul nr. 15.133/2001 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti, Asef Sari din Turcia, Anwar Hossain din Bangladesh şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak în dosarele nr. 11.082/2002, nr. 9.851/2002 şi nr. 13.027/2002 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde, pentru Asef Sari din Turcia şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak, avocatul Eugenia Crangariu. Lipsesc ceilalţi autori ai exceptiei şi partea Oficiul Naţional pentru Refugiati, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în dosarele nr. 320C/2002, nr. 373C/2002, nr. 375C/2002 şi nr. 439C/2002 are un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Avocatul nu se opune conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedura civilã, nu se opune conexarii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 373C/2002, nr. 375C/2002 şi nr. 439C/2002 la Dosarul nr. 320C/2002, care este primul înregistrat.
Avocatul Eugenia Crangariu solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate cu ocazia ridicãrii exceptiei în fata instanţelor judecãtoreşti, motive depuse în scris la dosare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind neîntemeiatã, a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 . Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 17 allin. (1), (3) şi (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 622/2001 , având în vedere prevederile constituţionale ale art. 144 lit. c) şi dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, arata ca aceasta este inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 15.133/2001 de Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, şi încheierile din 22 august 2002, 8 august 2002 şi 7 octombrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 11.082/2002, nr. 9.851/2002 şi nr. 13.027/2002 de Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Mohammad Al Ali din Siria, Asef Sari din Turcia, Anwar Hossain din Bangladesh şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 18 alin. (1) şi (2), cu trimitere la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, 22, 23, 24, 49 şi 51. De asemenea, apreciazã ca sunt incalcate prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Convenţia de la Geneva din 1951 privind Statutul refugiatilor, precum şi paragrafele nr. 190, 192, 195-197, 201 şi 203-205 din Manualul Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati. În acest sens, arata ca, reglementand procedura de soluţionare a unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat, acest text de lege instituie o discriminare fata de procedura primei cereri şi aduce atingere însãşi substanţei dreptului de a promova o noua cerere pentru protecţie umanitara condiţionatã.
Instanţele de judecata apreciazã ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, considera ca dispoziţiile <>art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 instituie o procedura specialã, derogatorie, ulterioara şi completatoare procedurii considerate de drept comun, care vine sa asigure garanţii în plus solicitantului de azil.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca textele de lege criticate sunt în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi nici reglementãrilor internaţionale invocate.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei ridicate.
Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, ale Guvernului şi cele ale instituţiei Avocatul Poporului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor din România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, precum şi cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 18 iulie 2001.
<>Art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 are urmãtoarea redactare: "(3) O noua cerere de acordare a statutului de refugiat poate fi depusa numai dacã a fost pronunţatã o hotãrâre definitiva şi irevocabilã asupra cererii anterioare şi numai dacã sunt îndeplinite alternativ urmãtoarele condiţii:
a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii anterioare au apãrut elemente noi care nu au putut fi prezentate, din motive neimputabile solicitantului, cu condiţia ca aceste elemente sa nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea statului roman. Solicitantul este obligat sa facã dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilitãţii prezentãrii lor cu ocazia soluţionãrii cererii anterioare;
b) au survenit transformãri de ordin politic, social, militar sau legislativ în ţara de origine, de natura a avea consecinţe grave pentru solicitant.[...]
(5) Hotãrârea se pronunţa în termen de 5 zile, numai în baza noii cereri depuse, motivatã corespunzãtor, şi a documentaţiei prezentate anterior de solicitant şi se comunica, în scris, de îndatã acestuia.
(6) Hotãrârea prin care se acorda accesul la soluţionarea unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat are ca efect şi anularea dispoziţiei de a pãrãsi teritoriul României, prevãzutã în hotãrârea anterioarã, solicitantul urmând sa beneficieze de drepturile prevãzute la art. 13."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, se invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
- Art. 18: "(1) Cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acorda şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 23: "(1) Libertatea individualã şi siguranta persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depãşi 24 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãţii mandatului, arestatul se poate plange judecãtorului, care este obligat sa se pronunţe prin hotãrâre motivatã. Prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndatã la cunostinta, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestãrii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri au dispãrut.
(7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(8) Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.
(9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
De asemenea, mai sunt invocate urmãtoarele prevederi din reglementãri internaţionale:
- Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 31 şi 33 din Convenţia privind statutul refugiatilor încheiatã la Geneva în 1951:
- Art. 31: "Refugiati aflaţi ilegal în ţara de primire
1. Statele contractante nu vor aplica sancţiuni penale, pe motivul intrãrii sau şederii lor ilegale, refugiatilor care, sosind direct din teritoriul unde viata sau libertatea lor erau amenintate în sensul prevãzut de art. 1, intra sau se gãsesc pe teritoriul lor fãrã autorizaţie, sub rezerva prezentãrii lor fãrã întârziere la autoritãţi pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrãrii sau prezentei lor ilegale.
2. Statele contractante nu vor aplica, în ce priveşte deplasarile acestor refugiati, alte restrictii decât acelea care sunt necesare; aceste restrictii vor fi aplicate numai pana la reglementarea statutului lor de refugiati în ţara respectiva sau pana la obţinerea admiterii în alta ţara. În vederea acestei ultime admiteri, statele contractante vor acorda acestor refugiati un termen rezonabil şi toate facilitãţile necesare.";
- Art. 33: "Interdicţia de expulzare şi returnare
1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel, un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viata sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa, religie, naţionalitate, apartenenţa la un anumit grup social sau opinii politice.
2. Beneficiul prezentei dispoziţii nu va putea totuşi fi invocat de cãtre un refugiat fata de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea tarii unde se gãseşte sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crima sau un delict deosebit de grav, constituie o ameninţare pentru comunitatea tarii respective."
În fine, autorii exceptiei mai susţin ca textul de lege criticat contravine principiului împãrţirii sarcinii probei şi beneficiului dubiului, asa cum este reglementat în paragrafele nr. 190, 192, 195, 196, 197, 201, 203, 204 şi 205 din Manualul Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati.
Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Astfel, referitor la critica ce vizeazã infrangerea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care reglementeazã egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, Curtea constata ca prevederea constituţionalã menţionatã este inaplicabila în cauza, deoarece are în vedere persoane care au calitatea de cetãţean roman.
În legatura cu susţinerea privind încãlcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Constituţie, Curtea observa ca, între drepturile refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o forma de protecţie, legea romana prevede: liberul acces la instanţele de judecata - art. 23 alin. (1) lit. l), dreptul de a fi asistat sau de a fi reprezentat de un avocat şi de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat - art. 13 alin. (1) lit. b), precum şi dreptul de a nu fi expulzat sau returnat ("non-refoulement"), cu excepţiile stabilite prin lege - art. 23 alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate între textele criticate şi prevederile constituţionale inovocate.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia au invocat şi încãlcarea art. 23 din Constituţie. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textele de lege criticate reglementeazã procedura de soluţionare a unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat, în timp ce dispoziţiile constituţionale pretins a fi incalcate se referã la "Libertatea individualã" a persoanei, condiţiile în care se pot realiza perchezitii, reţineri şi arestari şi faptul ca acestea pot fi dispuse numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege. Asa fiind, rezulta ca prevederile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în cauza.
Art. 49 din Constituţie reglementeazã restrangerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, proporţional cu situaţia care determina aceasta restrangere. Prevederile legale din ordonanta, criticate ca fiind neconstituţionale, nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru strãinii care urmeazã procedura de acordare a unei forme de protecţie din partea statului roman.
De asemenea, autorii exceptiei critica textele de lege menţionate şi cu referire la prevederile constituţionale cuprinse în art. 51. Curtea observa însã ca acestea nu conţin nici o dispoziţie care sa contravina principiului respectãrii Constituţiei şi a legilor.
Referitor la prevederile cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi anume cele care privesc procesul echitabil şi dreptul persoanei de a se plange unei instanţe, Curtea retine ca textele legale criticate de autorul exceptiei nu opresc, în realitate, pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care conditioneaza într-o societate democratica procesul echitabil.
Dispoziţiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate sunt în deplina concordanta şi cu prevederile din Convenţia privind statutul refugiatilor încheiatã la Geneva în 1951, referitoare la expulzare şi returnare.
În sfârşit, Manualul Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati reprezintã un ghid de reguli şi criterii, util în formarea unei imagini de ansamblu în analizarea cererii solicitantului de azil, dar nicidecum un instrument juridic cu forta obligatorie pentru statele pãrţi la Convenţia din 1951 sau care sa reprezinte un argument valabil pentru susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, în temeiul dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, potrivit cãrora aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", dispoziţii coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, aceasta excepţie este inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de Mohammad Al Ali din Siria în Dosarul nr. 15.133/2001 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti, Asef Sari din Turcia, Anwar Hossain din Bangladesh şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak în dosarele nr. 11.082/2002, nr. 9.851/2002 şi nr. 13.027/2002 ale Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
II. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 17 alin. (1), (3), şi (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, ridicatã de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 aprilie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
