Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 131 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) si (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal, pentru Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii, se prezintã directorul direcţiei juridice Vlad Mihai Cercel, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Partea prezentã solicitã, în principal, respingerea excepţiei ca inadmisibilã, având în vedere cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. 47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 a fost abrogat prin <>art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor, dispoziţii, care potrivit art. III din aceeaşi lege, au intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005. În subsidiar solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În susţinere depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, arãtând cã prevederile <>art. 47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 au fost abrogate expres prin <>art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.718/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã reglementarea plãţii tarifului de monitorizare anual, datorat de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii, sub forma unui procent din cifra de afaceri a fiecãrui furnizor, reprezintã o dublã impozitare, contravenind dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie. Aratã, în acest sens, cã pentru aceeaşi cifrã de afaceri este calculatã atât contribuţia anualã ce trebuie plãtitã cãtre Autoritatea Naţionalã de Reglementare în domeniul Energiei Electrice, cât şi tariful de monitorizare anual datorat Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã textele legale criticate contravin dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât sistemul de impunere reglementat de aceste texte nu asigurã o aşezare justã a sarcinilor fiscale pentru o societate comercialã care desfãşoarã şi alte activitãţi pe lângã activitãţile specifice de comunicaţii electronice. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã sumele percepute de Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii cu titlu de tarif de monitorizare nu au natura unor taxe şi impozite în sensul <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece ele nu constituie surse la bugetul de stat. De asemenea, aratã cã prin <>Legea nr. 239/2005 a fost abrogat <>art. 47 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 , introducându-se un capitol distinct referitor la tariful de monitorizare, urmând a intra în vigoare la data de 31 decembrie 2005. Potrivit acestor noi dispoziţii, la stabilirea tarifului de monitorizare se iau în considerare numai veniturile realizate din activitatea desfãşuratã în domeniul comunicaţiilor. Avocatul Poporului considerã prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Excepţia are ca obiect prevederile <>art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 591/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002, prevederi care la data sesizãrii aveau urmãtorul conţinut: - Art. 47: "(1) Furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice autorizaţi în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã datoreazã ANRC un tarif de monitorizare anual, calculat ca un procent din cifra de afaceri a fiecãrui furnizor. [...] (6) În scopul aplicãrii prevederilor prezentului capitol cifra de afaceri este suma veniturilor realizate din vânzãrile de produse sau din prestãrile de servicii efectuate de agentul economic în cursul unui exerciţiu financiar." Textul constituţional pretins a fi încãlcat este cel al art. 56 alin. (2), potrivit cãruia "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 239 din 15 iulie 2005 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005. Prin art. II pct. 5 din aceastã lege, în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 a fost introdus un capitol distinct, respectiv Capitolul VIII^1, referitor la tariful de monitorizare, care a intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005, cu aceeaşi datã fiind abrogat art. 47 din aceastã ordonanţã. Curtea observã cã, în urma acestor modificãri intervenite ulterior sesizãrii sale, nu s-a mai pãstrat soluţia legislativã pe care autorul excepţiei o criticã. Astfel, potrivit acestei noi redactãri, furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii au posibilitatea de a opta între soluţia existentã, şi anume determinarea tarifului de monitorizare în funcţie de cifra de afaceri, potrivit <>art. 48^1 alin. (1) din Legea nr. 239/2005 , şi determinarea tarifului de monitorizare în funcţie de veniturile rezultate numai din furnizarea de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, potrivit art. 48^4 alin. (2) din aceeaşi lege. Ţinând seama cã în jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale s-a statuat cã în situaţia modificãrii prevederii legale atacate sesizarea rãmâne valabilã numai dacã textul, în noua sa redactare, conservã excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în cauza de faţã aceastã cerinţã nu este îndeplinitã şi, în consecinţã, excepţia urmeazã sã fie respinsã, ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 47 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Maria Bratu ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
