Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 131 din 16 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor masuri referitoare la administrarea companiilor/societatilor nationale si a celorlalte societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 , excepţie ridicatã de Dan Vele în Dosarul nr. 6.270/2001 al Judecãtoriei Braşov. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 2 aprilie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16 aprilie 2002.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 1 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 6.270/2001, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 , excepţie ridicatã de Dan Vele într-o cauza civilã având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale în temeiul art. 581 din Codul de procedura civilã. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 1 alin. (2) din ordonanta criticata, care dispun "încetarea contractului de management încheiat cu Societatea Comercialã <<Rial>> - S.R.L. Braşov, deşi acesta nu a ajuns la termen", incalca prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie. Judecãtoria Braşov apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata întrucât "încetarea unui contract de administrare sau management trebuie dispusã sau constatatã de cãtre o instanta judecãtoreascã, iar excluderea de la competenta instanţelor judecãtoreşti a acestui fapt este contrarã dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, fiind astfel îngrãdit accesul liber la justiţie". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, în esenta, se arata ca "încetarea în temeiul legii a contractului de management, încheiat în scopul administrãrii unei societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, nu impiedica partea nemultumita, în speta managerul (mandatarul), sa se adreseze justiţiei cu privire la constatarea legalitãţii încetãrii (revocãrii) contractului de management". Guvernul opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibila. În acest sens se arata, pe de o parte, ca autorul exceptiei nu a expus motivele pentru care considera dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 ca fiind contrare art. 21 din Constituţie, iar pe de alta parte, ca textul de lege criticat nu este incident în cauza, care, potrivit încheierii de sesizare, are ca obiect cererea de ordonanta preşedinţialã, în temeiul art. 581 din Codul de procedura civilã. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor mãsuri referitoare la administrarea companiilor/societãţilor naţionale şi a celorlalte societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "Contractele de administrare încheiate în baza dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 privind administrarea companiilor/societãţilor naţionale, a societãţilor comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi a regiilor autonome, şi contractele de management încheiate în temeiul <>Legii contractului de management nr. 66/1993 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, înceteazã la data numirii noului consiliu de administraţie, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã în fata instanţei de judecata, aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." În cursul dezbaterilor la Curtea Constituţionalã, consemnate în Încheierea de şedinţa din 2 aprilie 2002, precum şi în notele scrise depuse la dosar s-a mai invocat şi încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, conform cãrora în raporturile cu cetãţenii sãi statul trebuie sa se comporte în mod onest, loial şi rezonabil; art. 38 alin. (1), referitor la dreptul la munca şi libertatea alegerii locului de munca, întrucât textul criticat nu se înscrie în sfera mãsurilor corespunzãtoare pentru asigurarea acestui drept; art. 43 care stabileşte obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent, deoarece tuturor managerilor vizati de dispoziţiile criticate le-au fost desfãcute contractele de munca; art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau unor libertãţi, de vreme ce conţinutul normei legale care face obiectul exceptiei nu se regaseste în ipotezele acestei prevederi constituţionale; art. 51 care dispune în legatura cu obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor; art. 134 alin. (2) lit. f) conform cãruia statul trebuie sa asigure crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Se mai invoca, de asemenea, încãlcarea prevederilor art. 6 din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, în sensul cãrora statele pãrţi au obligaţia de a lua mãsurile corespunzãtoare asigurãrii dreptului la munca pentru cetãţenii lor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele: Regula generalã în materia administrãrii societãţilor comerciale pe acţiuni este stabilitã prin dispoziţiile <>art. 134 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, dispoziţii potrivit cãrora "(1) Societatea pe acţiuni este administratã de unul sau mai mulţi administratori, temporari şi revocabili. (2) Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie". Prin derogare de la aceasta regula, în temeiul <>art. 3 alin. 2 din Legea contractului de management nr. 66/1993 , atribuţiile stabilite pentru administrator sau pentru consiliul de administraţie se exercita de cãtre manager, care este parte în contractul de management. Contractul de management poate inceta, astfel cum prevede <>art. 16 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 66/1993 , prin "revocarea managerului în cazul neîndeplinirii obligaţiilor din contract". <>Legea nr. 66/1993 a fost abrogatã expres prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 privind administrarea companiilor/societãţilor naţionale, a societãţilor comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi a regiilor autonome. Dar art. 1 din ordonanta stabileşte ca administrarea societãţilor vizate de dispoziţiile sale se realizeazã de cãtre administratori, în baza contractelor de administrare, iar, conform art. 3 alin. (1), "prevederile prezentei ordonanţe de urgenta se completeazã cu dispoziţiile referitoare la administratori, cuprinse în <>Legea nr. 31/1990 , republicatã". Însã la data de 25 iulie 2000 <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 a fost respinsã prin <>Legea nr. 136/2000 , lege care nu conţine dispoziţii referitoare la contractele de administrare încheiate în baza ordonanţei pe care o respinge, dar are ca efect repunerea în vigoare a <>Legii nr. 66/1993 privind contractul de management. Ca urmare, contractele de administrare încheiate deja în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 subzistã în paralel cu contractele de management încheiate prin reactivarea <>Legii nr. 66/1993 . În aceasta situaţie, la data de 15 februarie 2001 a fost adoptatã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor mãsuri referitoare la administrarea companiilor/societãţilor naţionale şi a celorlalte societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Art. 1 alin. (1) din aceasta prevede ca "pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta administrarea companiilor/ societãţilor naţionale şi a celorlalte societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar se face de cãtre un consiliu de administraţie numit potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã" şi, pe aceeaşi data, conform art. 5 din ordonanta, se abroga orice alta dispoziţie contrarã cu privire la administrarea societãţilor ce intra sub incidenta ei. Curtea constata însã ca neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 a fost invocatã într-o cauza având ca obiect cererea Consiliului Local al Municipiului Braşov, formulatã în temeiul art. 581 din Codul de procedura civilã, în vederea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale de evacuare a autorului exceptiei din sediul Societãţii Comerciale "Rial" S.R.L. din Braşov. Or, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta "[...] decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Asa fiind, în acest dosar soluţionarea cauzei cu care a fost investitã instanta de judecata nu depinde de dispoziţiile de lege criticate ca fiind neconstituţionale şi, în consecinta, în temeiul <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale alin. (6) ale aceluiaşi articol, care prevãd ca "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã", excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor mãsuri referitoare la administrarea companiilor/societãţilor naţionale şi a celorlalte societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, excepţie ridicatã de Dan Vele în Dosarul nr. 6.270/2001 al Judecãtoriei Braşov. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
