Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 130 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune sa se facã apelul şi în Dosarul nr. 451C/2000, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Moldova - S.A. în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 451C/2000 se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000, deoarece cauzele au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor ca fiind nefondate. Se apreciazã ca dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41. În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, menţionându-se Decizia nr. 4/2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, precum şi prin Încheierea din 1 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţii ridicate de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana - S.A. şi de Societatea de Investiţii Financiare Moldova - S.A. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al cãror conţinut este identic, se susţine ca textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (2) din Constituţie prin aceea ca dispune în mod abuziv scoaterea terenurilor agricole din capitalul social al societãţilor comerciale, deşi prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicãrii <>art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole şi valoarea acestora a fost inclusã în capitalul social. Se apreciazã ca dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 impun "societãţilor comerciale sa-şi reducã capitalul social, aceasta modificare aducând prejudicii actionarilor care au fost improprietariti în temeiul <>Hotãrârii Guvernului nr. 746/1991 ". Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia i n Dosarul nr. 2.171/2000, apreciazã ca "excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 fiind în contradictie flagrantã cu principiul constituţional al apãrãrii dreptului de proprietate". Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia în Dosarul nr. 1.101/2000, considera ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât terenurile agricole prevãzute de dispoziţiile de lege criticate "nu au fost decât în administrarea societãţilor comerciale, prerogativele dreptului de proprietate aparţinând statului". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate privatã, ci concretizeazã opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi a strategiei de privatizare. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale prevãzute la art. 1 şi 2." <>Art. 1 şi 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevãd: - Art. 1: "Prezenta ordonanta de urgenta stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societãţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publica şi privatã a statului, aflate în exploatarea acestor societãţi."; - Art. 2: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenta se aplica şi societãţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societãţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa." Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile criticate contravin art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãrora "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular." Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca prevederile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi anume la cele ale art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, şi prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, urmãtoarele: Din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementãri privind situaţia juridicã a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa rezulta ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodatã incluse în mod legal în capitalul social al societãţilor comerciale agricole. Chiar dacã <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevãzut ca "Bunurile din patrimoniul societãţii sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", aceasta dispoziţie legalã nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa, de reglementãrile speciale intervenite dupã anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situaţiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin <>Legea nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporarã a înstrãinãrii terenurilor prin acte între vii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca "Pana la adoptarea unei noi reglementãri legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrãinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înãuntrul sau în afarã localitãţilor". De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curţii Constituţionale, intreaga legislaţie ulterioara cu privire la terenurile agricole şi a celor aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri aflate în exploatarea societãţilor comerciale agricole nu erau în proprietatea acestor societãţi şi nu indreptatea includerea acelor terenuri în capitalul lor social. Asa fiind, Curtea Constituţionalã, prin deciziile pronunţate, a statuat ca <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu incalca prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societãţile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referã menţionatã ordonanta de urgenta a Guvernului. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei soluţii, cele statuate anterior prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 206 din 17 octombrie 2000 şi nr. 249 din 23 noiembrie 2000 îşi menţin valabilitatea şi în dosarele de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţii ridicate de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana - S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, precum şi de Societatea de Investiţii Financiare Moldova - S.A. în Dosarul 1.101/2000 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
