Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 130 din 1 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind incetarea aplicabilitatii unor facilitati, aprobata cu modificari prin Legea nr. 406/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 8 mai 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind încetarea aplicabilitatii unor facilitãţi, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 406/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ifantis România" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 1.124/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, prin avocat Nichita Gheorghe, cu delegaţie la dosar, precum şi partea Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Ilfov, prin consilier juridic Simona Tanciu, cu delegaţie la dosar.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate, prin avocat, solicita admiterea exceptiei, sustinand ca dispoziţiile criticate incalca dreptul de proprietate al investitorilor strãini, precum şi principiile statului de drept. Având în vedere ca, prin <>Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, statul şi-a asumat obligaţia de a respecta un anumit regim juridic aplicabil investitorilor strãini pe toatã durata de activitate a acestora, precum şi ca, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 , s-a prevãzut încetarea aplicabilitatii facilitãţilor acordate conform <>Legii nr. 35/1991 , considera ca statul şi-a încãlcat propriile obligaţii şi astfel au fost infrante principiile statului de drept, precum şi dreptul de proprietate al investitorilor strãini.
Reprezentantul partii Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Ilfov solicita respingerea exceptiei ca inadmisibila, fata de dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, având în vedere faptul ca de excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu depinde soluţionarea cauzei. Obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei de judecata fiind o contestaţie introdusã de autorul exceptiei pentru anularea unui proces-verbal de constatare, emis de direcţia generalã a finanţelor publice, prin care s-a constatat neplata impozitului pe profit în perioada 27 aprilie 1999-31 decembrie 1999, dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 nu au relevanta în cauza, deoarece aceasta a intrat în vigoare la data de 10 aprilie 2002. În subsidiar, solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, având în vedere ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 şi ale art. 1 alin. (3) referitoare la dreptul de proprietate şi la principiile statului de drept.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, apreciind ca soluţionarea cauzei în fata instanţei de judecata nu depinde de dispoziţiile criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.124/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind încetarea aplicabilitatii unor facilitãţi, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 406/2002 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Ifantis România" - S.R.L. din Otopeni, în cadrul unui recurs declarat de aceasta impotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Bucureşti, prin care i s-a respins, pe de-o parte, cererea de anulare a unei decizii şi a unui proces-verbal de control, ambele emise de direcţia generalã a finanţelor publice, iar pe de alta parte, recunoaşterea scutirii de impozit pe profit pe o perioada de 5 ani de la data începerii activitãţii, respectiv pe perioada 27 aprilie 1999-27 aprilie 2004.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca abrogarea în mod expres a facilitãţilor fiscale acordate investitorilor strãini, în baza <>Legii nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), potrivit cãrora România este un stat de drept, în care drepturile şi libertãţile cetãţenilor reprezintã valori supreme şi sunt garantate. De asemenea, se susţine ca, "prin acordarea scutirii fiscale pentru o perioada determinata investitorilor care indeplineau condiţiile legii privitoare la cuantumul şi destinaţia investiţiei, se poate considera ca Statul Roman a contractat fata de aceştia o obligaţie patrimonialã, pe care, atunci când o incalca, creeazã în mod evident o vãtãmare a drepturilor de creanta ale acestora, care sunt garantate de art. 41 din Constituţie. În consecinta, fata de prevederile art. 41 alin. (3), încãlcarea acestui drept nu se poate face fãrã o dreapta şi prealabilã despãgubire".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ opineaza ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile constituţionale, deoarece "normele legale privind retragerea facilitãţilor fiscale în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 opereazã de la data intrãrii în vigoare a acestui act normativ - 28 martie 2002 - şi nu retroactiv de la data intrãrii în vigoare a actului normativ prin care s-au acordat facilitãţile fiscale".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate este neîntemeiatã, deoarece diferitele facilitãţi acordate investitorilor strãini prin <>Legea nr. 35/1991 , precum şi prin alte acte normative subsecvente nu au natura juridicã a unui drept de creanta, iar instituirea sau încetarea lor "corespunde unor situaţii economice conjuncturale, existente într-o anumitã perioada, fiind în corelare cu interesele economice naţionale, respectiv cu obligaţia statului de a asigura protejarea acestor interese potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie". Cu privire la susţinerile autorului exceptiei, conform cãrora dispoziţiile criticate ar contraveni prevederilor constituţionale referitoare la expropriere, Guvernul apreciazã ca nu sunt întrunite condiţiile specifice instituţiei exproprierii, a carei fizionomie juridicã este stabilitã prin dispoziţiile constituţionale ale <>art. 41 alin. (3) şi (5), precum şi prin acelea ale Legii nr. 33/1994 .
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece acordarea unor facilitãţi de cãtre stat nu constituie un drept, asa cum susţine autorul exceptiei, de care trebuie sa beneficieze anumite societãţi comerciale cu capital privat, ci un mijloc, aflat la indemana statului, prin care se atrag investitorii şi el este folosit în funcţie de anumiti factori economici şi sociali, în anumite etape. Acordarea acestor facilitãţi presupune adoptarea unor acte normative care deroga de la principiile generale ale legii în materie, nu în sensul restrângerii unor drepturi, ci, dimpotriva, al largirii acestora.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42 din 28 martie 2002 privind încetarea aplicabilitatii unor facilitãţi (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 10 aprilie 2002), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 406 din 20 iunie 2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 27 iunie 2002), având urmãtorul conţinut:
- Articol unic: "Facilitãţile în derulare, acordate conform <>Legii nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1993, îşi înceteazã aplicabilitatea."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
I. Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, Curtea constata ca soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti depinde de prevederile criticate, deoarece litigiul are ca obiect, pe de-o parte, cererea de anulare a unei decizii şi a unui proces-verbal de control, ambele emise de direcţia generalã a finanţelor publice, precum şi recunoaşterea scutirii de plata impozitului pe profit pe o perioada de 5 ani de la data începerii activitãţii, respectiv pe perioada 27 aprilie 1999-27 aprilie 2004.
II. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, Curtea constata urmãtoarele:
În vederea atragerii investiţiilor strãine în România, prin <>Legea nr. 35 din 3 aprilie 1991 (republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1993) s-au adoptat unele dispoziţii "de natura sa asigure investitorilor strãini garanţii şi facilitãţi, precum şi folosirea integrala şi nelimitatã a rezultatelor". Între facilitãţile acordate potrivit art. 14-17 din aceasta lege se numara scutiri de la plata taxelor vamale pentru maşini, utilaje, instalaţii, echipamente, mijloace de transport, materii prime, materiale şi subansambluri importate necesare producţiei, precum şi scutiri sau reduceri de la plata impozitului pe profit.
Curtea constata ca prin adoptarea acestei legi nu s-a încheiat un contract între statul roman şi potentialii investitori strãini, asa cum fãrã temei susţine autorul exceptiei de neconstituţionalitate şi nici nu s-a constituit în favoarea acestora un drept de proprietate sau un drept de creanta, ci s-a creat cadrul legislativ care, ţinând seama de imperativele trecerii de la economia de stat, centralizata, la economia de piata, sa le ofere investitorilor strãini un climat atragator de afaceri. Faptul ca dispoziţiile criticate prevãd încetarea aplicabilitatii acestor facilitãţi nu poate avea, în consecinta, semnificatia rezilierii unui contract şi, cu atât mai puţin, al încãlcãrii dreptului de proprietate ori a drepturilor de creanta ale investitorilor, ci modificarea cadrului legislativ în raport cu conjunctura economicã. Mãsura nu este de natura sa prejudicieze investitorii strãini, aceştia aflându-se, în continuare, în situaţia de a-şi desfasura activitatea în condiţiile obişnuite ale economiei de piata, fãrã facilitãţile care constituiau discriminãri pozitive în raport cu ceilalţi participanţi la circuitul economic.
Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (3), Curtea retine ca acestea nu au relevanta în cauza, deoarece dispoziţiile criticate nu instituie trecerea silitã în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privatã.
Pe de alta parte, Curtea retine ca încetarea facilitãţilor acordate în urma cu 11 ani investitorilor strãini corespunde obligaţiei statului, prevãzutã în art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, de a proteja interesele naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Mãsura este luatã în limitele principiului statului de drept care presupune, în primul rând, respectarea Legii fundamentale de cãtre toate autoritãţile statului, deci şi de autoritatea legiuitoare, potrivit prevederilor art. 51 din Constituţie.
Ca atare, Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 referitoare la protecţia proprietãţii private şi nici celor ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 41, 51, 134, art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ifantis România" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 1.124/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 1 aprilie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
