Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
-----------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 69 din 15 aprilie 1997.
Lucian Stangu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Rotaru Eusebiu în Dosarul nr. 1.117/1996 al Tribunalului Bacau.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 17 octombrie 1996, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi a partii, şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 24 octombrie 1996.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 aprilie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 1.117/1996, Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de inculpatul Rotaru Eusebiu. În susţinerea exceptiei invocate, inculpatul arata ca dispoziţia din art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care prevede ca impotriva hotãrârii de desesizare pot face recurs numai procurorul şi inculpatul arestat în cauza, contravine dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, care, prevãzând ca "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", garanteazã dreptul tuturor pãrţilor interesate, inclusiv al inculpatului judecat în stare de libertate, de a folosi calea de atac prevãzutã de lege impotriva hotãrârii de desesizare. În speta, susţine inculpatul, deşi, în urma probelor administrate, s-a stabilit nevinovatia sa şi s-a solicitat achitarea, instanta, care fusese investitã numai cu privire la el, a dispus totuşi desesizarea şi trimiterea cauzei la procuror, deoarece raportul de expertiza criminalistica a stabilit ca vinovata de producerea accidentului este o alta persoana decât inculpatul. În aceste condiţii, deşi interesat în folosirea caii de atac a recursului impotriva hotãrârii de desesizare, inculpatul n-a putut beneficia de dreptul constituţional la folosirea cãilor de atac, datoritã dispoziţiei neconstituţionale din art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã.
Exprimandu-şi opinia, Tribunalul Bacau apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece faptul ca art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã limiteazã folosirea caii de atac a recursului numai de cãtre unii dintre subiectii procesului penal, între aceştia nefiind şi inculpatul în stare de libertate, nu este de natura sa justifice concluzia ca aceste dispoziţii contravin celor din art. 128 al Constituţiei.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului şi celor doua Camere ale Parlamentului.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã nefiind în contradictie cu art. 128 din Constituţie. Se mai arata ca "existenta unor reglementãri restrictive în ceea ce priveşte folosirea cãilor de atac, în cazul în care cercetarea penalã s-a efectuat de un organ necompetent, se explica, pe de o parte, prin aceea ca instanta cãreia i se adreseazã recursul nu antameaza fondul procesului, ci se rezuma la verificarea legalitãţii hotãrârii, pentru a se vedea dacã cercetarea penalã s-a efectuat de un organ necompetent, iar pe de alta parte, aceasta reglementare, la fel ca şi alte reglementãri speciale, este determinata de nevoia infaptuirii corecte a justiţiei, în raport cu obiectivele activitãţii de judecata". Se menţioneazã ca obiectivul excepţiilor de neconstituţionalitate îl pot constitui numai textele de lege care reglementeazã situaţii sau împrejurãri bazate pe acte sau fapte concrete, iar nu situaţii sau aspecte juridice pe care, în mod voit, legiuitorul le-a omis.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi al art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Dispoziţia din art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã prevede ca "Impotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de inculpatul arestat în cauza". Prin aceasta dispoziţie, sfera persoanelor care pot face recurs impotriva unei hotãrâri judecãtoreşti a fost asadar redusã la doua: procurorul, care poate face întotdeauna recurs, şi inculpatul, care poate folosi aceasta cale de atac numai dacã este arestat în cauza. Celelalte persoane care, în mod obişnuit, pot folosi calea de atac a recursului potrivit dispoziţiilor art. 385^2 şi art. 362 din Codul de procedura penalã au fost excluse de la acest drept. Aceasta excludere, care se întemeiazã pe prezumţia ca singurii subiecti interesaţi sa facã recurs impotriva hotãrârilor judecãtoreşti de desesizare sunt procurorul şi inculpatul arestat în cauza, este însã contrarã prevederilor art. 128 din Constituţie, care stabilesc ca impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Or, este evident ca, potrivit Constituţiei, nu numai inculpatul arestat în cauza, ci şi inculpatul judecat în stare de libertate sau cel arestat în alta cauza are dreptul de a face recurs impotriva hotãrârii de desesizare, dupã cum au acest drept şi alte persoane ale cãror interese legitime au fost vãtãmate printr-o astfel de hotãrâre.
Restrangerea, prin aceasta dispoziţie legalã, a dreptului celorlalte pãrţi interesate de a folosi calea de atac a recursului impotriva hotãrârii judecãtoreşti nu poate fi justificatã prin invocarea vreuneia dintre temeiurile prevãzute în art. 49 din Constituţie, iar argumentele ca prin restrangerea sferei titularilor recursului se asigura celeritatea procesului penal şi desfãşurarea acestuia într-un termen rezonabil nu pot fi primite, deoarece aceste scopuri nu pot fi realizate prin nesocotirea dreptului constituţional la folosirea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
De altfel, asa cum susţine autorul exceptiei, dispoziţia art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã vine în contradictie şi cu prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, adoptatã la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificatã de România prin Legea nr. 30/1994, în care se statueazã ca orice persoana are dreptul la judecarea, în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penalã, cat priveşte limitarea dreptului de a exercita recursul numai la inculpatul arestat, invocatã de Rotaru Eusebiu în Dosarul nr. 1.117/1996 al Tribunalului Bacau - Secţia penalã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 24 octombrie 1996.
PREŞEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
