Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Radu-Dinu Davidescu, prin Uniunea Democratică a Revoluţionarilor Adevăraţi din România, în Dosarul nr. 6.143/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 775D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.143/62/2013, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Radu-Dinu Davidescu, prin Uniunea Democratică a Revoluţionarilor Adevăraţi din România, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Casei Judeţene de Pensii Braşov la calcularea şi plata, începând cu anul 2013, a indemnizaţiei lunare reparatorii prin raportare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2013. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că nici preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, nici nota de fundamentare a acesteia nu sunt convingătoare cu privire la îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Dimpotrivă, justificările adoptării acesteia au fost pur formale şi nu au avut suport în realitate. Autorul excepţiei precizează că nu invocă neapărat o inegalitate de tratament între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, totuşi, remarcă faptul că lipsa urgenţei proclamate în preambulul ordonanţei de urgenţă se evidenţiază şi prin aceea că emitentul a înţeles să ignore "impactul suplimentar asupra cheltuielilor bugetare" pe care plata altor categorii de indemnizaţii menţinute în plată l-ar fi implicat. Arată că nu poate fi acceptată motivaţia Guvernului potrivit căreia repunerea în plată, începând cu 1 ianuarie 2013, a drepturilor ce fuseseră suspendate, pentru anumite categorii de revoluţionari, exclusiv în anul 2012, ar risca să nu aibă corespondent în politica fiscală a viitorului Guvern, ci exprimă, mai degrabă, viziunea financiară a Guvernului. De asemenea, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 încalcă şi prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie, întrucât a început să producă efecte de la 1 ianuarie 2013, fără ca, în prealabil, să fi fost depusă spre dezbatere la Camera parlamentară competentă. În plus, Guvernul a încălcat şi obligaţia de transparenţă, renunţând, în mod nejustificat, să supună dezbaterii publice proiectul de ordonanţă de urgenţă, aşa cum prevede art. 6 alin. (4) Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, proiectul fiind aprobat chiar în ziua publicării anunţului pe site-ul de internet al Ministerului Finanţelor Publice. Autorul excepţiei susţine că, prin nerespectarea regulilor publicităţii, referitoare la intervalul legal de consultare şi de dezbatere publică, a fost încălcat dreptul cetăţenilor şi al asociaţiilor de revoluţionari legal constituite de a participa, cel puţin formal, la procesul de elaborare a actului normativ care îi afectează în mod direct. 6. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 115 alin. (4) şi (5) din Legea fundamentală. Precizează, totodată, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele contractante se bucură, mai ales atunci când elaborează şi pun în practică politici în materie fiscală, de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui just echilibru între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reluând considerentele cuprinse în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate, precum şi ordonanţa de urgenţă, în ansamblul său, sunt constituţionale, criticile formulate neputând fi reţinute. Cu toate acestea, reiterează cele remarcate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, respectiv deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014 şi nr. 244 din 29 aprilie 2014, în sensul că, deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. Textul criticat are următorul cuprins: "Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013." 13. Din motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia vizează prevederile art. 18 din art. II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar. Prevederile la care se referă textul de lege criticat, avute în vedere de autorul excepţiei, dispun că, în anul 2012, nu se acordă indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. 14. Curtea observă că perioada pentru care s-a stabilit că indemnizaţiile menţionate nu se acordă a fost prelungită succesiv, mai întâi, pentru anul 2013 (prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012), iar, mai apoi, şi pentru anul 2014 (prin art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013). 15. Deşi prevederile de lege menţionate au avut o aplicabilitate temporară, pe parcursul anilor 2012, 2013 şi 2014, acestea continuă să îşi producă efectele juridice în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, astfel că acestea pot fi analizate de Curtea Constituţională, aşa cum rezultă din cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a arătat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 16. Faţă de criticile expuse în motivarea scrisă a excepţiei, Curtea constată că autorul acesteia nu a criticat doar prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ci a formulat şi critici de natură extrinsecă, ce vizează întreaga ordonanţă de urgenţă. De aceea, Curtea va examina, ca obiect al excepţiei, atât prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 în ansamblul său. 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 115 alin. (4) potrivit căruia Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora, şi art. 115 alin. (5) teza întâi care prevede că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că ordonanţa de urgenţă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionată, exemplificativ, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, precum şi asupra ordonanţei în ansamblul său, respingând excepţia ca neîntemeiată. 19. Cu acel prilej, analizând circumstanţele în care a fost emisă ordonanţa de urgenţă, Curtea a apreciat că au fost respectate condiţiile impuse de Legea fundamentală pentru adoptarea unui astfel de act normativ. În acelaşi timp, examinând parcursul legislativ al adoptării ordonanţei de urgenţă criticate, Curtea a constatat că nu poate reţine nici critica referitoare la faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu ar fi fost supusă spre dezbatere în procedură de urgenţă în Camera competentă să fie sesizată. 20. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia ordonanţa de urgenţă criticată ar fi fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, Curtea a dedus din cuprinsul art. 7 alin. (13) din legea invocată că legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii în care necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale. Prin urmare, Curtea a constatat că nici această critică de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. 21. Alături de cele reţinute de Curtea Constituţională în sensul conformităţii ordonanţei de urgenţă în ansamblul său cu exigenţele constituţionale referitoare la adoptarea acestora, Curtea observă că, prin mai multe decizii (spre exemplu, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015), a constatat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că "legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare". De asemenea, Curtea a observat că persoanele încadrate în ipoteza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de celelalte persoane care continuau să beneficieze de indemnizaţia reparatorie prevăzută de aceeaşi lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţine valabilitatea soluţia pronunţată prin deciziile anterioare. 23. Curtea a subliniat, însă, că, "deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi" (a se vedea Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014). 24. Totodată, prin Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, în acord cu cele reţinute şi prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea a constatat că măsura suspendării plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja, succesiv, pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată anual, sine die, întrucât o astfel de practică legislativă ar fi de natură să afecteze proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit. 25. Sub acest aspect, Curtea observă că acest risc a fost înlăturat, întrucât prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, a fost modificată din nou Legea nr. 341/2004, dar nu a mai fost menţinută măsura contestată, de suspendare a plăţilor. Dimpotrivă, prin art. 93 din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 al ordonanţei menţionate, se prevede că "Indemnizaţiile prevăzute de prezenta lege se achită persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, începând cu 1 ianuarie 2015, după emiterea noilor tipuri de certificate şi transmiterea adeverinţelor tipizate conform art. 92 alin. (8)". 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu-Dinu Davidescu, prin Uniunea Democratică a Revoluţionarilor Adevăraţi din România, în Dosarul nr. 6.143/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
