Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 127 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 4 şi art. 6 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, excepţie ridicată de Cătălin Ion Ciora în Dosarul nr. 1.267/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 647D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, susţinând, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 a fost adoptată la data de 19 februarie 2013, publicată pe data de 4 martie 2013 şi a intrat în vigoare la data de 15 martie 2013, adică după trecerea unei perioade de aproximativ o lună, ceea ce aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitor la condiţia adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordonanţele de urgenţă intră în vigoare la data publicării lor, dacă nu se prevede o altă dată în cuprinsul acestora. Timbrul de mediu, în numite cazuri, este mai mare decât preţul autovehiculului, ceea ce duce la scoaterea bunului din circuitul civil, afectând dreptul de proprietate. Timbrul de mediu, deşi se plăteşte în lei, este stabilit în euro, ceea ce aduce atingere art. 137 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia moneda naţională este leul. Or, taxele locale, spre exemplu, se stabilesc şi plătesc în lei, iar nu raportat la cursul euro. Actul normativ criticat nu este în conformitate cu regulamentele Uniunii Europene, care fac diferenţă între taxa pentru autovehicule echipate cu motoare diesel şi cele echipate cu motoare ce funcţionează cu benzină, şi nici cu taxele stabilite de acestea pe categorii de motorizări, în cazul său taxa fiind foarte mare. Autorul arată că prin textele de lege criticate se aduce atingere art. 110 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene. Invocă, în acest sens, cele reţinute de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 14 aprilie 2015, pronunţată în Cauza C-76/14 Mihai Manea împotriva Instituţiei Prefectului - Judeţul Braşov - Serviciul public comunitar regim de permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor. Arată că, potrivit art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, timbrul de mediu pentru autovehicule se plăteşte cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, pentru care nu a fost achitată niciuna dintre taxele anterior reglementate. Dacă aceste taxe s-au plătit, rezultă dintr-o interpretare per a contrario că nu mai există obligaţia de a plăti timbru de mediu, ceea ce este contrar celor reţinute în decizia invocată. Autorul depune, la dosar, o copie în limba română de pe hotărârea invocată, precum şi un extras în limba franceză de pe aceasta. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 94 din 3 martie 2015 şi nr. 162 din 17 martie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.267/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia a fost invocată de Cătălin Ion Ciora, într-o cauză având ca obiect o acţiune în anularea deciziei prin care i s-a stabilit suma reprezentând timbru de mediu, şi restituirea sumei plătite. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 s-a făcut cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece publicarea acesteia în Monitorul Oficial a avut loc la data de 4 martie 2013, iar, potrivit art. 17 din acest act normativ, intrarea sa în vigoare a fost amânată la data de 15 martie 2013. În aceste condiţii, Curtea trebuie să analizeze dacă a existat situaţia extraordinară, a cărei reglementare să nu poată fi amânată, care a determinat adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, în condiţiile în care respectivul act a intrat în vigoare la aproximativ o lună de la data adoptării. De asemenea, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 aduce atingere şi art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, deoarece afectează regimul drepturilor fundamentale, respectiv drepturile constituţionale de proprietate şi dreptul la libera circulaţie a bunurilor, în sensul în care verbul "a afecta" a fost precizat de Curte, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008. Astfel, autorul arată că prevederile art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 referitor la dreptul de proprietate din Constituţie şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Prin stabilirea taxei privind timbrul de mediu pentru autovehicule, într-un cuantum mai mare decât valoarea autoturismului, se aduce atingere dreptului de dispoziţie asupra acestui bun, care este practic scos din circuitul civil. Stabilirea unui timbru de mediu care se plăteşte doar la momentul înmatriculării, urmând ca ulterior să nu se distingă între uzura autoturismelor, reprezintă premisa unei discriminări între proprietari. De asemenea, se creează o discriminare prin aplicarea timbrului de mediu numai pentru autovehiculele care îşi schimbă proprietarul. Pentru celelalte, care nu vor mai fi vândute, indiferent de norma de poluare şi de uzura acestora, taxa nu se încasează. Autorul excepţiei arată că este, de asemenea, discriminatoriu modul de calcul al taxei, diferit pentru fiecare proprietar. Stabilirea nivelului timbrului de mediu exprimat în euro şi urmând a fi plătit în lei, pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro, aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 137 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora moneda naţională este leul. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, făcând referire la preambulul ordonanţei de urgenţă criticate. De asemenea, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arătând că textele de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 şi art. 44 din Legea fundamentală. Sunt reiterate cele reţinute de Curte prin Decizia nr. 645 din 11 noiembrie 2014 cu privire la încălcarea liberei circulaţii a bunurilor. Referitor la pretinsa nerespectare a prevederilor constituţionale care impun ca monedă naţională leul, precizează că, potrivit art. 5 alin. (2), art. 7 alin. (2) şi art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, valoarea timbrului de mediu se stabileşte în lei, pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro, stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat. În aceste condiţii modalitatea de reglementare consacrată prin prevederile ordonanţei de urgenţă criticate este în concordanţă cu dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Legea fundamentală. Întrucât nu au fost încălcate drepturi fundamentale, nu poate fi reţinută nicio atingere adusă dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. 10. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, în ansamblul său, sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia actul normativ criticat a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, făcând referire la cele expuse în preambulul acesteia, şi arătând că măsurile reglementate prin Ordonanţa de urgenţă nr. 9/2013 reprezintă concretizarea competenţei Guvernului de realizare a politicii interne a ţării, consacrate prin art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, arată că Parlamentul a validat reglementările juridice introduse prin actul normativ criticat, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 fiind aprobată prin Legea nr. 37/2014. Cu privire la critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, arată că intervenţia legiuitorului nu afectează un drept fundamental, respectiv dreptul de proprietate. Reglementarea timbrului de mediu, taxă parafiscală care se plăteşte o singură dată, vizează constituirea fondului de mediu, iar statele au dreptul de a adopta legile necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, fără ca aceasta să aibă semnificaţia încălcării dreptului de proprietate privată, potrivit paragraful 2 al art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin încheierea de sesizare, îl constituie art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013. În realitate, din examinarea concluziilor formulate de autorul excepţiei Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 4 şi art. 6 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013, având următorul cuprins: Art. 4: "Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule; e) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a emis decizie de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în conformitate cu prevederile art. 12." Art. 6: "(1) Timbrul se calculează pe baza elementelor prevăzute la anexele nr. 1-6, după cum urmează: a) pentru autovehiculele din categoria M(1) cărora le corespunde norma de poluare Euro 5, timbrul de mediu se calculează după formula: Suma de plată = [A x B x (100 - C)]/100, unde: A = nivelul emisiilor de CO(2), exprimat în grame/km menţionate în cartea de identitate a vehiculului; B = valoarea emisiilor de CO(2), exprimată în euro/1 gram km, prevăzută în anexa nr. 1; C = cota de reducere a timbrului prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 3; b) pentru autovehiculele din categoria M(1) cărora le corespund normele de poluare euro 4 şi euro 3, timbrul de mediu se calculează după formula: Suma de plată = [A x B x (100 - C)]/100, unde: A = nivelul emisiilor de CO(2), exprimat în grame/km menţionate în cartea de identitate a vehiculului; B = valoarea emisiilor de CO(2), exprimată în euro/1 gram km, prevăzută în anexa nr. 1 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin scânteie şi prevăzută în anexa nr. 2 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin comprimare; C = cota de reducere a timbrului prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 3; c) pentru autovehiculele din categoria M(1) cărora le corespund normele de poluare non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula: Suma de plată = [E x D x (100 - C)]/100, unde: C = cota de reducere a timbrului prevăzută în coloana nr. 2 din anexa nr. 3; D = cilindreea exprimată în centimetri cubi, prevăzută în certificatul de înmatriculare a autovehiculului sau în cartea de identitate a vehiculului; E = valoarea prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin scânteie şi valoarea prevăzută în coloana 4 din anexa nr. 4 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin comprimare; d) formula prevăzută la lit. c) se aplică şi pentru autovehiculele din categoriile M(2), M(3), N(1), N(2) şi N(3), pentru care nivelul timbrului de mediu este prevăzut în coloana 2 din anexa nr. 5. (2) Norma de poluare Euro şi nivelul emisiei de CO(2), la care se face referire la alin. (1), sunt cele menţionate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" în cartea de identitate a vehiculului, în conformitate cu prevederile normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (3) Timbrul pentru autovehiculele cărora le corespunde norma de poluare Euro 6 se va determina pe baza formulei prevăzute la alin. (1) lit. a), odată cu intrarea în vigoare a normei Euro 6 pentru înmatricularea, vânzarea şi introducerea în circulaţie a vehiculelor noi, conform Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor. (4) Pentru autovehiculele care fac parte din categoria celor hibride şi electrice timbrul de mediu nu se datorează. (5) Cota de reducere a timbrului, prevăzută în anexa nr. 3, este stabilită în funcţie de vechimea autovehiculului. (6) Cu ocazia calculului timbrului pot fi acordate reduceri suplimentare faţă de cota de reducere prevăzută în anexa nr. 3, în funcţie de abaterile de la situaţia standard a elementului/elementelor care a/au stat la baza stabilirii cotei fixe, dacă persoana care solicită înmatricularea sau, după caz, transcrierea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat declară pe propria răspundere că rulajul mediu anual real al autovehiculului în cauză este mai mare decât rulajul mediu anual considerat standard pentru categoria respectivă de autovehicule, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. În acest caz, calculul timbrului se face pe baza cotei de reducere rezultate din cota prevăzută în anexa nr. 3, majorată cu cota de reducere suplimentară prevăzută în anexa nr. 6. Atunci când noua cotă de reducere este mai mare de 90%, se aplică cota de reducere de 90%. (7) Suma reprezentând timbrul ce urmează a fi plătită, calculată potrivit prevederilor alin. (1), poate fi ajustată şi atunci când persoana care solicită înmatricularea sau, după caz, transcrierea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat face dovada, pe baza expertizei tehnice efectuate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", că deprecierea autovehiculului rulat este mai mare, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (8) Vechimea autovehiculului se calculează în funcţie de data primei înmatriculări a acestuia. (9) Atunci când persoana care solicită înmatricularea sau transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat nu poate face dovada datei înmatriculării autovehiculului, timbrul se calculează în funcţie de anul de fabricaţie." 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la principiul egalităţii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 137 alin. (2) teza întâi potrivit cărora moneda naţională este leul, art. 115 alin. (4) referitor la adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în situaţii extraordinare şi art. 115 alin. (6), sub aspectul interzicerii adoptării ordonanţelor de urgenţă ce pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, precum şi prevederilor art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în jurisprudenţa sa a reţinut că timbrul de mediu vizează constituirea fondului de mediu cu o destinaţie clar stabilită, fiind o taxă parafiscală, care se plăteşte o singură dată. Totodată, potrivit art. 35 alin. (2) din Constituţie, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos, iar conform art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, timbrul se face venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se utilizează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că măsurile luate de legiuitor au avut în vedere îndeplinirea obligaţiei prevăzute de chiar textul Constituţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 162 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 27 mai 2015, paragraful 24). 16. Referitor la criticile potrivit cărora dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 contravin prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), Curtea a reţinut că, în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, caracterul de urgenţă a fost justificat prin "necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe şi proiecte din domeniul protecţiei mediului, pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu" şi prin "conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanţă obiective, disponibile în mod obişnuit şi relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO(2)". Astfel, Curtea a reţinut că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, pornind de la o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu a fost încălcat art. 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 162 din 17 martie 2015, precitată, paragraful 20). 17. Distinct de cele reţinute în decizia menţionată, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, cu acest prilej Curtea reţine că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, din perspectiva faptului că ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost publicată la data de 4 martie 2013, iar intrarea sa în vigoare a fost amânată prin art. 17 din acest act normativ, până la data de 15 martie 2013. Amânarea intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă nu are, de plano, semnificaţia lipsirii sale de caracterul urgent şi extraordinar (a se vedea, exemplificativ, şi Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010). Astfel cum s-a reţinut anterior, pentru motivele pe care s-a întemeiat Decizia nr. 162 din 17 martie 2015, precitată, caracterul urgent şi extraordinar al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 este justificat. În plus, Curtea observă şi dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară", precum şi faptul că, potrivit art. 16 din actul normativ criticat, în termen de 15 zile de la data publicării acesteia, urmau să fie elaborate norme metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin hotărâre a Guvernului. 18. În ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat, cu valoare de principiu, că egalitatea în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, cei care au transcris dreptul de proprietate anterior intrării în vigoare a actului normativ criticat nu se află în aceeaşi situaţie cu aceia care au înscris/reintrodus în parcul naţional sau transcris dreptul de proprietate, ulterior intrării în vigoare a actului normativ criticat. Fiecare dintre proprietari are o situaţie diferită în funcţie de cadrul legal în vigoare atunci când a avut loc înscrierea/reintroducerea în parcul naţional sau transcrierea dreptului de proprietate. În legătură cu aspectul menţionat mai sus, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii, în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015). În concluzie, Curtea reţine că, pentru a exista o încălcare a principiului egalităţii, trebuie ca între persoanele cărora li se aplică acelaşi regim juridic - în speţă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 - să existe diferenţe nejustificate obiectiv şi rezonabil. Or, din critica autorului excepţiei nu rezultă aceste diferenţe. 19. De asemenea, Curtea constată, referitor la criticile autorului excepţiei ce privesc presupuse discriminări care rezultă din stabilirea timbrului de mediu fără a ţine cont de rulajul diferit al autoturismelor, ori din modul diferenţiat de calcul al timbrului, că acestea constituie eventuale propuneri de lege ferenda, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate. 20. De altfel, Curtea observă că opţiunea legiuitorului de a alege ca moment de referinţă pentru plata timbrului de mediu înscrierea/reintroducerea în parcul naţional sau transcrierea dreptului de proprietate, produse ulterior intrării în vigoare a legii, este în concordanţă cu principiul activităţii legii, potrivit căruia orice act normativ acţionează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice născute după acest moment. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004). 21. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, respectiv a prerogativei dreptului de dispoziţie asupra bunului, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi primită. Textele de lege criticate nu conţin nicio prevedere care să aibă ca efect indisponibilizarea bunului, critica autorului excepţiei privind o situaţie de fapt care excedează controlului de constituţionalitate. 22. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 137 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că actul normativ criticat nu conţine nicio dispoziţie din care să rezulte că moneda naţională ar fi alta decât leul. Legiuitorul este liber să stabilească formula după care se calculează valoarea timbrului, iar plata se face în lei la Trezoreria Statului, pe numele Administraţiei Fondului pentru Mediu, astfel cum rezultă din prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu. 23. Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, de vreme ce, aşa cum s-a reţinut anterior, nu a fost afectat regimul dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi dreptul de proprietate privată. 24. În ceea ce priveşte invocarea în şedinţa publică a considerentelor hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 14 aprilie 2015 pronunţate în Cauza C-76/14 Mihai Manea împotriva Instituţiei Prefectului - Judeţul Braşov - Serviciul public comunitar regim de permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, Curtea reţine că, după pronunţarea acesteia, legiuitorul a modificat art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 august 2015, astfel încât, în prezent, contribuabilii care au achitat taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, pot solicita restituirea acesteia prin cerere adresată organului fiscal competent. Critica autorului priveşte dispoziţiile art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, din perspectiva unei interpretări per a contrario, în sensul că pentru autovehiculele rulate pentru care s-a plătit una dintre taxele reglementate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 nu mai există obligaţia de a plăti timbru de mediu. Aceasta ar fi contrar celor reţinute în hotărârea precitată. Or, atât cu privire la această critică, cât şi referitor la aceea privind încălcarea prin textele de lege criticate a prevederilor din regulamentele Uniunii Europene, Curtea Constituţională observă că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unor norme de drept naţional cu hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau cu prevederile din regulamentele invocate, prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010).
25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Ion Ciora în Dosarul nr. 1.267/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 4 şi art. 6 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.
