Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 126 din 18 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 325 din 15 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "METALICPLAS IMPEX" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.309/2003 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, faţã de prevederile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât, prin <>Decizia nr. 40/2004 , Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 din Codul de procedurã fiscalã, constatând cã acestea contravin accesului liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 1.879 din 7 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.309/2003, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "METALICPLAS IMPEX" - S.R.L. din Dej într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, pornitã de Administraţia Finanţelor Publice Dej.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate, prin impunerea obligaţiei de a se achita o cauţiune de 20% din cuantumul sumei datorate, pentru introducerea unei contestaţii la executare, îngrãdesc accesul liber la justiţie, contravin dreptului fundamental de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime şi, de asemenea, creeazã un regim discriminatoriu între persoanele "cu posibilitãţi financiare mari şi cei cu posibilitãţi financiare reduse".
Judecãtoria Dej opineazã cã excepţia este întemeiatã, dispoziţiile legale contravenind prevederilor art. 16, 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar dispoziţiile criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, întrucât s-a avut în vedere tendinţa spre abuzul exercitãrii drepturilor care se manifestã în procedurile de executare silitã, fapt care conduce la tergiversare şi la întârzierea realizãrii creanţelor stabilite în baza unor titluri executorii, în dauna intereselor creditorilor. În acest sens, <>art. 130 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 prevede cã "În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii, iar când contestaţia a fost exercitatã cu rea-credinţã, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei".
Totodatã, apreciazã cã procedura colectãrii creanţelor bugetare reprezintã o procedurã specialã şi a fost instituitã pentru realizarea interesului general, fiind vorba despre recuperarea banilor publici, respectiv care se cuvin bugetului de stat. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>Decizia nr. 229/2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 79/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003), ordonanţã republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Ulterior sesizãrii, aceastã ordonanţã a fost abrogatã, cu excepţia art. 152, prin <>art. 200 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003), dar dispoziţiile criticate din actul normativ abrogat au fost preluate, cu un conţinut identic, în actul normativ abrogator, în conţinutul prevederilor art. 164 alin. (1) şi (2). Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, dacã prevederile unui act normativ au fost abrogate, însã soluţia legislativã prevãzutã de acestea a fost preluatã în conţinutul altui act normativ, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor corespunzãtoare din noua reglementare. Astfel, în cazul de faţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 164 alin. (1) şi (2): Condiţii de sesizare a instanţei
"(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 24 alin. (1), care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. S-a reţinut cu aceastã ocazie cã, "Independent de finalitatea urmãritã de legiuitor prin adoptarea reglementãrii deduse controlului de constituţionalitate, Curtea considerã cã aceasta contravine imperativelor principiale enunţate, în mãsura în care condiţioneazã însãşi înregistrarea contestaţiei la executare, în materie, de plata unei cauţiuni. Instituirea unei cãi de atac ca modalitate de acces la justiţie implicã în mod necesar asigurarea posibilitãţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesualã. Or, adãugarea la acestea a unei condiţii suplimentare, a cãrei neîndeplinire are semnificaţia drasticã a unui veritabil fine de neprimire a cererii de sesizare a instanţei cu respectiva cale de atac, constituie o îngrãdire a accesului liber la justiţie, contravenind astfel prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Îngrãdirea este cu atât mai evidentã cu cât efectele neplãţii cauţiunii nu sunt subsecvente unui act de judecatã exercitat de instanţã în limitele învestirii şi potrivit competenţei sale jurisdicţionale, ci sunt constatate şi dobândesc eficienţã pe calea unei operaţii tehnico-administrative derulate de judecãtorul de serviciu care, luând act cã obligaţia de platã a cauţiunii nu a fost îndeplinitã, urmeazã sã refuze înregistrarea contestaţiei, împiedicând astfel sesizarea instanţei şi, prin aceasta, accesul liber la justiţie."
Potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". În cazul de faţã, sesizarea Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, prin Încheierea din data de 7 octombrie 2003 a Judecãtoriei Dej, a fost anterioarã datei de 16 martie 2004, data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a <>Deciziei nr. 40 din 29 ianuarie 2004 .
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, dar totodatã, aşa cum a statuat Curtea în numeroase cazuri, acestea sunt opozabile Curţii Constituţionale de la data pronunţãrii lor.
Ţinând seama de toate aceste considerente, Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "METALICPLAS IMPEX" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.309/2003 al Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
