Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 126 din 16 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, prin raportare la dispozitiile art. 46 si 48 din Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, prin raportare la art. 46 şi 48 din Codul fiscal, excepţie ridicatã de Mircea Ştefan Pop în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 338D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.028/117/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, prin raportare la art. 46 şi 48 din Codul fiscal. Excepţia a fost ridicatã de Mircea Ştefan Pop cu prilejul soluţionãrii recursurilor formulate împotriva Sentinţei civile nr. 1.037 din 26 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Tribunalului Cluj, având ca obiect anularea Deciziei nr. 85/2009 emise de Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Judeţului Cluj. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât "conferã contribuţiilor la fondul de sãnãtate un caracter de impozit fiscal, şi nu de contribuţie." În acest sens, aratã cã legea nu prevede un prag maxim al acestor contribuţii, deşi, în sistemul asigurãrilor sociale, contribuţia la aceste asigurãri trebuie limitatã la un prag maxim, cu respectarea efectivã a principiului contributivitãţii. Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar;". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã aceste dispoziţii de lege prin raportare la prevederile art. 46 şi 48 din codul fiscal referitoare la definirea veniturilor din activitãţi independente şi regulile generale de stabilire a venitului net anual din activitãţi independente, determinat pe baza contabilitãţii în partidã simplã. Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat contravine urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 56 cu referire la sarcinile fiscale. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia criticã inexistenţa unei dispoziţii de lege care sã stabileascã un maxim al contribuţiei la asigurãrile sociale de stat. Astfel, în opinia autorului excepţiei, aceastã contribuţie devine un adevãrat impozit. Curtea apreciazã cã aceastã criticã este lipsitã de temei, neexistând nicio reglementare constituţionalã care sã prevadã necesitatea instituirii unei limite maximale a contribuţiei la asigurãrile sociale de stat. Cât priveşte încãlcarea dreptului de proprietate şi a libertãţii economice, autorul excepţiei nu aratã decât cã obligaţia de contribuţie afecteazã aceste drepturi. Or, prin Decizia nr. 476 din 17 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a reţinut cã "art. 45 din Constituţie [...] garanteazã într-adevãr accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora, condiţionat însã de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin persoanelor care desfãşoarã o activitate independentã nu poate fi privitã ca o restrângere a liberei iniţiative." De asemenea, protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate privatã nu poate dobândi semnificaţia refuzului cetãţenilor de a contribui la obligaţiile financiare impuse prin lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, prin raportare la art. 46 şi 48 din Codul fiscal, excepţie ridicatã de Mircea Ştefan Pop în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2012.
