Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 125 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 si 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 13 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8, 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Dãrãu în Dosarul nr. 13.807/55/2009 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã şi de Nicuşor Ghibirdic în Dosarul nr. 4.608/231/2009 al Judecãtoriei Focşani.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.583D/2010 şi nr. 2.356D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.356D/2010 la Dosarul nr. 1.583D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.807/55/2009, Judecãtoria Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Viorel Dãrãu cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale, în urma admiterii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 185 din 10 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.444/91/2010, admiţând recursul împotriva Încheierii din 21 aprilie 2010 a Judecãtoriei Focşani, Tribunalul Vrancea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8, 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Nicuşor Ghibirdic în Dosarul nr. 4.608/231/2009 al Judecãtoriei Focşani, cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale, în urma admiterii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la înfãptuirea justiţiei şi la folosirea cãilor de atac, întrucât, pe de o parte, prin admiterea plângerii, instanţa se antepronunţã, fiind inadmisibil ca tot aceasta sã soluţioneze ulterior şi fondul cauzei, iar pe de altã parte, încheierea pronunţatã în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã nu este supusã niciunei cãi de atac. Totodatã, aratã cã rechizitoriul este înlocuit cu plângerea petentului, care exercitã atribuţii de acuzare specifice Ministerului Public, ceea ce creeazã discriminare între inculpaţii trimişi în judecatã prin rechizitoriu întocmit de procurorul competent şi cei trimişi în judecatã prin plângerea persoanei vãtãmate, fãptuitorul devenind inculpat fãrã a beneficia de drepturile recunoscute de lege învinuitului.
Judecãtoria Arad - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Tribunalul Vrancea - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Deciziei penale nr. 185 din 10 mai 2010 a Tribunalului Vrancea - Secţia penalã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 alin. 8, 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã. Din notele scrise ale autorului excepţiei Nicuşor Ghibirdic, depuse în motivarea criticii, reiese însã cã aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 ale art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Prin urmare, având în vedere şi Încheierea de sesizare din 5 mai 2010 a Judecãtoriei Arad - Secţia penalã, Curtea se va pronunţa numai asupra prevederilor alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 ale art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Textele alin. 8 lit. c) şi alin. 9 au cuprinsul dat prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar alin. 10 a fost modificat, ulterior sesizãrii Curţii, prin <>Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu pãstrarea, însã, a soluţiei legislative atacate.
Dispoziţiile de lege criticate au, în prezent, urmãtorul cuprins: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1.
Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006, prin care a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã, Curtea a statuat cã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãditã dreptul de acces liber la justiţie. De asemenea, faptul cã, în conformitate cu dispoziţiile alin. 9 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei cãi de atac, care vizeazã chiar actele procurorului de netrimitere în judecatã.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, a reţinut cã procedura prezentãrii materialului de urmãrire penalã este specificã primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a doua, este nepublicã. Acest argument are drept urmare instituirea obligaţiei procurorului de a chema învinuitul sau inculpatul în cel mai important moment al urmãririi penale - trimiterea în judecatã - şi îşi gãseşte raţiunea tocmai în asigurarea posibilitãţii învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un apãrãtor şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregãti apãrarea. Prevederile legale criticate nu opresc persoana interesatã de a lua cunoştinţã de întreg materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale, cãreia i se aplicã dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac prevãzute de lege.
Prin aceeaşi <>Decizie nr. 864/2007, Curtea a mai reţinut cã eventualele probleme practice care s-ar fi ivit cu privire la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit cã, în aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, judecãtorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi reţine cauza spre judecare, apreciind cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil sã soluţioneze fondul acesteia. Aşa fiind, nu se poate susţine cã prevederile legale criticate contravin principiului dreptului oricãrei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, la care România este parte.
În acelaşi sens sunt şi <>Decizia nr. 599 din 20 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 457 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu poate fi reţinutã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Dãrãu în Dosarul nr. 13.807/55/2009 al Judecãtoriei Arad - Secţia penalã şi de Nicuşor Ghibirdic în Dosarul nr. 4.608/231/2009 al Judecãtoriei Focşani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
