Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 124 din 16 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 8 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Voicu în Dosarul nr. 22/335/2011 al Judecãtoriei Videle şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 309D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 451D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicatã de Ion Stroescu în Dosarul nr. 1.359/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 309D/2011 şi nr. 451D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 451D/2011 la Dosarul nr. 309D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 22/335/2011, Judecãtoria Videle a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Voicu cu prilejul soluţionãrii contestaţiei la executare pentru plata contribuţiei la asigurãrile sociale de sãnãtate.
Prin Încheierea din 28 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.359/101/2011, Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Ion Stroescu cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect contestarea unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate, care instituie obligaţia plãţii unei contribuţii minime pentru asigurãrile sociale de sãnãtate egale cu un salariu minim brut lunar, contravin principiului aşezãrii juste a sarcinilor fiscale, întrucât obligã, în anumite cazuri, aşa cum este şi situaţia în speţã, sã se plãteascã mai mult decât câştigul realizat. Totodatã, acest principiu constituţional impune şi ca sarcinile fiscale sã fie raportate la capacitatea contributivã a contribuabilului. De asemenea, considerã cã textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât numai persoanele cuprinse în ipoteza sa sunt obligate la plata acestei obligaţii minime.
Judecãtoria Videle considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar;".
Autorii excepţiei considerã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) care instituie principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale.
Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã Legea nr. 95/2006 a urmãrit instituirea un sistem general de asigurãri sociale de sãnãtate care sã garanteze tuturor cetãţenilor români cu domiciliul în ţarã, precum şi cetãţenilor strãini şi apatrizilor care au solicitat şi au obţinut prelungirea dreptului de şedere temporarã sau care au domiciliul în România accesul la un pachet de bazã de servicii medicale (art. 211). Acest drept este însoţit însã de obligaţia corelativã a celor asiguraţi de a contribui la susţinerea acestui sistem prin plata unei pãrţi din veniturile realizate (art. 257). Analizând aceastã obligaţie, Curtea, prin Decizia nr. 838 din 24 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, a reţinut cã "sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal datoritã solidaritãţii celor care contribuie", acesta fiind, în fapt, "o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor".
În vederea protejãrii anumitor categorii de persoane care, în mod obiectiv, nu pot realiza venituri, astfel încât sã poatã contribui la fondul pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, precum şi a altor categorii de persoane având un statut deosebit, aşa cum sunt persoanele care au fost persecutate în perioada comunistã, art. 213 alin. (1) din legea amintitã a instituit anumite excepţii de la obligaţia plãţii contribuţiei. De asemenea, avânduse în vedere situaţia obiectivã în care se aflã, s-a prevãzut plata din alte surse a contribuţiei pentru persoanele prevãzute la art. 213 alin. (2).
Prin urmare, din perspectiva reglementãrii Legii nr. 95/2006, dreptul la asigurãri sociale de sãnãtate se aflã într-o strânsã legãturã cu obligaţia de a contribui la fondul pentru aceste asigurãri, excepţie fãcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza aceastã obligaţie.
Cât priveşte critica referitoare la existenţa unei disproporţii între capacitatea contributivã a asiguraţilor şi cuantumul contribuţiei datorate, Curtea observã cã textul de lege criticat obligã la plata unei contribuţii minime egalã cu un procent de 6,5 calculat la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar. Or, având în vedere valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul acestei contribuţii minime, valoare ce depãşeşte cu mult valoarea acestei contribuţii, precum şi cuantumul în sine al contribuţiei, se apreciazã cã nu se poate vorbi despre existenţa unei obligaţii disproporţionate, contrare cerinţelor art. 56 din Constituţie.
Totodatã, Curtea reţine cã obligaţia de platã a contribuţiei minime la asigurãrile sociale de sãnãtate, criticatã de autorul excepţiei, nu are un caracter singular, discriminatoriu, în aceastã situaţia aflându-se şi persoanele care se încadreazã în ipoteza art. 257 alin. (2) lit. f), dar şi salariaţii prevãzuţi la lit. a), aceştia având garantat salariul minim brut pe ţarã prin însuşi textul art. 41 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Voicu în Dosarul nr. 22/335/2011 al Judecãtoriei Videle şi de Ion Stroescu în Dosarul nr. 1.359/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
