Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 124 din 15 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 213 din 29 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 2.451D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elvila" - S.A., Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal partea Gheorghe Albu, ale cãrui interese sunt reprezentate de Federaţia Sindicatelor Libere din Industria Lemnului, prin jurist Dan Anghel. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.451D/2006 la Dosarul nr. 2.371D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã textul de lege constituie o mãsurã fireascã de protecţie a salariaţilor ce este conformã dispoziţiilor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.477/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.146 din 14 august 2006, pronunţatã de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1.522/2006.
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.300/C/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elvila" - S.A., Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamţ, cu prilejul soluţionãrii contestaţiei la decizia de concediere formulate de Gheorghe Albu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi dispoziţiilor art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971. În acest sens, aratã cã liderii sindicali sunt privilegiaţi în raport cu ceilalţi salariaţi şi cã nu existã niciun motiv pentru care mãsurile de protecţie a conducãtorilor sindicali sã dureze o perioadã atât de lungã dupã ce aceştia şi-au încheiat mandatul. De asemenea, aratã cã prevederile internaţionale invocate nu reglementeazã interdicţia concedierii pentru necorespundere profesionalã.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevãd prelungirea mãsurii de protecţie a liderului sindical pe o perioadã foarte lungã dupã încetarea mandatului acestuia. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 asigurã protecţia acestor persoane numai pe perioada exercitãrii mandatului, nu şi în afara lui.
Tribunalul Neamţ - Secţia civilã apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, fiind edictat de legiuitor tocmai pentru a evita orice discriminare la care ar putea fi supuşi liderii sindicali de cãtre angajator.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 223 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale, având în vedere cã mãsura de protecţie reglementatã nu constituie o discriminare, deoarece liderii sindicali se aflã într-o situaţie diferitã de cea a celorlalţi salariaţi. Astfel, protecţia lor este nu numai justificatã, dar şi necesarã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "Pe toatã durata exercitãrii mandatului, precum şi pe o perioadã de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionalã sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate."
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi dispoziţiilor art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrãtorilor în cadrul întreprinderii şi facilitãţile de acordat acestora, ratificatã de România prin <>Decretul nr. 83/1975 , publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, prevederi conform cãrora: "Reprezentanţii lucrãtorilor din întreprindere trebuie sã beneficieze de o protecţie eficace contra tuturor mãsurilor care ar putea sã le aducã prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrãtorilor, afilierea lor sindicalã sau participarea lor la activitãţi sindicale, în mãsura în care acţioneazã conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente convenţionale în vigoare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 223 alin. (2) din Codul muncii stabileşte mãsurile de protecţie pentru asigurarea condiţiilor şi climatului de securitate necesare îndeplinirii sarcinilor salariaţilor aleşi în conducerea organizaţiilor sindicale. Aceste mãsuri sunt menite sã împiedice decizia unilateralã a angajatorului de a înceta raporturile de muncã, respectiv de a concedia salariatul lider sindical pentru împiedicarea îndeplinirii mandatului încredinţat acestuia de ceilalţi salariaţi ori ca represalii pentru activitatea desfãşuratã de salariatul respectiv în calitatea sa de lider sindical, precum şi pentru a intimida alţi reprezentanţi ai salariaţilor.
Organizaţiile sindicale, şi mai ales liderii acestora, în calitatea lor de reprezentare, promovare şi apãrare a drepturilor şi intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, vin mai des în contact direct cu reprezentanţii angajatorului, adesea în stãri conflictuale, situaţii în care nu ar mai putea acţiona eficient dacã ar fi expuşi eventualelor mãsuri represive din partea angajatorului.
Aceste circumstanţe îi plaseazã pe liderii sindicali într-o situaţie obiectiv diferitã faţã de cea a celorlalţi salariaţi, ceea ce justificã şi tratamentul juridic diferenţiat, prin reglementarea unor mãsuri speciale şi mai eficiente de apãrare a stabilitãţii raporturilor de muncã.
Este evident cã reprezentanţii salariaţilor nu trebuie sã fie timoraţi ori şantajaţi prin mãsurile represive ce ar putea fi luate împotriva lor în perioada mandatului de reprezentare şi nici de perspectiva unor asemenea mãsuri luate imediat dupã încetarea mandatului. De aceea, legiuitorul a optat pentru asigurarea protecţiei şi dupã încetarea mandatului într-o perioadã de timp limitatã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971, Curtea reţine cã drepturile şi libertãţile proclamate prin instrumentele juridice internaţionale au caracter minimal, obligã statele pãrţi la tratatele respective sã le acorde, dar nu împiedicã reglementarea unor drepturi sau libertãţi mai largi. În acest sens, şi art. 20 alin. (2) din Constituţie precizeazã cã reglementãrile internaţionale referitoare la drepturile omului au prioritate faţã de cele din legislaţia internã, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmã sunt mai favorabile.
Art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 nu concretizeazã mãsurile de protecţie, impunând doar ca acestea sã fie eficiente contra tuturor actelor ce ar putea aduce prejudicii reprezentanţilor salariaţilor, inclusiv concedierea. De asemenea, acest text de lege nu prevede nici condiţiile în care se poate ori nu se poate dispune concedierea. Astfel, legiuitorul naţional are libertatea sã stabileascã mãsurile eficiente de protecţie, concretizate într-un tratament juridic diferenţiat în raport cu situaţia diferitã a categoriei de salariaţi vizate, ceea ce nu constituie nici privilegii şi nici discriminãri.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi de Societatea Comercialã "Elvila" - S.A. - Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
