Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 123 din 28 septembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Mariana Trofimescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 8.955/1998 al Judecãtoriei Targu Mures. La apelul nominal lipsesc pãrţile - Societatea Comercialã "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Mures - fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecata. Procurorul, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Judecãtoria Targu Mures, prin Încheierea din 2 aprilie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 8.955/1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures cu ocazia judecãrii plângerii formulate impotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Garda Financiarã Mures la data de 2 octombrie 1998. În motivarea exceptiei se arata ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 49 alin. (1) referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), care statueazã ca economia României este o economie de piata, stabilind totodatã în sarcina statului obligaţia de a asigura libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, precum şi ale art. 135 alin. (6), potrivit cãrora "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã". Totodatã se susţine ca "realizarea operaţiunilor bancare doar prin conturi deschise în România şi doar la bãnci autorizate de Banca Nationala a României constituie o ingradire a drepturilor şi libertãţilor fundamentale, deoarece libertatea comerţului înseamnã şi posibilitatea agenţilor economici de a-şi stabili, împreunã cu partenerii contractuali, locul unde urmeazã a se face plata şi modalitãţile de plata". Prin dispoziţiile legale criticate "statul intervine prin mãsuri administrative în sfera proprietãţii private, având în vedere ca sumele obţinute intra în patrimoniul unei societãţi cu capital privat". Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata precizeazã ca de dispoziţiile legale atacate depinde judecarea cauzei şi apreciazã ca acestea nu incalca textele constituţionale invocate. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat este în concordanta cu prevederile art. 49, 134 şi 135 din Constituţie. Pe de alta parte, se mai arata ca, deşi agenţii economici îşi desfãşoarã activitatea de comerţ exterior pe baza autonomiei lor juridice, este necesar sa se respecte o anumitã disciplina financiarã, care sa fie în concordanta cu interesul naţional, incadrandu-se într-un sistem economic coerent. Libertatea comerţului nu justifica renunţarea la reglementãrile prin care se urmãreşte constituirea fondurilor valutare necesare în vederea functionarii sistemului economic naţional, acestea fiind indispensabile dezvoltãrii economiei de piata. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã. Textul <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , are urmãtorul cuprins: "În vederea consolidãrii regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, se stabilesc urmãtoarele: [...] 3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana, sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice. [...] 7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50% ." Cu privire la constituţionalitatea pct. 3 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 (care instituie modalitãţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici), precum şi a pct. 7 al aceluiaşi articol (care prevede sancţiunile în cazul nerespectãrii acestor termene), Curtea s-a pronunţat prin: Decizia nr. 15/1997, definitiva prin Decizia nr. 149/1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997; Decizia nr. 16/1997, definitiva prin Decizia nr. 116/1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997; Decizia nr. 64/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998; Decizia nr. 157 şi Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999; Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat deciziile, în esenta, astfel: a) obligaţia de repatriere a valutei, cat şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise în România la bãnci autorizate nu incalca prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece acesta, reglementand situaţiile în care pot fi restrânse drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor (prevãzute la cap. II din titlul II al Constituţiei), nu se aplica în cauza; b) dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. Întrucât nu exista elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea. În plus, este de observat ca <>Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogatã în întregime prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 151/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile din acest act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la alin. 3 al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de <>Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogatã. Or, este evident ca un text de lege care face trimitere la o norma ce nu mai este în vigoare nu poate produce efecte juridice. Aceasta nu este însã o problema de control al constituţionalitãţii, ci una de aplicare a legii în timp, a carei rezolvare revine instanţei judecãtoreşti sesizate (în conformitate cu <>art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã). Pentru considerentele arãtate, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 8.955/1998 al Judecãtoriei Targu Mures. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 septembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
