Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 123 din 27 iulie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 31 august 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Meconst" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 2.792/COM/1999 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspund consilierul juridic Dragos Ranca, reprezentant al Societãţii Comerciale "Meconst" S.A. din Constanta, şi consilierul juridic Ştefan Ciocanel, reprezentant al Societãţii Comerciale "Comercial PartiPress" - S.R.L. din Constanta.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Societãţii Comerciale "Meconst" - S.A. din Constanta solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 incalca prevederile art. 135 alin. (1) şi ale art. 41 din Constituţie, prin aceea ca impune, în cadrul raporturilor contractuale, încheierea unei convenţii, fãrã ca proprietarul sa aibã posibilitatea de a hotãrî şi analiza, din punct de vedere economic, oportunitatea încheierii respectivei tranzacţii. Se mai arata ca dispoziţiile criticate "creeazã o poziţie discriminatorie, în sensul ca ea se aplica numai societãţilor comerciale la care statul este acţionar şi îşi exprima mandatul prin intermediul Fondului Proprietãţii de Stat, incalcandu-se astfel şi principiul art. 41 din Constituţie, care stabileşte ocrotirea proprietãţii în mod egal, indiferent de proprietar". Se susţine, de asemenea, ca <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 contravine şi prevederilor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care stipuleazã ca orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nu poate fi lipsitã de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica. Se solicita Curţii Constituţionale emiterea unei decizii de interpretare, prin care "sa se asigure un caracter constituţional al textului de lege invocat", depunându-se şi concluzii scrise.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Comercial Pãrţi-Press" - S.R.L. din Constanta solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca argumentele în acest sens sunt expuse în concluziile scrise, pe care le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, cu menţiunea ca îşi însuşeşte punctul de vedere al Guvernului exprimat în cauza. Se arata ca, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, drepturile subiective ale pãrţilor pot fi valorificate în limitele <>legii, iar în speta acestea au fost stabilite prin Legea nr. 133/1999 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.792/COM/1999, Tribunalul Constanta Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Meconst" - S.A. din Constanta într-o cauza având ca obiect obligarea acestei societãţi la încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare sau leasing cu clauza irevocabilã de vânzare, în condiţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 incalca dispoziţiile art. 41 şi 135 alin. (1) din Constituţie. Se arata ca Societatea Comercialã "Meconst" - S.A. este o societate comercialã pe acţiuni, în care statul are calitatea de simplu acţionar, astfel ca impunerea prin intermediul unei norme legale a obligativitatii încheierii unei tranzacţii comerciale, fãrã ca proprietarul sa aibã posibilitatea de a hotãrî şi a analiza din punct de vedere economic oportunitatea încheierii respectivei tranzacţii, reprezintã o încãlcare grava a dreptului de dispoziţie al proprietarului. Se considera ca încãlcarea dreptului de proprietate este cu atât mai grava, cu cat dispoziţiile criticate se aplica numai societãţilor comerciale la care statul este acţionar şi îşi exprima mandatul prin intermediul Fondului Proprietãţii de Stat, ceea ce contravine principiului prevãzut la art. 41 din Constituţie referitor la ocrotirea, în mod egal, prin lege a proprietãţii private, indiferent de titular. Se mai arata ca <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 este contrar şi art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care stabileşte dreptul oricãrei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale, precum şi faptul ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica. Se susţine ca din coroborarea dispoziţiilor <>Legii nr. 15/1990 cu cele ale <>art. 14 din Legea nr. 133/1999 rezulta ca singura interpretare în concordanta cu dispoziţiile constituţionale este admiterea faptului ca transformarea contractelor de locatie în contracte de leasing imobiliar, cu clauza ferma de vânzare, nu poate avea loc decât cu acordarea unui mandat special pentru Societatea Comercialã "Meconst" - S.A. de cãtre Fondul Proprietãţii de Stat.
Tribunalul Constanta - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 sunt conforme spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie şi sunt legitimate din punct de vedere economic. Legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a dreptului de preemţiune al întreprinderilor mici şi mijlocii la cumpãrarea spaţiilor aparţinând societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat poate fi privitã numai ca o limita, stabilitã de lege, a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercialã în al carei patrimoniu se afla spaţiul în litigiu, limitare ce este în concordanta cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca, în politica sa economicã, statul roman este ţinut sa apere şi sa promoveze interesul public în cadrul economiei naţionale şi, ca urmare, are dreptul şi totodatã îndatorirea de a crea în acest sens un cadru juridic corespunzãtor. Pe cale de consecinta, unele restrangeri sau conditionari pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintã, de fapt, o atingere adusã existenţei dreptului de proprietate, ci, dimpotriva, realizarea interesului general, public, de sustinere şi stimulare a procesului de privatizare. În acest context, <>Legea nr. 133/1999 nu incalca dreptul de proprietate al autorului exceptiei, ci stabileşte, în conformitate cu art. 41 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele acestui drept.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 sunt constituţionale. Se arata ca, în esenta, critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea ca <>Legea nr. 133/1999 afecteazã dreptul de dispoziţie al proprietarului cu privire la un activ determinat şi, în plus, ca instituie obligaţia de a accepta conversia raportului juridic numai fata de societãţile comerciale cu capital de stat. Se considera ca, în realitate, prin aceste dispoziţii se stabilesc, în conformitate cu art. 41 alin. (1) fraza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, iar în speta nu se realizeazã o expropriere sau un alt act de putere publica, ci premisele pentru încheierea unui act juridic comercial, cu titlu oneros, pe care pãrţile sunt libere sa îl negocieze. Prevederile de lege criticate vizeazã exclusiv conversia raportului juridic, iar nu şi clauzele concrete ale viitorului contract, care se încheie doar cu privire la activele disponibile. Se mai apreciazã ca, prin obiectul sau de reglementare, <>Legea nr. 133/1999 este în concordanta cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât contureaza cadrul juridic destinat dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv prin crearea unor facilitãţi menite sa extindã piata libera şi sa consolideze, astfel, economia de piata în România.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, al cãror conţinut este urmãtorul: "(1) Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale societãţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome, în urmãtoarele condiţii:[...]
b) contractul de închiriere sau contractul de locatie de gestiune se va transforma, la solicitarea deţinãtorului, în contract de leasing, cu clauza irevocabilã de vânzare[...]."
Critica de neconstituţionalitate consta în aceea ca dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care impun societãţilor comerciale încheierea unui contract de leasing, "fãrã ca proprietarul sa aibã posibilitatea de a hotãrî şi a analiza din punct de vedere economic oportunitatea încheierii respectivei tranzacţii", incalca prevederile art. 41 alin. (1) şi pe cele ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Textele constituţionale pretinse a fi incalcate prin dispoziţiile de lege criticate prevãd:
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."
Articolul 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat, de asemenea, ca fiind încãlcat prin dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 , stabileşte: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor."
Excepţia de neconstituţionalitate a textului criticat a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Meconst" - S.A. din Constanta într-o cauza având ca obiect obligarea acestei societãţi la încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare sau de leasing cu clauza irevocabilã de vânzare, în condiţiile prevãzute la <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 .
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã a fi respinsã.
Prevederile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 instituie unele facilitãţi în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii, facilitãţi constând în participarea acestora la privatizarea activelor disponibile ale societãţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome. În acest scop, art. 14 din aceeaşi lege prevede în alin. (1): "Fondul Proprietãţii de Stat, ministerele sau autoritãţile publice locale dau mandat reprezentanţilor lor în adunãrile generale şi în consiliile de administraţie ale societãţilor comerciale, companiilor naţionale la care statul este acţionar majoritar, precum şi regiilor autonome sa determine vânzarea activelor aflate în situaţia prevãzutã la art. 12 alin. 1."
Facilitãţile acordate întreprinderilor mici şi mijlocii la privatizarea activelor societãţilor comerciale şi companiilor naţionale la care statul este acţionar majoritar, precum şi ale regiilor autonome privesc numai activele disponibile ale acestor categorii de persoane juridice cu capital majoritar de stat, iar nu şi societãţile comerciale pe acţiuni în care statul are calitatea de acţionar minoritar. De aceea rezulta ca, în speta, nu sunt aplicabile dispoziţiile de lege criticate, autorul exceptiei de neconstituţionalitate fiind o societate comercialã pe acţiuni, în care statul nu este acţionar majoritar.
Potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". În consecinta, având în vedere şi dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispoziţii conform cãrora "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã", excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Meconst" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 2.792/COM/1999 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 iunie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
-------------------
Gabriela Dragomirescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
