Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 122 din 16 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 27 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gian Siro Lupato şi Societatea Comercialã "LUPATO" - S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal se prezintã autorii excepţiei, reprezentaţi prin avocat, precum şi pãrţile Societatea Comercialã "PERO GROUP" - S.R.L. şi Regia Autonomã "Administraţia Zonei Libere" din Galaţi, lipsind partea Ramona Gaspar, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul autoarelor excepţiei susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat, arãtând cã, împrejurarea cã acesta instituie un termen pentru introducerea contestaţiei la executare numai pentru terţele persoane care pretind cã au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit, impune concluzia cã terţii care au doar un drept de creanţã împotriva debitorului nu pot formula contestaţie, aşa încât li se încalcã dreptul de proprietate consacrat de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, republicatã. Se apreciazã cã, prin interpretarea care se dã textului, se restrânge sfera persoanelor care au calitatea procesualã activã de a formula contestaţie la executare, ceea ce este de naturã a aduce atingere liberului acces la justiţie.
Societatea Comercialã "PERO GROUP" - S.R.L. considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdeşte nici un drept procesual şi nu încalcã drepturi, libertãţi sau interese legitime.
Regia Autonomã "Administraţia Zonei Libere" din Galaţi apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin art. 21 şi art. 44 din Constituţie, republicatã, deoarece nu exclud de la exercitarea drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, ci, dimpotrivã, au ca scop instaurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a drepturilor constituţionale, prevenind eventualele abuzuri şi insecuritatea raporturilor juridice civile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu
contravine prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã se referã doar la termenul de introducere a contestaţiei la executare, iar nu la sfera persoanelor care au dreptul de a formula aceastã contestaţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 975/C/2003, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gian Siro Lupato şi Societatea Comercialã "LUPATO" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prin reglementarea art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã se îngrãdeşte posibilitatea terţilor prejudiciaţi prin modul în care s-a desfãşurat o anumitã procedurã de executare silitã, de a promova contestaţie la executare, cu excepţia celor care sunt titulari ai unui drept de proprietate ori ai unui alt drept real asupra bunului urmãrit.
Mai mult, se apreciazã cã, spre deosebire de terţii titulari de drepturi reale, cãrora art. 401 alin. 3 din Codul de procedurã civilã le recunoaşte explicit posibilitatea de a apela la acţiunile şi cererile de drept comun atunci când a fost depãşit termenul de introducere a contestaţiei la executare, celelalte categorii de terţi sunt lipsite şi de o astfel de posibilitate.
În concluzie, se constatã cã textul de lege criticat nu se limiteazã la a restrânge accesul liber la justiţie, ci lezeazã însãşi esenţa acestui drept fundamental pentru o anumitã categorie de persoane.
Judecãtoria Galaţi apreciazã cã prevederile art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, întrucât liberul acces la justiţie semnificã posibilitatea justiţiabililor de a avea acces la mijloacele procedurale prevãzute de lege şi trebuie interpretat în mod general, principal, iar nu în sens particular, referitor la o anumitã procedurã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul aratã cã terţii pot utiliza calea proceduralã a contestaţiei la executare numai în mãsura în care au fost vãtãmaţi prin actele sau mãsurile de executare silitã, interesul reprezentând o condiţie generalã a exercitãrii oricãrei cãi de atac şi a îndeplinirii oricãrui act de procedurã. Aşa fiind, dispoziţia legalã criticatã nu aduce atingere accesului liber la justiţie, ci, dimpotrivã, constituie o expresie a aplicãrii acestui principiu.
Pe de altã parte, procedura de soluţionare a contestaţiei la executare, incluzând şi termenul de exercitare şi subiectele acesteia, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care prevãd competenţa legiuitorului de a reglementa în acest domeniu.
Avocatul Poporului constatã cã dispoziţiile art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravin principiului liberului acces la justiţie, ci, dimpotrivã, îl confirmã. Astfel, terţii vãtãmaţi prin executare, precum şi orice alte persoane interesate sau vãtãmate prin executare, indiferent dacã sunt sau nu titulari ai unui drept de proprietate, ori ai unui alt drept real, pot sã-şi valorifice pretenţiile asupra bunului supus urmãririi în cadrul contestaţiei la executare.
În consecinţã, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, aşa cum a fost modificat şi completat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 401 alin. 2: "Contestaţia prin care o terţã persoanã pretinde cã are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit poate fi introdusã în termen de 15 zile de la efectuarea vânzãrii ori de la data predãrii silite a bunului".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit prevederilor legale cuprinse în art. 399 din Codul de procedurã civilã, împotriva executãrii silite înseşi, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre toţi cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare.
În argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la formula utilizatã în alin. 2 al art. 401 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia terţa persoanã care pretinde cã are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit poate introduce contestaţie la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzãrii ori de la data predãrii silite a bunului, ceea ce impune concluzia cã numai aceastã persoanã, iar nu şi alţi terţi pot formula contestaţie, încãlcându-se, în acest mod, textul constituţional de referinţã.
În realitate, textul dedus controlului are un alt obiect şi o altã finalitate decât cele pe care înţelege sã i le confere autorul excepţiei, pentru a-şi argumenta critica. Departe de a deroga de la prevederile art. 399 alin. 1 din Codul de procedurã civilã - derogare pe care ar implica-o în mod necesar, dacã obiectul şi finalitatea sa ar fi cele atribuite de acesta, textul în cauzã nu face decât sã prevadã termenul pentru introducerea contestaţiei la executare, precizând data de la care începe sã curgã în diferite situaţii, printre care şi aceea, prevãzutã de alin. 2, când terţul pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmãrit.
Curtea considerã cã susţinerea potrivit cãreia terţii contestatari care nu pretind un drept real asupra bunului urmãrit nu au posibilitatea de a formula contestaţie la executare nu poate fi reţinutã, întrucât neconstituţionalitatea unei reglementãri constituie o stare intrinsecã a acesteia şi nu poate fi dedusã pe calea unei interpretãri per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevãzut in terminis. Prin urmare, Curtea reţine cã terţii sus-menţionaţi pot introduce contestaţie împotriva executãrii silite înseşi, precum şi împotriva oricãrui act de executare, potrivit dispoziţiei de drept comun, respectiv în termen de 15 zile, care începe sã curgã din momentul în care au luat cunoştinţã de actul de executare ce i-a vãtãmat.
Aşa fiind, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu realizeazã nici o restrângere cât priveşte sfera persoanelor îndreptãţite a formula contestaţie la executare şi dã pe deplin expresie prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21. De altfel, reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele stabilite de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul drepturilor altor titulari, în egalã mãsurã ocrotite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gian Siro Lupato şi Societatea Comercialã "LUPATO" - S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
