Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 121 din 3 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 970 si art. 1066-1069 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 157 din 13 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 şi art. 1066-1069 din Codul civil, excepţie ridicatã de Alexandru Herãscu în Dosarul nr. 14.504/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 14.504/299/2007, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 970 şi art. 1066-1069 din Codul civil, excepţie ridicatã de Alexandru Herãscu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile art. 970 şi art. 1066-1069 din Codul civil încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 care consacrã liberul acces la justiţie şi ale art. 148 referitor la integrarea României în Uniunea Europeanã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, arãtând cã motivarea fãcutã de autor se circumscrie unei interpretãri distorsionate şi unilaterale a prevederilor constituţionale pretins a fi încãlcate de art. 970 şi art. 1066-1069 din Codul civil.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textele legale criticate nu aduc atingere sub niciun aspect accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 970 şi ale art. 1066-1069 din Codul civil, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 970: "Convenţiile trebuie executate cu bunã-credinţã. Ele obligã nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmãrile, ce echitatea, obiceiul sau legea dã obligaţiei dupã natura sa.";
- Art. 1066: "Clauza penalã este aceea prin care o persoanã spre a da asigurare pentru executarea unei obligaţii se leagã a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.";
- Art. 1067: "Nulitatea obligaţiei principale atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage pe aceea a obligaţiei principale.";
- Art. 1068: "Creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp, sau îndeplinirea clauzei penale, sau aceea a obligaţiei principale.";
- Art. 1069: "Clauza penalã este o compensaţie a daunelor interese, ce creditorul suferã din neexecutarea obligaţiei principale.
Nu poate dar creditorul cere deodatã şi penalitatea şi obiectul obligaţiei principale, afarã dacã penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executãrii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21 şi 24 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã orice raport juridic obligaţional dã dreptul creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactã a obligaţiei asumate prin convenţia încheiatã între pãrţi. Codul civil consacrã în art. 970 principiul executãrii cu bunã-credinţã a convenţiilor civile, care implicã, printre altele, executarea de bunãvoie a obligaţiei de cãtre debitor. În cazul în care acesta refuzã executarea, total sau parţial, sau o executã necorespunzãtor, creditorul are dreptul de a pretinde echivalentul prejudiciului cauzat de aceastã împrejurare, respectiv despãgubiri.
Într-un atare context, dispoziţiile art. 1066-1069 din Codul civil reglementeazã regimul juridic al clauzei penale, care reprezintã acea convenţie accesorie contractului principal prin care pãrţile determinã anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutãrii, executãrii cu întârziere sau necorespunzãtoare a obligaţiei contractuale. Scopul clauzei penale este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea o alternativã pentru debitor în vederea liberãrii de executarea obligaţiei principale, prin prestarea obligaţiei prevãzute în clauza penalã. Creditorul însã, în caz de neexecutare din partea debitorului, poate opta între a cere îndeplinirea obligaţiei principale sau a celei stipulate în clauza penalã.
Reprezentând o convenţie, clauza penalã trebuie sã îndeplineascã toate condiţiile de validitate a acesteia, însã, dat fiind caracterul ei accesoriu, constatarea nulitãţii clauzei nu implicã nulitatea obligaţiei principale.
Pe de altã parte, împrejurarea cã prin clauza penalã se fixeazã anticipat, prin acordul pãrţilor, valoarea prejudiciului cauzat creditorului, stipularea în contract a unei asemenea clauze prezintã importanţã din punct de vedere practic. Astfel, în situaţiile în care clauza devine aplicabilã, nu mai este necesar ca pãrţile contractante sã se adreseze justiţiei pentru probarea şi evaluarea prejudiciului, ceea ce are ca efect executarea cu celeritate a obligaţiilor asumate.
Prin urmare, raportând aceste consideraţii la domeniul particular al criticii de neconstituţionalitate în prezenta cauzã, consacrarea, prin normele legale criticate, în aplicarea principiului autonomiei de voinţã, a posibilitãţii inserãrii în contractul principal a clauzei penale nu relevã nicio contradicţie cu prevederile constituţionale de referinţã.
Curtea nu poate reţine nesocotirea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, textele de lege reprezentând exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia textul de lege menţionat contravine art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea observã cã existenţa unei clauze penale în contractul principal, de neconceput fãrã acordul exprimat în acest sens de cãtre pãrţi, naşte prezumţia cã acestea au cunoscut reglementarea legalã aplicabilã în materie, potrivit principiului "nemo censetur ignorare legem", şi prin urmare şi-au asumat în cunoştinţã de cauzã obligaţiile care decurg dintr-o asemenea clauzã.
Aşa fiind, deşi aplicarea clauzei penale are loc direct între pãrţi, fãrã a fi necesarã intervenţia instanţei judecãtoreşti, nimic nu împiedicã partea interesatã sã sesizeze instanţa atunci când apreciazã cã invocarea ei s-a fãcut în mod abuziv. Cu acest prilej, partea are posibilitatea de a cere instanţei sã constate cã nu sunt întrunite condiţiile pentru acordarea de despãgubiri şi deci pentru aplicarea clauzei penale. Sub aceste aspecte, Curtea constatã cã, în faţa instanţei judecãtoreşti, pãrţile beneficiazã de suficiente garanţii procesuale care sã le asigure dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 şi art. 1066-1069 din Codul civil, excepţie ridicatã de Alexandru Herãscu în Dosarul nr. 14.504/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
