Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 120 din 27 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Mariana Trofimescu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Veronel Popovici şi Carolina Popovici în Dosarul nr. 18.264/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca pãrţi pe autorii exceptiei şi pe Dana Valeria Berinde. La apelul nominal se prezintã pãrţile, autorii exceptiei fiind asistaţi de avocatul Gheorghe Susanu. Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorilor exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece adoptarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu era necesarã în condiţiile în care Legea nr. 112/1995 a prelungit valabilitatea contractelor de închiriere existente la acea data. Se arata totodatã ca ordonanta criticata nu a fost aprobatã de Parlament în condiţiile art. 114 din Constituţie. Dana Valeria Berinde solicita respingerea exceptiei, deoarece prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se aplica din momentul publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, deoarece ordonanta criticata a mai fost examinata de Curtea Constituţionalã, care a constatat ca aceasta nu contravine Constituţiei. Se arata totodatã ca termenul de discutare a ordonanţei de urgenta în Parlament nu este menţionat în dispoziţiile art. 114 din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 18.264/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , excepţie ridicatã de Veronel Popovici şi Carolina Popovici într-o cauza civilã având ca obiect judecarea acţiunii de evacuare formulate de Dana Valeria Berinde, în conformitate cu <>art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , impotriva autorilor exceptiei. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, deoarece nu a fost validatã de Parlament, motiv pentru care se considera respinsã. Totodatã, se apreciazã ca Guvernul "nu este abilitat prin Constituţie sa modifice legile adoptate de Parlament, iar ordonanta de urgenta se adopta în condiţii de excepţie şi de urgenta pentru reglementarea unor situaţii care pot genera consecinţe grave şi ireversibile". Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece domeniul care este reglementat prin aceasta ordonanta - raporturile dintre proprietari şi chiriaşi nu aparţine legii organice. Se mai arata ca în cazul ordonanţelor de urgenta procedura de adoptare a acestora de cãtre Guvern este specialã şi, în aceste situaţii, nu mai este necesarã o lege de abilitare din partea Parlamentului, datoritã existenţei cazului excepţional care impune emiterea ordonanţei de urgenta. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã în raport cu dispoziţiile art. 114 din Constituţie, întrucât Guvernul poate emite ordonanţe de urgenta în situaţii excepţionale. Caracterul excepţional al situaţiei care a impus adoptarea acestei ordonanţe de urgenta a fost determinat de expirarea termenului pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, termen prevãzut de <>Legea nr. 17/1994 , precum şi de necesitatea soluţionãrii litigiilor apãrute ca urmare a aplicãrii Legii nr. 112/1995. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999. Autorii exceptiei considera ca aceasta ordonanta de urgenta contravine art. 114 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, nu a fost aprobatã de Parlament, iar pe de alta parte, Guvernul nu este abilitat prin Constituţie sa modifice legile adoptate de Parlament. Analizând criticile formulate de autorii exceptiei, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate. În legatura cu susţinerea potrivit cãreia ordonanta de urgenta criticata este neconstitutionala deoarece nu a fost pana în prezent aprobatã de Parlament, Curtea observa ca în Constituţie nu se prevede nici un termen de dezbatere a ordonanţelor de urgenta de cãtre Parlament, statuandu-se numai, de principiu, condiţiile în care acestea pot fi adoptate. Astfel, dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã prevãd ca "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu". Nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia Guvernul nu are competenta de a modifica prin ordonanţe legi adoptate de Parlament. Sub acest aspect, art. 114 alin. (1) din Constituţie statueazã ca "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". În alin. (4) al art. 114 aceasta restrictie nu a mai fost prevãzutã, Guvernul fiind în mãsura sa adopte reglementãri în domeniul legilor, inclusiv în domeniul rezervat de Constituţie legilor organice, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale care stabilesc condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenta. În consecinta, delegarea legislativã reprezintã o procedura de substituire a Guvernului în prerogativele legislative ale Parlamentului, astfel încât prin ordonanta Guvernul sa poatã reglementa, modifica ori abroga prevederi legale existente. Delegarea legislativã, în cazul ordonanţelor de urgenta, este data de însuşi textul constituţional, în condiţiile respectãrii de cãtre Guvern a cerinţelor prevãzute de Constituţie. În legatura cu problema "existenţei situaţiei care a impus mãsura de urgenta a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 ", Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000 şi a statuat ca "<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptatã cu respectarea cerinţelor art. 114 alin. (4) din Constituţie". Curtea nu observa nici o ratiune care sa o determine sa se îndepãrteze de la aceasta practica. De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o menţin şi în cauza de fata.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Veronel Popovici şi Carolina Popovici în Dosarul nr. 18.264/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 iunie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
