Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 120 din 16 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 5 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Alexandrina Roatã în Dosarul nr. 1.182/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la principiile neretroactivitãţii şi egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Se apreciazã cã legea veche nu ultrctiveazã, hotãrârile judecãtoreşti fiind supuse cãilor de atac prevãzute de legea în vigoare la data pronunţãrii lor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.182/C/2003, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Alexandrina Roatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, deşi în conformitate cu dispoziţiile <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , tribunalul nu mai este decât instanţã de fond, el funcţioneazã ca instanţã de apel, dupã legea anterioarã. Astfel, se constatã cã legea veche ultrctiveazã în ceea ce priveşte competenţa şi cãile de atac, în aşa fel încât se ajunge la funcţionarea concomitentã a instanţelor judecãtoreşti dupã douã legi distincte şi contradictorii.
Se apreciazã cã ultrctivitatea legii vechi, sub aspectul termenelor şi cãilor de atac, faţã de momentul de pronunţare a hotãrârii, este neconstituţionalã, discriminatorie, inechitabilã şi împiedicã accesul liber la justiţie, respectiv la cãile de atac. Acest lucru se datoreazã faptului cã hotãrârile pronunţate sub legea veche sunt supuse apelului şi recursului la instanţele teritoriale, care sunt supuse influenţelor şi presiunilor locale, ceea ce noile reguli de competenţã instituite de Codul de procedurã civilã evitã, prin instituirea recursului în competenţa unicã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se mai aratã cã restrângerea exerciţiului unor libertãţi sau drepturi nu poate fi impusã decât prin lege, iar restrângerea prevãzutã în <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 opereazã ca efect al unei ordonanţe de urgenţã neaprobate prin lege. Mai mult, se apreciazã cã stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã prin ordonanţã atrage neconstituţionalitatea integralã a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , deoarece legea de funcţionare a instanţelor de judecatã, prin care se stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, nu poate fi decât organicã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Pe de altã parte, în conformitate cu art. 124 din Legea fundamentalã, justiţia se înfãptuieşte în numele legii, iar judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii, prin aceasta înţelegându-se numai legile organice sau ordinare, iar nu şi ordonanţele Guvernului.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã apreciazã cã Legea fundamentalã reglementeazã expres în art. 73 domeniile de reglementare a legilor organice, fãrã a enumera şi normele juridice privind procedura de judecatã.
Se aratã cã intenţia legiuitorului de a respecta principiul neretroactivitãţii legii, prevãzut în art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, rezultã din însuşi conţinutul <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 . Altfel, o lege nouã care ar modifica, fãrã norme tranzitorii, obligativitatea pãrţii care se adreseazã justiţiei de a utiliza cãile reglementate de legea veche ar fi retroactivã, nesocotind prevederile constituţionale, şi ar încãlca drepturile justiţiabililor.
Prin urmare, instanţa judecãtoreascã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã este nefondatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul aratã cã noţiunea de "lege" folositã în cuprinsul art. 124 din Constituţie, republicatã, are în vedere sensul cel mai larg, acoperind toatã gama dispoziţiilor normative cuprinse în Legea fundamentalã, în celelalte legi sau în actele normative subordonate legilor, iar nu doar cel de act normativ emis de forul legislativ. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, domeniul legilor organice este stabilit numai prin Constituţie, interdicţia emiterii de cãtre Guvern a ordonanţelor în domeniul rezervat legii organice fiind limitatã la categoria ordonanţelor simple, nu şi a ordonanţelor de urgenţã.
În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, aplicarea ultrctivã a legii vechi este constituţionalã, Legea fundamentalã interzicând doar aplicarea legii noi situaţiilor juridice nãscute sau stinse anterior acesteia, şi se justificã prin necesitatea de a permite pãrţii care a pornit o judecatã de a avea reprezentarea exactã referitoare atât la instanţa care va soluţiona cererea, cât şi la cãile de atac pe care le va putea exercita. Aşa fiind, posibilitatea de a promova o cale de atac în condiţiile şi la instanţa devenitã competentã potrivit legii noi este exclusã pentru cauzele în curs de judecatã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã, fapt ce nu este de naturã a contraveni art. 21 şi 53 din Constituţie, republicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã din însãşi formularea <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 rezultã faptul cã se respectã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii. Se aratã în acest sens cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul la exercitarea cãilor de atac este fixat de legea în vigoare în momentul pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti, deoarece admisibilitatea unei cãi de atac constituie o calitate inerentã a hotãrârii. În aceste condiţii, nici o cale de atac nu poate rezulta dintr-o lege posterioarã, dupã cum nici o cale de atac existentã în momentul pronunţãrii nu poate fi desfiinţatã fãrã retroactivitate, de cãtre o lege posterioarã. Astfel, "o cale de atac se exercitã doar împotriva hotãrârilor pronunţate dupã intrarea sa în vigoare".
Se aratã cã textele de lege criticate asigurã un tratament egal în faţa legii şi autoritãţilor publice, atât pentru cei care au formulat acţiuni în justiţie sub imperiul legii vechi, cât şi pentru aceia care s-au adresat instanţei de judecatã potrivit noilor reglementãri.
Referitor la neconstituţionalitatea ordonanţei de urgenţã, în ansamblul ei, faţã de dispoziţiile art. 73 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, se constatã cã art. 73 alin. (3) din Legea fundamentalã reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate legii organice, printre care nu figureazã dispoziţiile legale privind procedura civilã.
În ceea ce priveşte faptul cã prevederile legale criticate au fost stabilite prin ordonanţã de urgenţã, şi nu prin lege, se aratã cã numai Curtea Constituţionalã are posibilitatea sã stabileascã dacã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 a fost adoptatã în condiţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, republicatã.
Se apreciazã cã textele constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertãţi şi la înfãptuirea justiţiei nu au incidenţã în cauzã.
În consecinţã, dispoziţiile <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã sunt considerate ca fiind constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. II alin. 2 şi 3: "Procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã privitoare la competenţã sunt aplicabile.
Hotãrârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã rãmân supuse cãilor de atac şi termenelor prevãzute de legea sub care au fost pronunţate." De asemenea, autorul excepţiei invocã şi neconstituţionalitatea extrinsecã a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 .
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (2), ale art. 53, 124, ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 124: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
(3) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 126 alin. (2): "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã formula redacţionalã a textului legal dedus controlului nu oferã temei criticii referitoare la încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, întrucât nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a legii. În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
În legãturã cu principiul neretroactivitãţii legilor, Curtea constatã cã, potrivit acestuia, o lege devine obligatorie numai dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rãmânând în vigoare pânã la apariţia unei alte legi, care o abrogã în mod explicit sau implicit. A decide cã, prin dispoziţiile sale, legea nouã ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna sã se încalce principiul constituţional al neretroactivitãţii legii. Legea nouã este însã aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi.
Raportând cele arãtate cu titlu principial la textul de lege dedus controlului, Curtea constatã cã, întrucât procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe, iar hotãrârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã rãmân supuse cãilor de atac şi termenelor prevãzute de legea sub care au fost pronunţate, norma dã expresie principiului neretroactivitãţii, ceea ce impune concluzia cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Referitor la critica potrivit cãreia <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
În ceea ce priveşte noţiunea de "lege" utilizatã în Constituţie, republicatã, în art. 124, potrivit cãruia justiţia se înfãptuieşte în numele legii, iar judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii, Curtea reţine cã aceasta are în vedere un sens larg ce acoperã ansamblul dispoziţiilor normative cuprinse în Legea fundamentalã şi actele normative ce formeazã dreptul intern.
Astfel, conceputul de "lege" are mai multe înţelesuri în funcţie de distincţia ce opereazã între criteriul formal sau organic şi cel material.
Potrivit primului criteriu, legea se caracterizeazã ca fiind un act al autoritãţii legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat sã o adopte şi prin procedura ce trebuie respectatã în acest scop. Aceastã concluzie rezultã din coroborarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, conform cãrora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii" cu prevederile art. 76, 77 şi 78, potrivit cãrora legea adoptatã de Parlament este supusã promulgãrii de cãtre Preşedintele României şi intrã în vigoare la trei zile dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, dacã în conţinutul sãu nu este prevãzutã o altã datã ulterioarã. Criteriul material are în vedere conţinutul reglementãrii, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relaţiilor sociale reglementate. În ceea ce priveşte ordonanţele Guvernului, Curtea reţine cã, elaborând astfel de acte normative, organul administrativ exercitã o competenţã prin atribuire care, prin natura ei, intrã în sfera de competenţã legislativã a Parlamentului. Prin urmare, ordonanţa nu reprezintã o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material.
În consecinţã, întrucât un act juridic normativ, în general, se defineşte atât prin formã, cât şi prin conţinut, legea, în sens larg, deci cuprinzând şi actele asimilate, este rezultatul combinãrii criteriului formal cu cel material.
Pe de altã parte, Curtea observã cã delegarea legislativã a Guvernului de a emite ordonanţe poate opera în temeiul Constituţiei, republicatã, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanţelor de urgenţã, sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiaşi articol. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceastã interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevãzutã însã de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, republicatã, referitor la ordonanţele de urgenţã, care nu reprezintã o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintã un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, sã facã faţã unor situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã.
Aşa fiind, pentru argumentele arãtate în prealabil, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã prin ordonanţã de urgenţã ar aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124, 126 şi 129.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Alexandrina Roatã în Dosarul nr. 1.182/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
