Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 120 din 16 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã, excepţie ridicatã de Corneliu Miloş în Dosarul nr. 49.727/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 197D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili limitele şi condiţiile de acordare a dreptului la ajutor de şomaj.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 49.727/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã. Excepţia a fost ridicatã de Corneliu Miloş cu prilejul soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect anularea unui act al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat, care menţioneazã persoanele care desfãşoarã activitãţi pe bazã de contract individual de muncã sau pe bazã de contract de muncã temporarã în rândul celor care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurãrilor pentru şomaj, este contrar prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, aratã cã textul constituţional amintit consacrã dreptul la ajutor de şomaj, astfel cã orice condiţionare a acestuia de îndeplinirea unor obligaţii corelative de cãtre cetãţeni este neconstituţionalã. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în opinia sa, calitatea de asigurat înseamnã vocaţia la dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurãri sociale, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile prevãzute de lege. Totodatã, aceastã calitate presupune şi obligaţia de a plãti contribuţia legalã (cotizaţia) la fondul de asigurãri sociale. Aceastã platã nu are caracterul unui impozit sau al unei taxe în sensul art. 56 din Constituţie, deoarece este corelativã dreptului salariatului la plata indemnizaţiei de şomaj, iar nu o contribuţie la cheltuielile publice. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, dispoziţii potrivit cãrora: "În sistemul asigurãrilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: a) persoanele care desfãşoarã activitãţi pe bazã de contract individual de muncã sau pe bazã de contract de muncã temporarã, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;". Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege este contrar urmãtoarelor prevederi din Constituţie: art. 47 alin. (2) care consacrã dreptul la ajutor de şomaj şi art. 56 privind contribuţiile financiare. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 47 alin. (2) din Constituţie consacrã dreptul la ajutor de şomaj şi la alte drepturi de asigurãri sociale "prevãzute de lege". Prin urmare, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, Constituţia nu consacrã un drept absolut şi necondiţionat la ajutor de şomaj, ci dã legiuitorului dreptul exclusiv de a reglementa cuantumul, condiţiile şi limitele acordãrii acestui drept. Cât priveşte critica raportatã la dispoziţiile art. 56 din Constituţie, Curtea reţine cã autorul excepţiei porneşte de la premisa cã singurele obligaţii financiare la care cetãţenii pot fi supuşi sunt impozitele şi taxele, orice alte contribuţii având caracter neconstituţional. Aceastã motivare omite însã dispoziţiile art. 139 din Constituţie din al cãrui cuprins reiese posibilitatea statului de a institui obligaţia contribuţiei la constituirea unor fonduri, aşa cum sunt fondurile de asigurãri sociale. Mai mult, obligaţia de a contribui la diferitele sisteme publice de asigurãri sociale reprezintã şi o manifestare a statului social, care trebuie privit nu numai din perspectiva obligaţiei statului de a susţine pe membrii mai defavoraţi ai societãţii, dar şi din aceea a obligaţiei ce revine tuturor membrilor societãţii de a contribui, în spiritul solidaritãţii, la formarea unor fonduri care sã facã posibilã o astfel de intervenţie a statului. Faţã de cele arãtate, Curtea apreciazã cã aspectele de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauzã sunt lipsite de temei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã, excepţie ridicatã de Corneliu Miloş în Dosarul nr. 49.727/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2012.
