Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.788/54/2018
┌───────────┬────┬─────────────────────┐
│Preşedinte:│....│- judecător │
├───────────┼────┼─────────────────────┤
│ │....│- judecător │
├───────────┼────┼─────────────────────┤
│ │....│- judecător │
├───────────┼────┼─────────────────────┤
│ │....│- magistrat-asistent │
└───────────┴────┴─────────────────────┘
S-au luat în examinare recursurile formulate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva Sentinţei nr. 97 din 28 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns intimaţii-reclamanţi ..., ... şi ..., reprezentaţi de avocat ..., lipsă fiind recurenţii-pârâţi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Inspectoratul de Stat în Construcţii. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, după nefiind cereri prealabile de formulat, Înalta Curte constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul reprezentantului intimaţilor-reclamanţi pentru a pune concluzii asupra recursurilor. Intimaţii-reclamanţi, prin avocat, solicită respingerea recursurilor, având în vedere legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile publice închise şi reţine cauza în pronunţare. ÎNALTA CURTE, asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanţele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii ..., ... şi ..., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Inspectoratul de Stat în Construcţii, au solicitat: anularea art. 70 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/31.08.2016; anularea adreselor nr. 28.111/02.08.2018, nr. 7.137/06.03.2018, nr. 7.131/06.03.2018 emise de Inspectoratul de Stat în Construcţii ( prescurtat I.S.C.); obligarea pârâtului I.S.C. să emită un act administrativ prin care să soluţioneze pe fond cererea reclamanţilor de preschimbare a certificatelor de atestare tehnică profesională. 2. Hotărârea primei instanţe Prin Sentinţa nr. 97 din 28 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ..., ... şi ..., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pârât Inspectoratul de Stat în Construcţii, având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ, a dispus anularea art. 70 din Ordinul nr. 1.895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003, a dispus anularea adreselor nr. 28.111/02.08.2018, nr. 7.137/06.03.2018 şi nr. 7.131/06.03.2018 emise de pârâtul I.S.C. şi a dispus obligarea pârâtului I.S.C. să emită act administrativ prin care să soluţioneze pe fond cererea reclamanţilor de preschimbare a certificatelor de atestare tehnică profesională. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) şi Inspectoratul de Stat în Construcţii, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. În motivarea recursului lor, recurentele pârâte susţin că sentinţa instanţei de fond este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/1995, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 177/2015, precum şi cu greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 24/2000. Astfel, se arată că ordinul contestat de reclamanţi a fost emis în aplicarea art. III alin. (2) din Legea nr. 177/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, prevederi ce au determinat schimbarea competenţei în ceea ce priveşte autorizarea responsabililor tehnici cu execuţia şi a diriginţilor de şantier, precum şi confirmarea periodică privind exercitarea dreptului de practică al acestora, de la MDRAP la Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. şi implicit obligaţii din partea persoanelor atestate ca responsabil tehnic impuse prin procedura aprobată de autoritatea care de altfel îi autorizase iniţial - MDRAP. Date fiind noile competenţe acordate legal Inspectoratului de Stat în Construcţii în materia atestării tehnico-profesionale a specialiştilor cu activitate de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor în construcţii prin art. III alin. (2) din Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 septembrie 2016, s-a prevăzut în sarcina acestora obligaţia ca până la data de 31 decembrie 2016 să solicite preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor dobândite anterior cu autorizaţii şi legitimaţii emise în conformitate cu prevederile procedurii nou-reglementate. Mai mult, prin Ordinul nr. 1.985/29.12.2016 al inspectorului general al I.S.C. s-a prelungit valabilitatea legitimaţiilor responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii care expiră începând cu data de 1.01.2016 până la data de 31.05.2017, sub rezerva depunerii la I.S.C. a dosarului de prelungire a vizei profesionale. Aceste cerinţe privind termenele în care persoanele atestate tehnico-profesional ca responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor trebuiau să solicite preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor dobândite anterior nu pot fi apreciate ca nelegale deoarece se circumscriu cerinţei legale a confirmării periodice a dreptului de practică şi au în vedere şi necesitatea ca această confirmare să fie efectuată într-un termen rezonabil de către autoritatea cu competenţă în domeniu, fără a fi prejudiciate drepturile persoanelor care sunt interesate pentru a-şi reconfirma calitatea anterior dobândită. Deci obligaţia de a solicita confirmarea dreptului de practică de către responsabilii tehnici cu execuţia lucrărilor nu poate fi apreciată ca nelegală şi nici în contradicţie cu dreptul la muncă al reclamanţilor deoarece calitatea de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor a fost recunoscută iniţial reclamanţilor tot de către o autoritate administrativă, iar legiuitorul este în drept să impună reconfirmarea periodică a acestei calităţi de către organul administrativ competent. De asemenea, se subliniază că ordinele inspectorului general al I.S.C. nr. 1.498/31.08.2016 şi nr. 1.985/29.12.2016 au fost publicate pe site-ul instituţiei şi au avut ca finalitate prevenirea disfuncţionalităţilor în activitatea persoanelor atestate ca RTE, a căror valabilitate a legitimaţiilor expira începând cu luna ianuarie 2016, sau a celor care doreau să exercite activitatea atestată, dar nu mai aveau legitimaţii valabile anterior datei de 1.01.2016. Pentru aceste considerente, pârâtele afirmă că hotărârea primei instanţe este nelegală, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind neîntemeiată. II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că intimaţii reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea art. 70 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/31.08.2016; anularea adreselor nr. 28.111/02.08.2018, nr. 7.137/06.03.2018 şi nr. 7.131/06.03.2018 emise de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi obligarea pârâtului I.S.C. să emită un act administrativ prin care să soluţioneze pe fond cererea reclamanţilor de preschimbare a certificatelor de atestare tehnică profesională. Soluţionând acţiunea reclamanţilor, Curtea de Apel Craiova a constatat că este întemeiată, reţinând, în esenţă, că reclamanţii, în calitatea lor de responsabili tehnici cu execuţia (RTE), s-au adresat pârâtei cu solicitarea de preschimbare a atestatului şi legitimaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia, cererile acestora fiind respinse în considerarea Ordinului MDRAP nr. 1.895/31.08.2016, care stabileşte termenul-limită pentru depunerea cererilor de preschimbare la data de 31.12.2016 şi sancţionează nedepunerea cererilor de preschimbare în acest termen cu pierderea calităţii de RTE. A apreciat prima instanţă că măsura încetării calităţii de RTE pentru nerespectarea procedurii prevăzute de Ordinul MDRAP nr. 1.895/31.08.2016 este nelegală, întrucât prin dispoziţiile art. 70 alin. (1) pârâtul a stabilit o sancţiune care depăşea limitele competenţelor care îi fuseseră conferite - pierderea calităţii dobândite in temeiul legii ca urmare a nerespectării unui aspect formal - preschimbarea atestatului şi a legitimaţiei. Reţine prima instanţă faptul că dobândirea calităţii de responsabil tehnic implică respectarea unor condiţii esenţiale de fond şi de formă, astfel că sancţiunea pierderii acestei calităţi nu poate interveni decât în cazul în care vreuna dintre condiţiile iniţiale care au stat la baza dobândirii respectivei calităţi nu mai este îndeplinită. Aşadar, pierderea calităţii dobândite în temeiul legii nu poate interveni exclusiv ca o consecinţă a nerespectării unui aspect formal fără legătură cu condiţiile de fond şi de formă necesare pentru dobândirea şi păstrarea acestei calităţi - formularea unei cereri de preschimbare a atestatului şi a legitimaţiei. În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sancţiunea instituită prin dispoziţiile art. 70 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/31.08.2016 este excesivă, actul administrativ reflectând în atare context excesul de putere manifestat cu prilejul reglementării. O atare concluzie se desprinde din faptul că prin Ordinul nr. 1.895/31.08.2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003, a fost elaborată amănunţit procedura de autorizare ca responsabil tehnic cu execuţia, fiind detaliate condiţiile dobândirii calităţii de RTE, precum şi cazurile în care se suspendă ori se anulează autorizaţia de RTE. Prin dispoziţiile art. 11 şi următoarele din Ordinul nr. 1.895/31.08.2016 se prevede faptul că autorizarea responsabililor tehnici cu execuţia se face numai în urma examenului organizat de ISC, la care pot participa candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 10 din acelaşi act administrativ. Odată dobândit dreptul de practică al profesiei de responsabil tehnic cu execuţia, emitentul ordinului prevede confirmarea periodică a dreptului de practică a titularilor de autorizaţii de responsabili tehnici cu execuţia, procedură stabilită prin dispoziţiile art. 44-46 din ordin, iar capitolul VII din ordin reglementează condiţiile în care se poate dispune suspendarea sau anularea autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia, după cum urmează: "ART. 58 (1) Suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 12 luni în următoarele situaţii: a) în situaţia încălcării oricăreia dintre prevederile art. 51 lit. a)-d) şi lit. f) şi/sau ale art. 52, constatate şi consemnate în procesul-verbal de control şi inspecţie, potrivit legii, de către organele de control ale I.S.C.; b) în situaţia încălcării prevederilor art. 41, art. 42 alin. (1) şi/sau ale art. 53; c) ca urmare a propunerii comisiei de autorizare care a analizat dosarul depus în vederea confirmării dreptului de practică; d) ca urmare a propunerii comisiei de autorizare care a analizat concluziile procesului-verbal întocmit în urma procesului de supraveghere periodică a activităţii responsabilului tehnic cu execuţia autorizat. (2) Suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune pentru o perioadă de 12 luni în următoarele cazuri: a) titularul exercită activitatea în afara domeniului/ subdomeniului de autorizare; b) titularul nu prelungeşte dreptul de practică în termenii prezentei proceduri, dar desfăşoară activitatea de responsabil tehnic cu execuţia; c) responsabilul tehnic cu execuţia se sustrage supravegherii periodice a activităţii autorizate. (3) În situaţia încălcării art. 51 lit. g) constatată şi consemnată în procesul-verbal de control şi inspecţiei, potrivit legii, de către organele de control ale I.S.C. pe parcursul desfăşurării activităţii specifice, suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor se dispune, până la data înregistrării la I.S.C. a copiei legitimaţiei valabile de electrician autorizat, respectiv a legitimaţiei valabile de instalator autorizat în gaze naturale, emisă de autoritatea naţională de reglementare competentă, potrivit legii. (4) Suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune în situaţia în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, i-a fost aplicată titularului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe perioada dispusă de instanţă. (5) Suspendarea se anulează prin ordin al inspectorului general al I.S.C. atunci când se constată încetarea stării care a dus la aplicarea sancţiunii de suspendare a autorizaţiei sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive. ART. 59 Anularea autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia se poate dispune în următoarele situaţii: a) titularul a verificat şi a acceptat lucrările executate sub nivelul stabilit pentru cerinţele fundamentale stabilite prin Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi care au dus la un caz de accident tehnic favorizat de neefectuarea corectă a verificărilor de calitate de către acesta, accident soldat cu victime umane în perioada de execuţie şi de utilizare, sau care au dus la afectarea integrităţii corporale cu consecinţe iremediabile; b) titularul a verificat şi a acceptat lucrările executate sub nivelul stabilit pentru cerinţele fundamentale stabilite prin Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi care au pus în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor; c) titularul a verificat şi a acceptat lucrările executate sub nivelul stabilit pentru cerinţele fundamentale stabilite prin Legea nr. 10/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi care au dus la accidente cu consecinţe grave asupra mediului înconjurător; d) în cazul constatării săvârşirii faptelor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, printr-o hotărâre definitivă a instanţelor de judecată competente; e) în situaţia în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, i-a fost aplicată titularului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); f) titularul îndeplineşte condiţiile pentru a treia suspendare pe o perioadă limitată, în ultimii 5 ani; g) titularul desfăşoară activitate de responsabil tehnic cu execuţia în perioada în care autorizaţia este suspendată; h) titularul exercită activitatea de responsabil tehnic cu execuţia la obiective pentru care nu a fost emisă autorizaţie de construire, la obiective a căror autorizaţie de construire este expirată sau la obiective care nu respectă prevederile autorizaţiei de construire.“" Rezultă, aşadar, din ansamblul reglementării cuprinse la capitolul VII, faptul că sancţiunea neîndeplinirii obligaţiilor circumscrise confirmării periodice a dreptului de practică al titularilor de autorizaţii RTE este cea a suspendării autorizaţiei şi numai în situaţia în care titularul autorizaţiei RTE suspendate a înregistrat trei suspendări pe o durată de 5 ani ori desfăşoară activitate de responsabil tehnic cu execuţia în perioada în care autorizaţia este suspendată se poate proceda la anularea autorizaţiei de RTE. Cu toate acestea, prin dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 1.895/31.08.2016 se prevede sancţiunea anulării autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia încălcării obligaţiei de a solicita preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor cu autorizaţii şi legitimaţii emise de I.S.C., sancţiune ce în mod corect a fost apreciată de prima instanţă ca fiind excesivă, fiind evident că principiul proporţionalităţii, aplicabil şi în cazul elaborării actelor administrative cu caracter normativ (conform art. 68 din Legea nr. 24/2000) şi în raport cu care se apreciază existenţa excesului de putere cu prilejul reglementării, a fost încălcat cu prilejul edictării dispoziţiilor art. 70 din Ordinul nr. 1.895/31.08.2016. Faţă de aceste considerente recursul de faţă urmează a fi respins, nefiind demonstrată în cauză incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE, În numele legii, DECIDE: Respinge recursurile formulate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva Sentinţei nr. 97 din 28 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 ianuarie 2020. Judecător, ............ Judecător, ............. Judecător, .......... Magistrat-asistent, ......... -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
