Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 12 din 17 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 si art. 1077 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 141 din 2 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Voineşti, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 5.239/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 185D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.239/245/2009, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Voineşti, judeţul Iaşi, într-o cauzã civilã având ca obiect pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act autentic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 1073 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece încalcã normele referitoare la principiul libertãţii contractuale, precum şi regulile generale de interpretare a contractului, în speţã prioritatea voinţei reale a pãrţilor, prevãzutã în art. 977 din Codul civil.
În acest context, aratã cã prevederile art. 1073 din Codul civil constrâng participanţii din cadrul unor raporturi juridice sã îşi asume obligaţii la care nu au consimţit în mod liber, creând astfel premisele unei exercitãri abuzive a dreptului de a acţiona în justiţie şi lãsând loc la interpretãri arbitrare şi la o aplicare greşitã a acestei reglementãri de cãtre instanţã. Totodatã, susţine cã proprietatea privatã este ocrotitã în mod diferit, atâta timp cât doar creditorului i se oferã posibilitatea obţinerii dezdãunãrii în caz de neexecuţie a obligaţiilor contractuale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a art. 1077 din Codul civil, autorul excepţiei susţine cã acest text de lege contravine art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, întrucât se prezumã existenţa unei obligaţii de a face, fãrã ca instanţa sã o cenzureze, fiind astfel încãlcat dreptul pãrţilor la apãrare şi la un proces echitabil.
În final, se invocã hotãrârea pronunţatã de CEDO în Cauza Popovici contra României, prin care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã, în lipsa acordului de voinţã al pãrţilor, complinirea consimţãmântului unuia dintre contractanţi prin hotãrâre judecãtoreascã este contrarã atât principiului libertãţii actelor juridice civile, cât şi exigenţelor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactã a obligaţiei, şi, în caz contrar, are dreptul la dezdãunare.";
- Art. 1077: "Nefiind îndeplinitã obligaţia de a face, creditorul poate asemenea sã fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Codul civil a fost abrogat prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
Curtea constatã cã soluţia legislativã criticatã a fost preluatã, în esenţã, în cuprinsul noului act normativ, la art. 1.528 intitulat "Executarea obligaţiei de a face" din secţiunea a 3-a a titlului V din cartea a V-a "Despre obligaţii".
Potrivit art. 102 alin. (1) din capitolul VII secţiunea 1 intitulatã "Dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare a cãrţii a V-a «Despre obligaţii» a Codului civil" din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: "Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa."
În aceste condiţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din vechiul Cod civil, întrucât şi-au produs efectele faţã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacrã accesul liber la justiţie şi celor ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã, indiferent de titular.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare.
În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.111 din 8 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 5 octombrie 2011, Decizia nr. 1.210 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.253 din 7 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010, Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, sau Decizia nr. 134 din 5 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, prin care Curtea a constatat cã art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil sunt constituţionale.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã art. 1073 din Codul civil stabileşte regula de principiu privind efectul general al obligaţiilor, şi anume dreptul creditorului de a urmãri şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactã a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despãgubiri în caz de neexecutare. Or, aşa cum Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, finalitatea acestui text din Codul civil constã în realizarea drepturilor legale ale creditorului, prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între pãrţi, sub sancţiunea suportãrii unor despãgubiri.
În ceea ce priveşte art. 1077 din Codul civil, Curtea a reţinut cã finalitatea acestuia constã în determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între pãrţi, sub sancţiunea suportãrii cheltuielilor pe care le implicã executarea sa. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmãreşte contracararea manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurãrii celeritãţii, ca exigenţã a executãrii obligaţiilor civile. Astfel, prin executarea silitã a unei obligaţii de a face se asigurã realizarea drepturilor legale ale creditorului, dând expresie principiului garantãrii dreptului de proprietate privatã.
Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicatã de Consiliul Local al comunei Voineşti, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 5.239/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
