Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 12 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 23 februarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi <>art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Toma Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã fond funciar.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 96/245/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã fond funciar a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi <>art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 . Excepţia a fost ridicatã de Toma Blaj într-o cauzã civilã având ca obiect fond funciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât au în vedere situaţii particulare, iar nu generale, valabile pentru toţi cetãţenii ţãrii. Din aceastã perspectivã criticã, în fapt, prevederile <>art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 prin raportare la prevederile <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 , de vreme ce primele nu prevãd expres posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de acordare a despãgubirilor, ca mãsuri de reparaţie, pentru terenurile intravilane ce nu au fost cooperativizate.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã fond funciar opineazã cã prevederile <>art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16, întrucât între aceste prevederi şi cele ale <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi ale <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 existã o neconcordanţã sub aspectul modalitãţilor de reparare şi o diferenţã în funcţie de categoriile de teren. Astfel, dispoziţiile <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privesc terenurile intravilane, iar cele ale <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 au în vedere terenurile agricole cooperativizate, iar în cazul ambelor categorii legiuitorul a prevãzut posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de acordare a despãgubirilor, ca mãsuri de reparaţie. În schimb, în situaţia terenurilor intravilane ce nu au fost cooperativizate, prevãzute de <>art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 , legiuitorul nu a prevãzut expres posibilitatea de reparaţie, ceea ce contureazã o diferenţã de tratament juridic în funcţie de situaţia terenului. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, considerã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, de vreme ce nu se poate vorbi de un drept de proprietate al autorului excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 195/2005 , nr. 192/2007, nr. 1.053/2009, pe de o parte, şi nr. 43/2003 şi nr. 279/2007, pe de altã parte, prin care Curtea s-a pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 şi, respectiv, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 , respingându-le.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2) şi <>art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având urmãtorul conţinut:
- Art. 24 alin. (2): "Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţã de teren echivalentã în intravilan sau, în lipsã, în extravilan, acceptatã de ei, iar, dacã nu mai existã teren, se vor acorda despãgubiri.";
- Art. 36 alin. (5): "Terenurile fãrã construcţii, neafectate de lucrãri de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitãţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor <>Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, dupã caz, la cerere."
Totodatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu urmãtorul conţinut:
"(1) Pentru aplicarea prezentei legi comisia localã dispune de totalitatea terenurilor proprietate privatã a unitãţii administrativ-teritoriale respective.
(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevãzute la <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea adusã în cooperativa agricolã de producţie sau preluatã prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
(2^1) Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se aflã pãşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusã în cooperativa agricolã de producţie sau preluatã prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altã persoanã fizicã deposedatã, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.
(3) În cazul în care în localitate nu existã suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevãzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform <>art. 49 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, din terenul comunelor limitrofe pe raza cãrora se aflã terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile.
(4) În situaţia în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condiţiile alin. (2), se vor acorda despãgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat.
(5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titularã a dreptului de proprietate în momentul deposedãrii."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) care reglementeazã universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 relative la dreptul de proprietate privatã, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Prevederile art. 24 şi <>art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin <>Decizia nr. 394 din 21 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 4 februarie 2004, respectiv prin <>Decizia nr. 192 din 13 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea constatând cã acestea sunt conforme atât cu dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi, cât şi cu art. 44 din Legea fundamentalã, privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private.
Totodatã, cu privire la prevederile <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 , Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 279 din 22 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 26 aprilie 2007, statuând cã este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".
Soluţia acestor decizii este valabilã şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate nu sunt incidente în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) şi <>art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Toma Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã fond funciar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
