Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Adrian Baran în Dosarul nr. 3.323/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal rãspunde avocat Adriana Motatu pentru Adrian Baran. Lipseşte Ion Panait, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorului exceptiei arata ca acesta este un tânãr de 25 de ani, aflat la primul conflict cu legea penalã. Apreciazã, sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei, ca instanta, deşi suverana, este îngrãditã de dispoziţiile alin. 3 al <>art. 81 din Codul penal, introduse prin Legea nr. 140/1996 , care modifica structura textului de lege criticat prin adãugarea unei noi condiţii referitoare la "pedepsibilitate", în abstracto.
Deoarece aplicarea pedepsei se stabileşte de instanta de judecata, iar nu de lege, considera, pe de o parte, ca scopul legii penale poate fi atins, în speta, fãrã privarea de libertate a inculpatului şi, pe de alta parte, ca art. 81 alin. 3 din Codul penal incalca, îndeosebi, dispoziţiile constituţionale ale art. 49 alin. (1) şi (2) şi ale art. 123 alin. (1) şi (2). În final, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ridicate, deoarece considera ca motivele invocate nu sunt pertinente în cauza, modificarea legislativã a Codului penal excedand competentei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.323/1998, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Adrian Baran prin apãrãtorul sau.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 22 alin. (2), ale art. 23 alin. (1) şi (9), ale art. 49 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece constituie o ingradire a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, restrangerea nefiind proporţionalã cu situaţia care a determinat-o. De asemenea, se considera ca autorul exceptiei a fost supus unei pedepse degradante, nejustificandu-se privarea sa de libertate.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, dar considera ca dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal trebuie corelate cu modificãrile limitelor pedepselor stabilite prin <>Legea nr. 140/1996 .
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, "deşi nu exista nici un temei care sa justifice concluzia ca dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal contravin Constituţiei, [...] limitarea ariei de aplicare a suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, în cazul infracţiunilor intenţionate, numai la acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii pana la 12 ani, este necesar sa fie reevaluata fata de pedepsele majorate prin <>Legea nr. 140/1996 ".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile aparatorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , constata urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care au urmãtoarea redactare: "Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura".
Examinând excepţia, Curtea constata ca acest text de lege a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea a pronunţat Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, retinand ca, deşi prin textul de lege criticat legiuitorul a restrâns aplicarea mãsurii de individualizare a pedepsei, acesta nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 49. Prin excluderea mãsurii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în condiţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmãrit instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infracţiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. Textele constituţionale invocate în susţinerea exceptiei vizeazã recunoaşterea în favoarea cetãţenilor a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor, ceea ce justifica nu numai admisibilitatea aplicãrii unui regim juridic diferit, dar chiar necesitatea lui. Cu privire la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi s-a constatat ca suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu reprezintã un drept al persoanei, ci doar o mãsura de individualizare a executãrii pedepsei, astfel ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 49 din Constituţie. De asemenea, s-a mai arãtat ca nu poate fi reţinut nici argumentul ca între fapta sãvârşitã şi pedeapsa aplicatã trebuie sa existe un raport just, deoarece proportionalitatea, asa cum este consfintita de alin. (2) al art. 49 din Constituţie, priveşte restrangerea care are ca obiect exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi cetatenesti, iar nu restrangerea aplicãrii mãsurii de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei, impusa de necesitatea realizãrii unei politici represive mai ferme.
Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata.
Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", ale art. 23 alin. (1) şi (9), care consfinţesc inviolabilitatea libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei şi faptul ca pedepsele sunt stabilite şi aplicate numai "în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi ale art. 123 privind înfãptuirea justiţiei, se constata ca aceste critici nu sunt concludente în soluţionarea acestei excepţii, astfel ca nu pot fi primite.
În sfârşit, în legatura cu opinia instanţei de judecata, legatã de "insuficienta" legii, în sensul ca limita de 12 ani pana la care poate fi acordatã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei este necesar sa fie reevaluata fata de limitele speciale ale pedepsei închisorii prevãzute de <>Legea nr. 140/1996 , Curtea constata ca, deşi realã, aceasta nu este totuşi o problema de control de constitutionalitate a legii, ci este o problema ce aparţine domeniului politicii penale, care intra în competenta exclusiva a legiuitorului, singurul îndreptãţit sa modifice şi sa completeze dispoziţiile legale în vigoare, în temeiul art. 58 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Adrian Baran în Dosarul nr. 3.323/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 septembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
