Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 119 din 11 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , prevederi introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 8 iulie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , prevederi introduse prin art. I pct. 3 şi 5 din lege, excepţie ridicatã de Banca Comercialã "WEST BANK"-S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.114/CA/2001 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspund pãrţile prin reprezentant.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5C/2002, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 7.874/CA/2001 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal rãspund pãrţile. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Pãrţile şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 5C/2002 la Dosarul nr. 4C/2002.
Reprezentantul autorului excepţiilor de neconstituţionalitate solicita admiterea acestora, pentru considerentele expuse în notele scrise depuse în dosarele instanţei de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ca neintemeiate, întrucât apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 17 decembrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 6.114/2001 şi nr. 7.874/2001, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , prevederi introduse prin art. I pct. 3 şi 5 din lege, excepţie ridicatã de Banca Comercialã "WEST BANK"-S.A. din Arad.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele:
I. <>Legea nr. 506/2001 , care reglementeazã "materia contenciosului administrativ, mai precis o parte a acestuia, contenciosul fiscal", este o lege organicã ce trebuia adoptatã cu procedura prevãzutã pentru asemenea legi, or, asa cum rezulta din Monitorul Oficial al României în care a fost publicatã, ea a fost adoptatã ca lege ordinarã, incalcandu-se astfel art. 72 alin. (3) lit. j) şi art. 74 alin. (1) din Constituţie.
II. Dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi ale <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , introduse prin <>art. I pct. 3 şi 5 din Legea nr. 506/2001 , impun în mod discriminatoriu participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ identificate ratione personae şi, în acest fel, incalca dreptul la un proces echitabil şi la un tribunal impartial, consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, combinat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, şi afecteazã independenta şi imparţialitatea judecãtorilor, consacrate la art. 123 din Constituţie. Se apreciazã ca regimul derogatoriu ratione personae rezulta din faptul ca, potrivit textelor de lege criticate, reprezentantul Ministerului Public participa numai în litigiile în care sunt contestate deciziile direcţiilor generale ale finanţelor publice şi ale Ministerului Finanţelor Publice, iar nu, de exemplu, şi la "cele care au ca obiect contestarea unor acte ale administraţiei locale". În continuare se arata ca, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, discriminarea trebuie sa aibã o justificare obiectivã şi rezonabila, or, textele de lege criticate nu rãspund acestor cerinţe. Astfel, se considera ca nu exista justificare obiectivã, întrucât: procurorul participa în mod obligatoriu doar la procesele de contencios administrativ în care statul este parte prin organele fiscale; rolul de "gardian al legalitãţii" este îndeplinit de judecãtor. Tot astfel, se apreciazã ca nu exista justificare rezonabila pentru ca: procurorul este expus conflictului între rolul sau de protector al drepturilor şi libertãţilor persoanelor şi "funcţia sa de agent al executivului"; exista temerea ca procurorul nu va fi impartial. În plus, discriminarea introdusã prin <>art. 10 şi 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 este lipsitã de justificare obiectivã şi rezonabila şi pentru ca "reprezentarea duala de facto a statului incalca echilibrul armelor", prin aceea ca "mai întâi, statul este reprezentat de cãtre organul executiv emitent al actului atacat, iar apoi chiar de cãtre procuror, la fel, membru al executivului". În sfârşit, în susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se arata ca acestea "afecteazã în mod obiectiv independenta judecãtorilor", întrucât "suprareprezentarea statului" în procese în care el este parte este de natura sa creeze pentru justitiabili temerea unei ingerinţe a executivului în actul de justiţie. În sprijinul acestei sustineri este invocatã, sub aspectul argumentarii principiului încrederii în imparţialitatea justiţiei, opinia separatã formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 21 martie 2000.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este intemeiata, atât în privinta încãlcãrii prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţie, cat şi în privinta participãrii procurorului la judecarea acţiunilor de contencios administrativ reglementate de <>Legea nr. 506/2001 , prin aceea ca "statul roman ajunge sa aibã o dubla reprezentare în aceste cauze", contravenind astfel art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca <>Legea nr. 506/2001 reglementeazã o procedura administrativ-jurisdicţionalã în materie fiscalã, prealabilã contenciosului administrativ, iar Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, a statuat ca legiuitorul poate stabili, din considerente de operativitate, tehnicitate şi economicitate, o jurisdicţie prealabilã celei judecãtoreşti. Pe de alta parte, se arata în continuare, în România activitatea de contencios administrativ este reglementatã prin <>Legea nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare, care este lege organicã. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi ale <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 506/2001 , se considera ca acestea nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, sens în care se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, din care se menţioneazã Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996. Potrivit acestei decizii, "Faptul ca prin jocul unor prevederi legale anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintã o discriminare care sa afecteze constituţionalitatea textelor respective". De asemenea, se considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 123 din Constituţie, care recunosc numai judecãtorilor jurisdictio şi imperium. În ceea ce priveşte invocarea contrarietatii textelor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 130 şi 131, se menţioneazã Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care, cu referire la natura juridicã a Ministerului Public, s-a statuat ca acesta "reprezintã o magistratura specialã, care nu îndeplineşte atribuţii de natura jurisdicţionalã". În sfârşit, pentru aceleaşi considerente se apreciazã ca nu sunt incalcate nici principiile consacrate de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi la un tribunal impartial.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la procedura de adoptare a <>Legii nr. 506/2001 se arata ca singura prevedere constituţionalã sub acest aspect este cea cuprinsã în art. 114 alin. (4), care însã nu dispune în legatura cu caracterul legii de aprobare. Asa fiind, se considera "ca nu se poate susţine ca prevederile <>Legii nr. 506/2001 pot deveni neconstituţionale în conţinutul lor, datoritã unui aspect procedural". În legatura cu critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi ale <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , se arata ca aceste texte de lege "reprezintã o concretizare a dispoziţiei generale conţinute de art. 130 alin. (1) din Constituţie care stabileşte dreptul Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale ale societãţii şi de apãrare a ordinii de drept şi a libertãţilor cetãţenilor", precum şi soluţia "fireasca şi în deplin acord cu art. 125 alin. (3) din Constituţie", referitoare la reglementarea prin lege a procedurii de judecata.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, precum şi cele ale art. 10 alin. (1^1) teza a doua - "Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public" - şi ale art. 12 alin. (1) teza a doua - "Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public" -, ambele din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 şi introduse prin <>art. I pct. 3 şi 5 din Legea nr. 506/2001 .
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege, care stabilesc obligativitatea participãrii reprezentantului Ministerului Public la judecarea unor cauze de contencios administrativ, contravin art. 72 alin. (3) lit. j), art. 74 alin. (1) şi art. 123 din Constituţie, care prevãd:
- Art. 72 alin. (3) lit. j): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] j) contenciosul administrativ;";
- Art. 74 alin. (1): "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere.";
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera, de asemenea, ca textele de lege criticate contravin şi art. 6 pct. 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii care prevãd:
- Art. 6 pct. 1: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurata fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau socialã, apartenenţa la o minoritate nationala, avere, naştere sau orice alta situaţie."
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele:
I. O prima critica de neconstituţionalitate priveşte <>Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, lege în legatura cu care se susţine ca, întrucât reglementeazã "materia contenciosului administrativ, mai precis o parte a acestuia, contenciosul fiscal", trebuia adoptatã cu procedura prevãzutã pentru asemenea legi de art. 72 alin. (3) lit. j) şi art. 74 alin. (1) din Constituţie.
Din analiza acestei sustineri Curtea retine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 nu conţine dispoziţii privind contenciosul administrativ reglementat de <>Legea nr. 29/1990 , ci instituie unele proceduri, prealabile, administrativ-jurisdicţionale, referitoare la modul de soluţionare a contestaţiilor formulate impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Procedurile administrativjurisdictionale nu se regãsesc în categoria domeniilor prevãzute de Constituţie pentru a fi reglementate prin legi organice, astfel ca <>Legea nr. 506/2001 , prin care se aproba <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , nu incalca prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, potrivit cãrora contenciosul administrativ se reglementeazã prin lege organicã. Asa fiind, rezulta ca nu sunt incalcate nici prevederile constituţionale ale art. 74 alin. (1) care stabilesc procedura legislativã de adoptare a legilor organice.
Fata de cele arãtate, aceasta critica de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi ale <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , introduse prin <>art. I pct. 3 şi 5 din Legea nr. 506/2001 , dispoziţii potrivit cãrora "Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public". În esenta, în opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate aceste texte de lege impun în mod discriminatoriu participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ identificate ratione personae şi în acest fel incalca dreptul la un proces echitabil şi la un tribunal impartial, consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, combinat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, şi afecteazã independenta şi imparţialitatea judecãtorilor, consacrate de art. 123 din Constituţie.
În legatura cu susţinerile referitoare la încãlcarea prevederilor art. 123 din Constituţie, Curtea constata ca prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, pronunţându-se asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Codul de procedura civilã, a statuat cu privire la participarea procurorului la procesele civile. Astfel, în esenta, s-a reţinut ca, potrivit art. 130 alin. (1) din Constituţie, în activitatea judiciarã Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor, iar una dintre formele concrete prin care îşi poate realiza acest rol este de a participa la judecata proceselor şi de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie. S-a mai reţinut ca "poziţia procurorului, concluziile sale din proces, nu leagã judecãtorii ce soluţioneazã cauza, deoarece aceştia sunt, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituţie, independenţi şi se supun numai legii", precum şi faptul ca "procurorul nu este adversarul instanţei şi nici al vreuneia dintre pãrţi, el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii".
Fata de cele statuate de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, susţinerile autorului exceptiei urmãresc o restrangere a dreptului procurorului de a participa la procesul civil; or, potrivit aceleiaşi decizii, "dispoziţia art. 130 alin. (1) din Constituţie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar aceasta concretizare nu poate sa ducã la restrangerea conţinutului dispoziţiei constituţionale". Asa fiind, critica potrivit cãreia textele de lege a cãror neconstituţionalitate a fost invocatã "afecteazã independenta şi imparţialitatea judecãtorilor, consacrate de art. 123 din Constituţie", urmeazã sa fie respinsã.
Pentru argumentele arãtate, participarea procurorului în procesul civil nu afecteazã "Dreptul la un proces echitabil" consacrat la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi nici nu creeazã discriminãri în sensul celor prevãzute de art. 14 din aceeaşi convenţie, referitor la "Interzicerea discriminarii". Ca atare, Curtea nu poate retine ca dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi ale <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , introduse prin <>Legea nr. 506/2001 , impun în mod discriminatoriu participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ indentificate ratione personae şi ca în acest fel incalca dreptul la un proces echitabil şi la un tribunal impartial, consacrat la art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, combinat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, asa încât şi aceasta critica urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , prevederi introduse prin art. I pct. 3 şi 5 din lege, excepţie ridicatã de Banca Comercialã "WEST BANK" - S.A. din Arad din dosarele nr. 6.114/CA/2001 şi nr. 7.874/CA/2001 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 aprilie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
