Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 119 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 277 si art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 13 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Roman în Dosarul nr. 731/283/2009 şi de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar în Dosarul nr. 1.205/210/2009, dosare ale Tribunalului Arad - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.400D/2010 şi nr. 1.401D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.401D/2010 la Dosarul nr. 1.400D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 277 din Codul de procedurã penalã, respectiv de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, întrucât acestea din urmã nu prezintã cerinţele de claritate şi coerenţã necesare şi, astfel, contravin liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie şi dreptului la un tribunal ca şi componentã a dreptului la un proces echitabil prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 martie şi 27 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.205/210/2009 şi nr. 731/283/2009, Tribunalul Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar, respectiv de Marian Roman, cu ocazia soluţionãrii recursurilor împotriva unor sentinţe penale prin care au fost respinse plângerile împotriva unor rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale ca tardiv introduse.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile de lege criticate încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, dreptul de petiţionare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiile constituţionale privind înfãptuirea justiţiei şi folosirea cãilor de atac, întrucât, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţioneazã plângerea în termen de 20 de zile, persoana vãtãmatã este ţinutã, sub sancţiunea decãderii, sã se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de cãtre procurorul ierarhic superior. Persoana vãtãmatã este, astfel, sancţionatã pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condiţiile în care textele de lege criticate nu prevãd nicio sancţiune pentru acesta din urmã. Mai mult, autorii excepţiei Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar aratã cã, în situaţiile în care plângerea trebuie soluţionatã de un procuror de la un alt parchet decât cel care a emis soluţia, informaţiile, explicaţiile şi clarificãrile necesare procurorului ierahic superior ajung la acesta de cele mai multe ori dupã expirarea termenului de 20 de zile prevãzut de art. 277 din Codul de procedurã penalã şi chiar dupã expirarea termenului de 20 de zile stabilit de art. 278^1 alin. 2 din acelaşi cod, ceea ce creeazã o discriminare între pãrţile ale cãror plângeri sunt soluţionate de cãtre un procuror din cadrul aceluiaşi parchet ca şi procurorul emitent al actului de netrimitere în judecatã atacat şi pãrţile ale cãror plângeri sunt soluţionate de cãtre un procuror din cadrul unui alt parchet. Astfel, partea vãtãmatã este nevoitã sã renunţe la soluţionarea plângerii de cãtre procurorul ierarhic superior şi sã introducã plângere la instanţã, fiind privatã de o cale de atac stabilitã de lege, şi anume aceea a plângerii la procurorul ierarhic superior.
Tribunalul Arad - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, acestea din urmã fiind modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 277: "Procurorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice de îndatã persoanei care a facut plângerea modul în care a fost rezolvatã.";
- Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac, precum şi a prevederilor art. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi referitoare la obligaţia statelor contractante de a respecta drepturile şi libertãţile garantate de Convenţie, şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, <>Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, şi <>Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege atacate. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, pe de o parte, cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã o concretizare a normelor constituţionale ce consacrã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectãrii exigenţei termenului rezonabil, impusã de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar pe de altã parte, cã acestea se aplicã fãrã privilegii ori discriminãri tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 16.
Eventualele abuzuri ale organelor de urmãrire penalã sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care face referire în motivare autorul excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu constituie motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
Dispoziţiile art. 51 din Legea fundamentalã şi ale art. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt incidente în cauza de faţã.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care nu poate fi însã reţinutã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Roman în Dosarul nr. 731/283/2009 şi de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar în Dosarul nr. 1.205/210/2009, ambele dosare ale Tribunalului Arad - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
