Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu, pe care acestea le au în administrare, excepţie ridicată de Mihai Florian Şucată în Dosarul nr. 10.961/302/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.012D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 20 din 8 ianuarie 2009. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.961/302/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Mihai Florian Şucată, în calea de atac a apelului, într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 562/2004 sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc dreptul pensionarului, care a lucrat în Serviciul de Protecţie şi Pază, de a cumpăra locuinţa în care a stat cu chirie. Susţine că această locuinţă nu se afla în administrarea Serviciului de Protecţie şi Pază la data intrării în vigoare a legii, însă se afla în administrarea acestui serviciu la data formulării cererii de cumpărare. De asemenea consideră că textul de lege criticat nu corespunde cerinţelor de accesibilitate şi previzibilitate, deoarece Legea nr. 562/2004, atât în forma iniţială, cât şi în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 357/2006 pentru modificarea Legii nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 27 iulie 2006, nu prevede care locuinţe de serviciu formează obiectul său de reglementare sau, cel puţin, criteriile pe baza cărora aceste imobile pot fi identificate. În acest sens apreciază ca relevantă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile pronunţate în Cauza Sunday Times contra Regatul Unit din 26 aprilie 1979, Cauza Tammer contra Estoniei din 6 februarie 2001 şi Cauza Rotaru împotriva României din 29 mai 2000. În final, susţine că dispoziţiile de lege criticate creează o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de personal cu privire la dobândirea în proprietate a locuinţei de serviciu, deţinută cu titlu de închiriere, în funcţie de situaţia juridică a locuinţei la data intrării în vigoare a legii. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu fac distincţie între subiectele de drept aflate în aceeaşi situaţie, astfel că nu se poate reţine caracterul discriminatoriu. Arată că Legea nr. 562/2004 a prevăzut vânzarea unor locuinţe de serviciu, aceasta fiind opţiunea legiuitorului, ce are la bază dreptul statului de a dispune de bunurile aflate în proprietatea sa. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 10 noiembrie 2009, cu următorul conţinut: "Se autorizează instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională să vândă unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a prezentei legi.". 11. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminării şi ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Totodată, invocă prevederile art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi art. 14 - Interzicerea discriminării - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 562/2004, locuinţele de serviciu pot fi vândute titularilor contractelor de închiriere, dacă sunt deţinute în baza unui contract valabil încheiat şi dacă aceştia îndeplinesc o funcţie în una dintre instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi pensionarilor sau urmaşilor titularilor contractelor de închiriere decedaţi, în situaţia în care fac dovada că ocupau locuinţa de serviciu, au achitat chiria la zi şi că nu au deţinut în proprietate o locuinţă după anul 1990. 13. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 20 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009, din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, raportate la prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), a statuat conformitatea art. 1 din Legea nr. 562/2004 cu prevederile Legii fundamentale. 14. Astfel, Curtea nu a reţinut încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, normele legale criticate nefăcând distincţie între subiectele de drept aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că egalitatea nu înseamnă uniformitate şi că pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 şi 40). 15. De asemenea, Curtea a constatat că autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde doar unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, la data intrării în vigoare a legii, este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra bunurilor aflate în proprietatea sa. Legea nr. 562/2004 reglementează posibilitatea ca instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională să vândă unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, după ce au trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului, intrând astfel în circuitul civil. Ca atare, în temeiul Legii nr. 562/2004 pot fi vândute doar locuinţele de serviciu aflate, la data intrării în vigoare a acestei legi, în administrarea instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională. 16. Totodată, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate respectă cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate, astfel cum acestea au fost formulate şi dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Florian Şucată în Dosarul nr. 10.961/302/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
