Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 118 din 27 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 16 august 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Dorel Mihai Stanciu în Dosarul nr. 4.238/1999 al Judecãtoriei Medias.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, Dorel Mihai Stanciu şi Eugenia Stanciu, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 4.238/1999, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Dorel Mihai Stanciu într-o cauza civilã ce are ca obiect acţiunea de divorţ formulatã de Eugenia Stanciu în contradictoriu cu autorul exceptiei.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala, întrucât, pe de o parte, modifica o lege organicã, asa cum este Codul de procedura civilã, iar pe de alta parte, dispoziţiile acestei ordonanţe, nefiind încã aprobate prin lege de cãtre Parlament, pot fi considerate "perimate" şi, în consecinta, trebuie declarate neconstituţionale. În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate dispoziţiile ordonanţei contravin prevederilor art. 114 şi art. 58 alin. (1) din Constituţie. Se mai susţine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate, referitoare la nemotivarea hotãrârilor pronunţate în fond şi în apel, dacã nu au fost atacate, contravin prevederilor constituţionale ale art. 126, privind caracterul public al dezbaterilor, ale art. 31 alin. (1) şi (2), privind dreptul la informaţie, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie şi ale art. 47, privind dreptul la petiţionare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, susţine autorul exceptiei, "dacã în dosar nu sunt consemnate dezbaterile de fond şi nici nu sunt menţionate considerentele pentru care s-a pronunţat o anumitã sentinta, cum poate fi cineva informat corect asupra unor elemente esenţiale dintr-un dosar?".
Judecãtoria Medias, exprimandu-şi opinia, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În motivarea opiniei sale, instanta judecãtoreascã evoca jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , menţionând deciziile nr. 61/1999 şi nr. 135/1999, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate privind aceasta ordonanta.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, precizând ca asupra constituţionalitãţii prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 61/1999, statuand ca dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale. Considerarea dispoziţiilor Codului de procedura civilã ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. În ceea ce priveşte perimarea ordonanţelor de urgenta neaprobate de Parlament, se precizeazã ca nu exista nici o dispoziţie constituţionalã care sa stabileascã un anumit termen pentru dezbaterea şi aprobarea ordonanţelor de cãtre Parlament.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã.
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 58 alin. (1) şi ale art. 114 din Constituţie. De asemenea, considera ca dispoziţiile din ordonanta referitoare la nemotivarea hotãrârilor pronunţate în fond şi în apel, dacã nu au fost atacate, contravin prevederilor constituţionale ale art. 126, privind caracterul public al dezbaterilor, ale art. 31 alin. (1) şi (2), privind dreptul la informaţie, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie şi ale art. 47, privind dreptul la petiţionare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, şi prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 . Pentru a ajunge la aceasta soluţie Curtea a reţinut, în esenta, ca, potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementãrii prin lege organicã. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifica necesitatea adoptãrii de legi organice, nu se prevede ca procedura civilã este supusã reglementãrii prin asemenea legi.
De asemenea, Curtea a apreciat ca motivarea sau nemotivarea hotãrârilor nu are nici o înrâurire asupra respectãrii principiului privind caracterul public al şedinţelor de judecata, consacrat în art. 126 din Constituţie, care prevede: "Şedinţele de judecata sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege." Acest principiu vizeazã timpul şi locul desfãşurãrii şedinţelor de judecata, iar nu şi documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele şi modalitãţile acesteia sunt probleme de procedura, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, sunt stabilite de lege. Înlãturarea obligaţiei de a motiva hotãrârile, dacã acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu ingradeste în nici un fel exerciţiul dreptului de acces la informaţii de interes public şi, prin urmare, nu incalca art. 31 alin. (1) din Constituţie, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit." Datele ce rezulta din dosarele aflate în curs de judecata la instanţe nu sunt destinate publicitãţii, pentru ca privesc doar pãrţile în cauza, dar soluţiile pronunţate pot fi aduse la cunostinta celor interesaţi prin orice mijloace legale. Pãrţile aflate în proces, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului, inclusiv la soluţia pronunţatã de instanta.
Necomunicarea motivarii hotãrârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu ingradeste accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: (1) "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Toate pãrţile procesului iau cunostinta de modul de soluţionare a acestuia şi îşi pot exprima nemultumirea fata de soluţia instanţei de judecata prin exercitarea cãilor de atac. Partea nemultumita, luând cunostinta de hotãrârea pronunţatã, o poate ataca cu apel sau cu recurs în termenul prevãzut de lege, dupã care i se comunica şi considerentele hotãrârii, pe baza cãrora ea îşi va motiva propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanta.
Dispoziţiile ordonanţei nu contravin nici art. 47 din Constituţie, deoarece dreptul de petiţionare al cetãţenilor şi soluţionarea petitiilor de cãtre autoritãţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedura de urmat aparte fata de cererile adresate justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifica de soluţionare a litigiilor de cãtre instanţele de judecata, corespunzãtoare diferitelor grade şi faze ale judecaţii.
Considerentele şi soluţia din deciziile citate sunt valabile şi în cauza de fata, neintervenind nici un element nou care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 contravin prevederilor art. 6 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã. Articolul 6 paragraful 1 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale garanteazã fiecãrei persoane dreptul de a sesiza o instanta judecãtoreascã în vederea soluţionãrii plangerilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Astfel, articolul respectiv consacra dreptul de a se adresa instanţei judecãtoreşti în materie civilã. Dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 conţin unele norme de modificare şi completare a Codului de procedura civilã referitoare la conţinutul hotãrârilor judecãtoreşti, la motivarea acestora, la cererea şi termenul de apel, la motivarea şi completarea apelului ori recursului. Potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe, pãrţile în proces, nemultumite de soluţia instanţei de judecata, pot exercita cãile de atac, motivele apelului sau ale recursului urmând sa fie redactate dupã motivarea sentinţei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Dorel Mihai Stanciu în Dosarul nr. 4.238/1999 al Judecãtoriei Medias.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 iunie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
