Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 118 din 19 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 8 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcortex" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 7.841/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã partea Societatea Comercialã "Alcortex" - S.R.L. din Ploieşti a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate de autorul excepţiei.
Curtea respinge cererea formulatã, motivând prin faptul cã, de la data sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 2 iunie 2009, pronunţatã de Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II, Societatea Comercialã "Alcortex" - S.R.L. din Ploieşti a avut suficient timp sã îşi angajeze un apãrãtor.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.841/105/2008, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcortex" - S.R.L. din Ploieşti într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul legal criticat încalcã dreptul la libera iniţiativã şi, în consecinţã, restricţioneazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã. Se mai aratã cã acest text de lege împiedicã persoana juridicã aflatã într-o situaţie economicofinanciarã precarã de a-şi manifesta dreptul la libera iniţiativã în desfãşurarea unei activitãţi economice sub o altã formã şi identitate juridicã, prin înfiinţarea unei noi societãţi comerciale folosind aceeaşi forţã de muncã, ceea ce limiteazã dreptul la muncã, nivelul de trai, precum şi libertatea economicã.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 27 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia criticã dispoziţiile <>art. 27 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, text asupra cãruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa. Aceste dispoziţii legale au urmãtorul cuprins:
"(2) Persoana juridicã rãspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacã, direct ori indirect, controleazã, este controlatã sau se aflã sub control comun cu debitorul, dacã desfãşoarã efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activitãţi ca şi debitorul şi dacã este îndeplinitã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii: [...]
c) are raporturi de muncã sau civile de prestãri de servicii cu cel puţin jumãtate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 41 privind dreptul la muncã, ale art. 45 privind libertatea economicã şi ale art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial la României, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a stabilit cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã fiscalã sunt constituţionale, în raport cu o criticã similarã. Cu acel prilej, instanţa constituţionalã a reţinut cã alegerea fãcutã de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie sã achite obligaţiile restante ale debitorului este justificatã de legãtura strânsã dintre acestea şi debitorul declarat insolvabil. Mai mult, Curtea a statuat cã patrimoniile acestor persoane sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului, încât de multe ori acestea chiar se identificã între ele.
În fine, Curtea a reţinut cã aceste texte de lege îşi gãsesc aplicarea numai dupã data declarãrii insolvabilitãţii debitorului potrivit art. 176 din Codul de procedurã fiscalã, datã pânã la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul, asociaţii sau acţionarii pot face apãrãrile pe care le considerã necesare pentru a evita situaţia ca societatea sã fie declaratã insolvabilã.
Prin <>Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009, Curtea a mai statuat cã, prin prevederile art. 27 din Codul de procedurã fiscalã, statul nu descurajeazã iniţiativa privatã, dimpotrivã, creeazã pârghii pentru deblocarea plãţii unor debite datorate în circuitul economic. Statul încurajeazã concurenţa loialã şi respectarea dispoziţiilor legale în mecanismul complex al economiei de piaţã. Mai mult, statul, îndestulându-se în condiţiile art. 27 din Codul de procedurã fiscalã, creşte posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate în ipoteza <>Legii nr. 85/2006 de a se îndestula cu sume de bani cât mai apropiate de cele pe care le datoreazã debitorul.
Prin <>Decizia nr. 1.112 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 6 octombrie 2009, Curtea a mai stabilit cã rãspunderea solidarã a persoanei juridice cu debitorul sãu nu are loc în orice condiţii, ci trebuie sã fie îndeplinite cerinţele restrictive prevãzute de textul de lege atacat, cerinţe fireşti având în vedere relaţiile contractuale dintre persoana juridicã ce va rãspunde solidar alãturi de debitorul sãu.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea fundamentalã referitoare la libertatea economicã, Curtea a constatat cã nici aceasta nu este întemeiatã, deoarece faptul cã se instituie rãspunderea solidarã a unei persoane juridice alãturi de debitorul insolvent sau insolvabil, în anumite condiţii restrictive care au în vedere relaţiile juridice strânse dintre aceştia, nu echivaleazã cu o restrângere a liberei iniţiative. În acest sens, accesul liber al persoanelor la o activitate economicã şi libera iniţiativã sunt garantate, "în condiţiile legii".
Cu acelaşi prilej, Curtea a stabilit cã, pentru a asigura caracterul economiei de piaţã, statul are obligaţia ca, prin autoritãţile publice competente, sã ia toate mãsurile necesare pentru revigorarea economiei, cum ar fi şi mãsura eliminãrii din viaţa economicã a operatorilor economici neviabili. Una dintre mãsuri este legislaţia în domeniul falimentului şi al reorganizãrii judiciare a persoanelor juridice, precum şi al rãspunderii pentru plata obligaţiilor restante ale debitorului declarat insolvabil. În ipoteza în care, în cadrul politicii fiscale, legiuitorul ar stabili cã persoanele juridice legate prin relaţii contractuale de insolvent nu rãspund solidar, ar însemna sã le exonereze de rãspundere juridicã şi sã renunţe la colectarea venitului bugetar datorat.
Întrucât în cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În fine, Curtea reţine cã invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 41 şi art. 47 din Constituţie este lipsitã de relevanţã din moment ce textul criticat nu creeazã vreo restricţie cu privire la dreptul la muncã al persoanelor fizice. Rãspunderea solidarã nu este întemeiatã pe existenţa sau inexistenţa unor contracte individuale de muncã încheiate între o persoanã fizicã, pe de o parte, respectiv debitor şi cealaltã persoanã juridicã angajatoare, ci pe faptul cã debitorul a acumulat datorii la bugetul de stat; condiţiile prevãzute de art. 27 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã reprezintã mai degrabã indicii pentru organul fiscal în vederea descoperirii unor posibile legãturi strânse între diversele persoane juridice, pentru a putea recupera creanţele fiscale şi pentru a asigura ritmicitatea veniturilor publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcortex" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 7.841/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
