Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 118 din 15 februarie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 5 lit. i) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 118 din 15 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. i) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 173 din 12 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, excepţie ridicatã de Sorin Ovidiu Vântu în Dosarul nr. 835/F/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul-sindic.
La apelul nominal se prezintã Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, prin consilier juridic Nicolae Plãiaşu, în calitate de lichidator al pãrţii Banca Românã de Scont - S.A. din Braşov. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar aratã cã textul de lege criticat a fost abrogat împreunã cu toatã <>Legea nr. 83/1998 prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 , astfel cã excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilã. Totuşi, în mãsura în care Curtea Constituţionalã va examina pe fond excepţia de neconstituţionalitate, solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, întrucât criticile autorului excepţiei privesc aspecte de aplicare a legii, ceea ce revine competenţei instanţei de judecatã, iar nu celei de contencios constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate, deşi au fost abrogate, se regãsesc în prezent în conţinutul <>art. 5 lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 , pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, întrucât considerã cã aspectele invocate de autorul excepţiei privesc aplicarea legii, iar nu substanţa normei legale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 835/F/2004, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu "excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţã Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor". Excepţia a fost ridicatã de Sorin Ovidiu Vântu cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în constatarea nulitãţii unor acte juridice privind transferul dreptului de proprietate.
În motivarea excepţiei autorul acesteia aratã cã textul de lege criticat a fost abrogat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 . Astfel, s-a ajuns în situaţia judecãrii unei cauze în baza unui temei legal ce nu mai este în vigoare, ceea ce, în opinia sa, contravine prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, la principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, precum şi dispoziţiilor care reglementeazã intrarea în vigoare a legii.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul-sindic apreciazã cã problemele ridicate prin excepţie pun în discuţie aspecte legate de aplicarea legii în timp, de înţelegerea şi aplicarea principiului ultrctivitãţii legii, a cãror rezolvare intrã în competenţa judecãtorului-sindic. Cu toate acestea, suspendã judecarea cauzei şi sesizeazã Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 5 lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 , dispoziţii ce nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi nici principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Observã şi faptul cã susţinerile autorului excepţiei pun în discuţie doar modul de interpretare şi de aplicare a legii, ceea ce nu reprezintã o problemã de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Deşi Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. h) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2001 , în realitate, constatã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 lit. h) din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, dispoziţii modificate prin <>art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001 şi aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 597/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 18 noiembrie 2002.
De asemenea, Curtea constatã cã, anterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 83/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost abrogatã prin <>art. 65 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 278/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 30 iunie 2004. În acelaşi timp, Curtea observã cã soluţia legislativã a <>art. 10 lit. h) din Legea nr. 83/1998 a fost preluatã cu conţinut asemãnãtor în <>art. 5 lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 , care prevede: "Potrivit prezentei ordonanţe, principalele atribuţii ale lichidatorului sunt: [...]
i) introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de garanţii sau a transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de instituţia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor, prin:
1. acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar, derulate conform prevederilor legale;
2. operaţiuni comerciale în care prestaţia instituţiei de credit debitoare o depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
3. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
4. acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obţinã în caz de faliment al instituţiei de credit debitoare este mai micã decât valoarea actului de transfer;
5. constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţã care era chirografarã în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
6. plãţi anticipate ale datoriilor efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã scadenţa lor fusese stabilitã pentru o datã ulterioarã deschiderii procedurii;
7. acte încheiate cu persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare, în anul anterior deschiderii procedurii; persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare sunt cele stabilite prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;".
În aceste condiţii, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra acestui din urmã text de lege.
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, în art. 16 alin. (1) privind principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia nu criticã conţinutul textului de lege supus controlului de constituţionalitate, esenţa reglementãrii acestuia, ci susţine doar cã acesta, fiind abrogat, nu mai poate fi aplicat, astfel cã nu mai poate constitui temeiul juridic al acţiunii ce formeazã obiectul cauzei.
În aceste condiţii, Curtea reţine cã problemele ridicate prin excepţie vizeazã exclusiv aplicarea legii şi acţiunea în timp a unor norme juridice succesive. Or, rezolvarea unor asemenea probleme, conform dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, urmând a fi soluţionate de instanţa judecãtoreascã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, excepţie ridicatã de Sorin Ovidiu Vântu în Dosarul nr. 835/F/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016