Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 117 din 24 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei si a navigatiei si infiintarea Casei Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãţii de asistenta medicalã şi psihologicã a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranta circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, excepţie ridicatã de Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal a rãspuns autorul exceptiei, prin consilier juridic Ştefan Panaitescu, precum şi Casa Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, reprezentatã de consilier juridic Florin Pãtraşcu. Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, deoarece considera ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciazã, de asemenea, ca ordonanta în ansamblu contravine prevederilor constituţionale ale art. 33 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (4) şi ca prevederile art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din ordonanta incalca dispoziţiile <>art. 89 din Legea nr. 145/1997 . Reprezentantul Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor solicita respingerea exceptiei ridicate, întrucât <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , fiind depusa la Parlament spre aprobare, produce efecte şi este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 6.279.1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãţii de asistenta medicalã şi psihologicã a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranta circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, excepţie ridicatã de Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 contravine prevederilor constituţionale ale art. 33 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (4), deoarece "acest act normativ a funcţionat şi funcţioneazã şi în prezent în mod ilegal, fãrã a fi aprobat de Parlamentul României [...]". De asemenea, se considera ca art. 10 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2) şi (3) şi art. 24 din ordonanta incalca dispoziţiile <>art. 89 din Legea nr. 145/1997 şi totodatã se apreciazã ca "prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 trebuie adaptate dispoziţiilor <>Legii nr. 145/1997 , şi nu invers". Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , prin dispoziţiile nominalizate, nu incalca dispoziţiile art. 33 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se considera totodatã ca nu este încãlcat dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, aceasta ordonanta reglementand modul de organizare a activitãţii de asistenta socialã într-un domeniu distinct, şi anume cel al transporturilor. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Se arata, în esenta, ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 a fost adoptatã în temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "În cazuri excepţionale Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta [...]", acestea intrand "în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament", iar dacã "Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu". În alegerea procedurii de legiferare a mãsurilor stabilite prin reglementãrile propuse, respectiv pe calea adoptãrii ordonanţei de urgenta, s-a avut în vedere existenta "cazului excepţional" la care face referire art. 114 alin. (4) din Constituţie, apreciindu-se ca în categoria situaţiilor de fapt ce constituie cazuri excepţionale se încadreazã şi situaţia prevãzutã în Nota de fundamentare a proiectului de ordonanta de urgenta, referitoare la unitãţile sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor, care, "începând cu luna octombrie 1998", nu mai aveau asigurata "finanţarea nici pentru salarii, nici pentru cheltuieli materiale", datoritã "modului de finanţare din anul 1998 din fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate administrat de Ministerul Sãnãtãţii", ceea ce a condus la "mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unitãţilor sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor". Aceste perturbari în asigurarea modului de finanţare a unitãţilor sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor, se susţine în Nota de fundamentare a proiectului, au avut drept consecinta "scãderea nivelului de asistenta medicalã acordatã personalului care concura la siguranta circulaţiei şi navigaţiei", fiind astfel aduse grave atingeri interesului public de a se asigura "securitatea cãlãtorilor şi a mãrfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare şi cu metroul", ceea ce a impus urgenta adoptãrii reglementãrilor propuse prin proiect. În ceea ce priveşte "aspectele semnalate în legatura cu subordonarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor fata de Ministerul Transporturilor", se apreciazã ca "acestea nu constituie aspecte de neconstituţionalitate, în raport cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Constituţie invocate, ci vizeazã modul de corelare a dispoziţiilor din cuprinsul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , referitoare la funcţionarea acestei case de asigurãri de sãnãtate, cu dispoziţiile privind autonomia caselor de asigurãri de sãnãtate, prevãzute în <>Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 ". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 în ansamblu, precum şi ale art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din aceeaşi ordonanta. I. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998, contravine urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 33 alin. (3): "Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boala, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale şi a activitãţilor paramedicale, precum şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii."; - Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu." Examinând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, se constata ca prin Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate, retinand în esenta ca nu sunt infrante prevederile art. 33 alin. (3) din Constituţie prin aceea ca ordonanta criticata (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementãri speciale privind un anumit sector al asistenţei medicale şi al asigurãrilor sociale pentru boala, prin care sunt stabilite pe baza principiilor din legea generalã (<>Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 ) mãsuri de protecţie şi ocrotire a sãnãtãţii în situaţii specifice. Efectuarea transporturilor de cãlãtori şi mãrfuri în depline condiţii de siguranta a circulaţiei impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activitãţii de asistenta medicalã şi psihologicã de specialitate pentru personalul cu atribuţii de siguranta circulaţiei şi navigaţiei, cat şi pentru asistenta medicalã curenta acordatã întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie privind delegarea legislativã, Guvernul a adoptat aceasta ordonanta de urgenta chiar dacã domeniul ar fi rezervat reglementãrii prin lege organicã. În acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant ca ordonanţele de urgenta, spre deosebire de ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare potrivit alin. (1) al art. 114 din Constituţie, pot fi adoptate şi în domeniul legilor organice. În aceste condiţii nu au relevanta sub aspectul contenciosului de constitutionalitate nici împrejurarea ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 cuprinde o reglementare diferita de cea a <>Legii nr. 145/1997 , care a organizat sistemul general al asigurãrilor de sãnãtate, nici faptul ca pana în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonanţe de urgenta, deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient ca ordonanta de urgenta a fost depusa spre aprobare la Parlament. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 16 ianuarie 2001 s-a mai reţinut, de asemenea, ca nu este intemeiata nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanta de urgenta nu are la baza existenta unui "caz excepţional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevãr, motivarea cuprinsã în Nota de fundamentare a ordonanţei de urgenta justifica existenta cazului excepţional şi rãspunde totodatã exigenţelor stabilite de Curtea Constituţionalã, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public şi urgenta reglementãrii pentru aprecierea constituţionalitãţii ordonanţelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezulta, între altele, ca aplicarea <>Legii nr. 145/1997 "a condus la mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unitãţilor sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor [...], consecinta fiind scãderea nivelului de asistenta medicalã acordatã personalului care concura la siguranta circulaţiei şi navigaţiei. În aceste condiţii, securitatea coletelor şi a mãrfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare şi cu metroul este periclitata, existând riscul de a se produce evenimente grave şi accidente în procesul de transport". Considerentele pe care s-a bazat soluţia anterioarã a Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. În legatura cu critica adusã ordonanţei privind încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o menţin şi în cauza de fata. II. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine totodatã ca prevederile art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 incalca dispoziţiile <>art. 89 din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 . Curtea constata ca aceasta critica de neconstituţionalitate nu poate fi primitã, deoarece contenciosul constituţional priveşte examinarea conformitatii dispoziţiilor legale criticate cu Constituţia, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispoziţii legale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (2) şi (3) şi ale <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãţii de asistenta medicalã şi psihologicã a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranta circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, excepţie ridicatã de Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
