Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Marinescu Gheorghe impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 30 ianuarie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 aprilie 1997, în lipsa pãrţilor cu care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 7 mai 1997 şi, apoi, datoritã imposibilitãţii întrunirii completului de judecata, la data de 21 mai 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 19 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã. În motivarea soluţiei, s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva acestei decizii, Marinescu Gheorghe a declarat recurs, sustinand, în esenta, ca imobilul care face obiectul recursului în anulare a aparţinut pãrinţilor sãi, nu a fost nationalizat şi a trecut în proprietatea statului fãrã titlu. În raport cu cele relatate, solicita a se reveni "asupra hotãrârii luate prin Decizia nr. 19 din 30 ianuarie 1997".
Întrucât judecata în fond s-a fãcut fãrã citarea pãrţilor, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare, decizia pronunţatã şi recursul au fost comunicate Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere asupra exceptiei.
Comisia juridicã de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari din cadrul Senatului "constata ca excepţia ridicatã este nefondata".
În punctul de vedere al Guvernului, transmis de cãtre ministrul delegat pe lângã primul-ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi a Departamentului pentru Administraţie Publica Localã, se apreciazã ca recursul este neîntemeiat. Se arata ca decizia atacatã se fundamenteazã pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a constatat ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale numai în mãsura în care se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993, decizie care, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este obligatorie. Întrucât hotãrârea impotriva cãreia s-a declarat recurs în anulare a fost pronunţatã şi a rãmas definitiva ulterior datei de 26 iulie 1993, conform celor statuate de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, aceasta era susceptibilã de a fi atacatã cu recurs în anulare.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Comisiei juridice de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari din cadrul Senatului, precum şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei, şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor, dispoziţii preluate şi în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În speta, Curtea a fost sesizatã şi s-a pronunţat asupra prevederilor art. 330^1 din Codul de procedura civilã.
Din examinarea motivelor invocate în recurs se constata ca, în realitate, nu se critica decizia pronunţatã de Curte la judecata de fond, ci se relateaza anumite situaţii de fapt în legatura cu imobilul în litigiu, care formeazã obiectul recursului în anulare: imobilul a aparţinut pãrinţilor sãi, nu a fost nationalizat şi a trecut în proprietatea statului fãrã titlu. Potrivit practicii sale jurisdicţionale constante, Curtea se pronunţa numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale cu care a fost sesizatã, fãrã a putea cerceta situaţii de fapt, a cãror examinare este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Asa fiind, se constata ca recursul este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Marinescu Gheorghe impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 30 ianuarie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 21 mai 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
