Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 117 din 15 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 173 din 12 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie ridicatã de Mayor Phillip în Dosarul nr. 10.959/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauzã înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 2.217D/2006.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limba englezã, doamna Elena Andrei.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.220D/2006, nr. 2.221D/2006, nr. 2.280D/2006 şi nr. 60D/2007 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Zaid Abdul Hadi, Kamanga Charles, Sajjad Masihh şi Faisal Saeed în dosarele nr. 8.558/302/2006, nr. 9.554/302/2006, nr. 12.121/302/2006 şi nr. 10.537/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Rãspund interpretul autorizat de limba arabã, dl. Dalati Bassam, precum şi doamna Elena Andrei.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 60D/2007, nr. 2.280D/2006, nr. 2.221D/2006 şi nr. 2.220D/2006 la Dosarul nr. 2.217D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public precizeazã mai întâi cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România şi aratã apoi cã soluţia legislativã conţinutã în textul ce constituie obiectul excepţiei a fost preluatã de noua reglementare la art. 66 alin. (1). Considerã cã jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile menţionate din <>Legea nr. 122/2006 , motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 24, 23 şi 31 octombrie 2006, precum şi din 22 decembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.959/302/2006, nr. 8.558/302/2006, nr. 9.554/302/2006, nr. 12.121/302/2006 şi nr. 10.537/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 16 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România". Excepţia a fost ridicatã de Mayor Phillip, Zaid Abdul Hadi, Kamanga Charles, Sajjad Masihh şi Faisal Saeed în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi la art. 20 alin. (2) din Constituţie.
În esenţã, se aratã cã regula instituitã de <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , potrivit cãreia, împotriva hotãrârii instanţei de judecatã, contestatorul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, creeazã o situaţie inechitabilã între cele douã pãrţi din proces. Aceasta, deoarece solicitantul de azil, la momentul pronunţãrii, nu cunoaşte motivele pentru care instanţa a admis plângerea formulatã împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi şi, în consecinţã, trebuie sã declare recurs pentru a nu pierde termenul de 5 zile, în timp ce cealaltã parte este îndreptãţitã sã declare recurs numai atunci când soluţia pronunţatã de instanţa de fond îi este nefavorabilã. Totodatã, termenul de declarare a recursului, instituit prin dispoziţiile de lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane cãreia ordonanţa i se adreseazã - cea a refugiaţilor - deoarece legislaţia aplicabilã cetãţenilor români, respectiv regulile instituite de procedura civilã, contenciosul administrativ sau procedura penalã, prevede termene de declarare a recursului de 15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau pronunţare, în timp ce prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 impun un termen de 5 zile de la pronunţare.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat dã posibilitatea petentului de a ataca hotãrârea instanţei, pentru a fi cenzuratã de o instanţã superioarã; or, în cadrul soluţionãrii cãii de atac, acesta are posibilitatea sã îşi susţinã cauza.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului precizeazã, mai întâi, cã, în urma abrogãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 , dispoziţiile art. 16 alin. (7) din aceasta au fost preluate, de principiu, de <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 , iar acestea sunt constituţionale. În acest sens, susţine cã raţiunea instituirii termenului de 5 zile ca termen de recurs rezidã din necesitatea urgentãrii soluţionãrii cauzei şi evitarea tergiversãrii judecãţii, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Mai mult, textele de lege criticate conţin norme de procedurã, a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate institui reguli speciale de procedurã. De asemenea, dispoziţiile <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 nu conţin norme contrare prevederilor art. 18 alin. (2) din Constituţie şi nici celor ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, ratificatã prin <>Legea nr. 46/1991 , raportat la art. 11 alin. (1) şi (2) şi la art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Anterior sesizãrii Curţii cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, ordonanţa a fost abrogatã prin dispoziţiile <>art. 152 alin (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, de principiu, de art. 66 intitulat "Termenul de depunere a recursului" din noua lege, respectiv în cuprinsul alin. (1) şi (4) al articolului, astfel cã asupra acestor dispoziţii se va pronunţa Curtea Constituţionalã. Textele de lege criticate au, în prezent, urmãtorul conţinut: "(1) Împotriva hotãrârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.[...] (4) În cazul în care recursul a fost declarat în termenul prevãzut la alin. (1), solicitantul are dreptul de a rãmâne pe teritoriul României pe perioada soluţionãrii recursului."
În motivarea excepţiei ridicate autorii acesteia invocã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, precum şi, prin raportare la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã, dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, privind dreptul de a sta în justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au mai fost analizate de instanţa de contencios constituţional, atât în redactarea lor anterioarã, cât şi în cea actualã, conţinutã de <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, controlul de constituţionalitate fiind exercitat prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate a fi încãlcate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã. În acest sens sunt deciziile nr. 135/2006, nr. 310/2006 şi nr. 898/2006, prin care Curtea, pentru argumentele acolo expuse, a respins excepţia de neconstituţionalitate, arãtând, în esenţã, cã textele de lege criticate rãspund întru totul exigenţelor dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.
Curtea constatã, de asemenea, cã cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Mayor Phillip, Zaid Abdul Hadi, Kamanga Charles, Sajjad Masihh şi Faisal Saeed în dosarele nr. 10.959/302/2006, nr. 8.558/302/2006, nr. 9.554/302/2006, nr. 12.121/302/2006 şi nr. 10.537/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
