Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 117 din 11 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului institutiilor de credit
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 15 mai 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, excepţie ridicatã de Viorica Stretenie, Vasile Stretenie, Ioana Stretenie, Mariana Luminita Stretenie şi Georgeta Stoican în Dosarul nr. 5.615/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspund: Viorica Stretenie, în calitate de autoare a exceptiei, precum şi Elena Iacob, Victor Lica, Parohia Militari II, Parohia Sfanta Vineri Colentina, Constantin Preda, Corneliu Ursachi, Societatea Comercialã "Viadi Exim" - S.R.L., Ion Visan, Florentin Viorel Zimta şi reprezentantul Bãncii Naţionale a României, consilier juridic Mariana Rosca, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autoarea exceptiei, Viorica Stretenie, solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispoziţiile <>art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii private, precum şi celor privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Elena Iacob, Victor Lica, Parohia Militari II, Parohia Sfanta Vineri Colentina, Constantin Preda, Corneliu Ursachi, Societatea Comercialã "Viadi Exim" - S.R.L., Ion Visan şi Florentin Viorel Zimta solicita admiterea exceptiei pentru aceleaşi argumente invocate de autorii exceptiei.
Reprezentantul Bãncii Naţionale a României, apreciind ca nu exista neconcordanta între textul de lege criticat şi prevederile constituţionale pretins incalcate, solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca <>art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 este constituţional, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.615/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, excepţie ridicatã de Viorica Stretenie, Vasile Stretenie, Ioana Stretenie, Mariana Luminita Stretenie şi Georgeta Stoican.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale criticate impun o scãdere valoricã a creanţelor pe care deponentii le deţin impotriva bãncilor falite şi, în consecinta, se produce o expropriere a creditorilor, fiind incalcate astfel dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii private, precum şi cele privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii exceptiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca nu se poate retine neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, deoarece acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii exceptiei.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata în acest sens ca "dispoziţiile legale criticate nu numai ca sunt constituţionale, dar realizeazã şi o protecţie sporitã a deponentilor bãncilor falite, întrucât le asigura acestora o sursa sigura de recuperare (chiar şi parţialã) a creanţelor".
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, dispoziţii introduse prin <>art. I pct. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999, care au urmãtorul conţinut: "Nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adãugatã creanţelor asupra bãncii debitoare de la data deschiderii procedurii." Prin <>art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001, titlul <>legii criticate a fost modificat, devenind: Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit.
Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca prevederile legale criticate incalca urmãtoarele dispoziţii constituţionale:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoane care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 41 alin. (1)-(3) şi alin. (7)-(8): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6) "(1) Statul ocroteşte proprietatea [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece nu incalca principiul egalitãţii cetãţenilor şi nu instituie privilegii sau discriminãri. Interdicţia adaugarii de dobânzi sau cheltuieli la creanţele asupra bãncii debitoare, de la data deschiderii procedurii, priveşte toţi deponentii unei bãnci, fãrã a distinge în funcţie de valoarea ori natura depozitului în lei sau în valuta.
Curtea nu poate retine nici susţinerea privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2) care consacra principiile garantarii dreptului de proprietate şi ocrotirii proprietãţii private, precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) referitoare la ocrotirea de cãtre stat a proprietãţii, respectiv inviolabilitatea proprietãţii private, deoarece depozitul bancar constituie o varietate a depozitului neregulat, prin efectul sau având loc transferul dreptului de proprietate, asupra sumelor depuse, de la deponent la depozitar, primul rãmânând doar titularul unui drept de creanta. Rezulta ca autorii exceptiei confunda notiunile "drept de proprietate" şi "drept de creanta".
În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea exceptiei, a încãlcãrii dispoziţiilor alin. (3), (7) şi (8) ale art. 41 din Legea fundamentalã, Curtea constata ca acestea nu au incidenta în cauza, întrucât prin reglementarea legalã supusã controlului de constitutionalitate nu se dispune mãsura exproprierii pentru cauza de utilitate publica şi nici cea a confiscãrii în ceea ce priveşte depozitele bancare.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 20^2 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, excepţie ridicatã de Viorica Stretenie, Vasile Stretenie, Ioana Stretenie, Mariana Luminita Stretenie şi Georgeta Stoican în Dosarul nr. 5.615/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 aprilie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
