Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Dumitriu Vasile impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 59 din 14 mai 1996 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 1 octombrie 1996, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 8 octombrie 1996.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 59 din 14 mai 1996 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 61 din 27 septembrie 1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, invocate de Dumitriu Vasile în dosarele nr. 1.151/1995, nr. 3.643/1995 şi nr. 3.245/1995 ale Judecãtoriei Giurgiu.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca autorul exceptiei, deşi solicita declararea ca neconstitutionala a <>Legii nr. 61/1991 în totalitatea ei, considerind ca lezeaza o serie de drepturi fundamentale ale omului prevãzute în Constituţia României şi în convenţii internaţionale privind drepturile omului, se referã, concret, la prevederile art. 12 alin. 2 şi ale art. 17 alin. 1 din lege. Cu privire la dispoziţiile art. 12 alin. 2, s-a constatat ca acestea au fost abrogate implicit prin Ordonanta Guvernului nr. 12/1994, astfel încît excepţia de neconstituţionalitate a rãmas fãrã obiect. Referitor la prevederile <>art. 17 din Legea nr. 61/1991 , care reglementeazã contravenţiile sãvîrşite de militari, considerate ca fiind discriminatorii, deoarece ar contraveni art. 16 din Constituţie, prin decizia recuratã s-a reţinut ca acestea nu pot face obiectul exceptiei de fata care, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, poate privi numai dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei; or, autorul exceptiei nu are calitatea de militar şi nici nu i-au fost aplicate prevederile art. 17 sus-menţionate.
Impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 59 din 14 mai 1996 , prin recursul declarat, autorul exceptiei invoca, în esenta, urmãtoarele motive:
- Judecãtoria Giurgiu nu i-a comunicat încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, iar opinia exprimatã de judecãtorie, în sensul ca excepţiile sînt neintemeiate, este nemotivatã;
- soluţionarea celor trei dosare de cãtre Curtea Constituţionalã s-a fãcut fãrã citare şi în lipsa sa;
- Curtea Constituţionalã nu a luat în seama obiecţiile formulate de el în cuprinsul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, în sensul nevinovãţiei sale;
- prin decizia recuratã, Curtea confirma ca fiind legalã şi constituţionalã urmãrirea penalã a recurentului "prin transformarea amenzii în închisoare înainte de rãmînerea definitiva a unei hotãrîri judecãtoreşti şi trecerea celor 30 de zile legale", prevãzute în <>art. 16 din Legea nr. 61/1991 ;
- în mod greşit s-a reţinut ca prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 au fost abrogate implicit dispoziţiilor <>art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 .
Întrucît soluţionarea exceptiei s-a fãcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fãrã citarea pãrţilor, dupã declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca <>Legea nr. 61/1991 nu conţine dispoziţii contrare prevederilor Constituţiei. În esenta, se arata ca dispoziţiile art. 8-17 din lege reglementeazã aspecte strict procedurale referitoare la modul şi la condiţiile în care contravenientul poate face plîngere impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de stabilire a amenzii, precum şi aspecte referitoare la transformarea în închisoare contravenţionalã a amenzii neachitate, probleme ce nu au nimic comun cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin care se consfinţeşte principiul ca "cetãţenii sînt egali în fata legii". În consecinta, se considera ca excepţia este vadit nefondata.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, precum şi prevederile ce fac obiectul excepţiilor, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Prima critica, potrivit cãreia Judecãtoria Giurgiu nu a comunicat recurentului încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, iar opinia instanţei nu este motivatã, nu poate fi primitã, deoarece, pe de o parte, aceste "motive" nu se referã la soluţia adoptatã prin decizia recuratã, iar pe de alta parte, în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea trebuie motivatã numai în cazul în care excepţia a fost ridicatã din oficiu de cãtre instanta.
Critica privind soluţionarea excepţiilor fãrã citarea recurentului şi în lipsa sa nu poate fi, de asemenea, acceptatã, deoarece completul de judecata a procedat conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Procedura prevãzutã de acest text urmãreşte numai soluţionarea, în prima instanta, a excepţiilor vadit nefondate, în care scop legea a instituit doua garanţii esenţiale: adoptarea deciziei cu unanimitatea voturilor judecãtorilor care alcãtuiesc completul de judecata, la propunerea judecãtorului-raportor, ceea ce evidenţiazã caracterul de excepţie şi restrictiv al acestei proceduri fata de aceea de drept comun privind soluţionarea exceptiei în şedinţa publica; dreptul partii de a ataca decizia cu recurs, care se soluţioneazã în şedinţa publica şi cu citarea pãrţilor. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale, astfel cum rezulta din Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, şi din Decizia nr. 77 din 25 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 27 iulie 1996.
Este neîntemeiat şi motivul de recurs potrivit cãruia completul de fond nu a luat în considerare obiecţiile formulate de cãtre autorul exceptiei, în cuprinsul proceselor-verbale de constatare a contravenţiei, în sensul nevinovãţiei sale. Fiind o problema de aplicare a legii, aceasta excede atribuţiilor Curţii Constituţionale care, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, hotãrãşte numai în drept asupra constituţionalitãţii unei legi sau ordonanţe, iar nu şi cu privire la modul de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale, chestiuni ce sînt de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti. Aceasta soluţie este consacratã de jurisprudenta Curţii, asa cum rezulta din Decizia nr. 73 din 5 iulie 1994, definitiva prin Decizia nr. 123 din 16 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 25 ianuarie 1995, şi din Decizia nr. 104 din 2 noiembrie 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 86 din 3 octombrie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 3 noiembrie 1995.
Critica facuta de recurent în sensul ca, prin decizia pronunţatã, Curtea ar fi confirmat "urmãrirea sa penalã prin transformarea de cãtre judecãtorie a amenzii în închisoare, înainte de rãmînerea definitiva a unei hotãrîri judecãtoreşti", urmeazã a fi, de asemenea, respinsã, deoarece Curtea s-a pronunţat numai cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din <>Legea nr. 61/1991 , iar nu asupra legalitãţii constatãrii contravenţiei, aplicãrii amenzii şi transformarii amenzii neachitate în închisoare contravenţionalã, astfel cum se susţine de cãtre recurent.
Ultimul motiv de recurs, prin care se apreciazã ca în mod greşit completul de fond a reţinut ca dispoziţiile <>art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 sînt în prezent abrogate, implicit, prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, este şi el neîntemeiat. În considerentele deciziei recurate s-a reţinut ca, potrivit <>art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 , agentul care a constatat contravenţia sau organul din care acesta face parte nu se citeaza. De asemenea, s-a mai constatat ca art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel cum a fost modificat, prevede ca impotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii se poate face plîngere în termen de 15 zile, iar în conformitate cu art. 37 din aceeaşi lege, plîngerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei competente, care citeaza pe cel care a fãcut plîngerea, organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice alta persoana în mãsura sa contribuie la rezolvarea justa a cauzei. Întrucît, potrivit <>art. 18 din Legea nr. 61/1991 , aceasta se completeazã cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968, prin decizia criticata s-a reţinut în mod întemeiat ca excepţiile privind dispoziţiile <>art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 , în urma modificãrilor aduse Legii nr. 32/1968, au rãmas fãrã obiect. De altfel, soluţia adoptatã de completul de fond este de natura sa dea satisfactie deplina autorului exceptiei, iar modificarea ei nu prezintã interes pentru acesta.
Avînd în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Dumitriu Vasile impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 59 din 14 mai 1996 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 8 octombrie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
