Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 116 din 11 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civila
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Tibor Markus senior şi Tibor Markus junior în Dosarul nr. 2.965/2001 al Tribunalului Mures - Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedura civilã nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.965/2001, Tribunalul Mures - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Tibor Markus senior şi Tibor Markus junior. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca, prin dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã, "au fost lipsiţi de posibilitatea de a participa la judecarea cauzei de cãtre prima instanta, fiind în imposibilitate de a-şi angaja un apãrãtor", ceea ce contravine dispoziţiilor art. 24 din Constituţie. Totodatã se susţine ca textul de lege criticat este neconstitutional în raport şi cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "pãrţile sunt puse pe poziţii de inegalitate". Tribunalul Mures - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale în mãsura în care, în categoria nulitãţilor pentru care instanta de apel este obligatã sa retina cauza spre rejudecare, este inclusã şi "judecarea cauzei în lipsa partii care nu a fost legal citata", întrucât "partii i se ingradeste dreptul la apãrare într-o anumitã faza a procesului, şi anume în fata instanţei de fond". Pe de alta parte, instanta de judecata considera ca sunt incalcate şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã, prin care se deroga de la principiul dublului grad de jurisdicţie, nu contravine prevederilor constituţionale, "ci este destinat sa asigure celeritatea judecãrii cauzei, scurtand durata procesului şi evitand, astfel, tergiversarea judecaţii prin reluarea ciclului procesual". Se mai susţine ca textul criticat nu incalca nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece "norma cuprinsã în textul de lege criticat este aplicabilã tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor pãrţilor din aceste cauze, în egala mãsura". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 104 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În acest caz, precum şi atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanta a judecat în fond, instanta de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmatã şi hotãrârea pronunţatã, va retine procesul spre judecare." Aceste prevederi legale sunt criticate ca fiind neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 şi 24 din Constituţie. 1. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". În raport cu aceasta dispoziţie constituţionalã Curtea constata ca art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã - în actuala redactare - nu contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, deoarece incidenta sa este impusa de existenta unei situaţii de natura celei descrise în ipoteza normei, şi nu de calitatea sau identitatea pãrţilor. În acest sens Curtea Constituţionalã a decis constant ca nu este contrarã principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice "instituirea unor reguli speciale, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor". Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 şi nr. 85/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 189 din 22 iulie 1994 şi nr. 209 din 11 august 1994. 2. Curtea nu poate retine nici critica privind încãlcarea art. 24 din Legea fundamentalã, conform cãruia "Dreptul la apãrare este garantat", respectiv "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Potrivit reglementãrii adoptate de legiuitor în art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã, hotãrârea pronunţatã de prima instanta este lovitã de nulitate, în acest mod fiind inlaturate orice posibile consecinţe prejudiciabile pentru parat decurgând din imposibilitatea de a se apara în fata primei instanţe. Totodatã, în fata instanţei de apel care a reţinut cauza spre rejudecare, paratul are posibilitatea sa-şi valorifice dreptul la apãrare în concordanta cu prevederile textului constituţional, asa cum ar fi putut sa o facã şi în situaţia în care cauza ar fi fost trimisa pentru rejudecare primei instanţe.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Tibor Markus senior şi Tibor Markus junior în Dosarul nr. 2.965/2001 al Tribunalului Mures - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 aprilie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
