Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 116.A din 15 iunie 2006 privind utilizarea de opere muzicale ca tonuri de apel
EMITENT: CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA a IX-a CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 12 octombrie 2006
DOSAR NR. 4389/2/2005 Nr. vechi 288/2005
Şedinţa publicã de la 15.06.2006
Curtea compusã din:
PREŞEDINTE - CARMEN-GEORGETA NEGRILĂ
JUDECĂTOR- ANDREIA LIANA CONSTANDA
GREFIER- DANIELA ŞTEFAN
Pe rol judecarea cererii de apel formulatã de apelanţii ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A INTERNET SERVICES PROVIDER-ILOR, ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A OPERATORILOR NAŢIONALI DE SERVICII AUDIOTEXT împotriva Hotãrârii Arbitrale nr. 1 pronunţatã de Comisia de Arbitrii de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimata UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA - ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURILE DE AUTOR.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã de la 01.06.2006, fiind consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, încheiere ce face parte integrantã din prezenta şi întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate pãrţilor sã depunã la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 08.06.2006 şi 15.06.2006 când în aceeaşi compunere a dat urmãtoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de faţã, constatã urmãtoarele:
Prin <>Hotãrârea Arbitralã nr. 1/18.12.2004 , publicatã în Monitorul Oficial nr. 58/18.01.2005, Partea I, pronunţatã de Comisia Arbitralã de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor având ca obiect medierea în vederea elaborãrii unei Metodologii unitare privind utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, s-au hotãrât în esenţã, conform art. 5 din Hotãrâre, cele ce urmeazã:
- pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoane mobile, utilizatorii vor plãti organismului de gestiune colectivã o remuneraţie lunarã;
- pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, utilizatorii vor plãti un cuantum lunar de 10%, aplicat la baza de calcul, astfel cum este ea reglementatã prin prezenta metodologie, dar nu mai puţin de 3000 lei pentru fiecare descãrcare de ton de apel;
- baza de calcul a remuneraţiei pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile este formatã din totalitatea încasãrilor brute lunare, fãrã TVA, obţinute de utilizator din folosirea operei muzicale, ca parte a veniturilor rezultate, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 131^1 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- pentru tonurile de apel comunicate public cu titlu gratuit, utilizatorii vor plãti o remuneraţie de 3000 lei pentru fiecare descãrcare de ton de apel;
- utilizatorii care stocheazã şi oferã spre ascultare tonuri de apel pentru telefoane mobile cu posibilitatea de a fi descãrcate de pe un mediu de stocare cu acces public şi ascultare gratuitã în scop promoţional, vor achita o remuneraţie lunarã de 6.000.000 lei (ROL).
Procedura de mediere a fost iniţiatã pe baza cererii formulate UCMR-ADA la 17.09.2004 în conformitate cu <>art. 131^2 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 285/2004 (fila 38 dosar).
Prin <>Hotãrârea nr. 1/18.12.2004 Comisia Arbitralã s-a pronunţat asupra urmãtoarelor aspecte rãmase în divergenţã.
1. Întrucât cuprinsul metodologiei îl formeazã activitatea de comunicare publicã precum şi aceea de reproducere a operei muzicale, se va folosi în tot cuprinsul metodologiei termenul "utilizare", ce include ambele noţiuni.
2. Având în vedere cã <>Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare acordã protecţie operei muzicale, fãrã sã facã distincţie între utilizarea ei - integralã sau parţialã (art. 1 alin. 2, art. 13, <>art. 33 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare), se exclude din cuprinsul prezentei metodologii termenul de "fragmente din opere muzicale".
3. Ţinând seama de principiul libertãţii contractuale, al nediscriminãrii între diferitele categorii de utilizatori, durata autorizãrii se fixeazã la 3 ani, cu posibilitatea pãrţilor contractante, la cererea expresã a utilizatorului, de a stabili un termen mai scurt.
4. Privitor la baza de calcul, aceasta este formatã din totalitatea încasãrilor brute lunare, fãrã TVA, obţinute de utilizatori din folosirea operei muzicale, ca parte a veniturilor rezultate, în conformitate cu <>art. 131^1 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
5. Luând în considerare limitele procentuale prevãzute de <>Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în art. 131^1 alin. 2 precum şi procentele practicate pe plan european se stabileşte ca remuneraţie lunarã pentru utilizarea operelor muzicale, un cuantum cuvenit autorilor de 10% aplicat la baza de calcul menţionat anterior, dar nu mai puţin de 3000 lei, pentru fiecare descãrcare de ton de apel, efectuatã cu titlu oneros. Prin stabilirea acestei modalitãţi de calcul se evitã limitarea de la utilizare a repertoriului internaţional de opere muzicale, precum şi posibilitatea diminuãrii artificiale a bazei de calcul.
În ce priveşte tonurile de apel comunicate cu titlu gratuit, fiecare utilizator va plãti o remuneraţie fixã de 3000 lei pentru fiecare descãrcare de ton de apel.
Utilizatorii care stocheazã şi oferã spre ascultare tonuri de apel cu posibilitatea de a fi ascultate de pe un mediu de stocare cu acces public şi ascultare gratuitã în scop promoţional, vor achita o remuneraţie fixã lunarã de 6.000.000 lei (ROL).
Aceastã soluţie s-a apreciat cã are drept consecinţã eliminarea oricãror referiri la "durata standard a tonurilor de apel".
6. Referitor la nivelul penalitãţilor datorate în caz de întârziere la platã se stabileşte un procent de 0,10% pe zi de întârziere, în considerarea dublului caracter reparator şi sancţionator al acestora.
7. Nu se impune fixarea unui termen de pãstrare a documentelor şi informaţiilor transmise lunar organului de gestiune colectivã, întrucât regimul de pãstrare a documentelor şi actelor este diferit de la caz la caz, iar termenele sunt stabilite prin legi speciale.
De altfel, comunicãrile lunare cãtre organismul de gestiune colectivã nu sunt limitate de lege doar la rapoartele lunare şi statisticile de trafic ci şi la alte informaţii şi documente (<>art. 130 alin. 1 lit. h din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare).
8. Întrucât legea stabileşte explicit modalitatea de calcul a prejudiciilor datorate pentru utilizãrile neautorizate (art. 139 alin. 2 din lege) aceasta nu poate face obiectul prezentei metodologii.
9. În ceea ce priveşte contractul standard, ca anexã la prezenta metodologie, el nu face obiectul acesteia, deoarece, potrivit <>art. 130 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, metodologia trebuie sã cuprindã numai drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plãţii acestor drepturi.
10. Instituirea în sarcina O.R.D.A. a obligaţiei de a întocmi şi ţine un registru naţional al utilizatorilor de opere muzicale, folosite la realizarea de tonuri de apel, contravine <>art. 137 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
11. Intrarea în vigoare a metodologiei de faţã este prevãzutã de <>art. 131^2 alin. 8 şi 9 din Legea nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, coroborat cu <>art. 10^1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Împotriva acestei hotãrâri au declarat apel ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ a INTERNET SERVICES PROVIDER-ilor (ANISP) şi ASOCIAŢIA ROMANĂ a OPERATORILOR NAŢIONALI de SERVICII AUDIOTEXT (ARONSA) solicitând schimbarea în parte a hotãrârii, în sensul:
1. eliminãrii remuneraţiei fixe în cuantum de 3000 lei prevãzutã de art. 5 alin. 2 din Metodologie.
2. reducerii procentului de 10% prevãzut de art. 5 alin. 2 din Metodologie.
3. înlocuirii sintagmei "efectueazã comunicarea publicã" cu vocabula "utilizeazã", din definiţia formulatã la art. 2 alin. 2 din Metodologie.
4. eliminãrii art. 5 alin. 4 din Metodologie.
5. înlocuirii prevederii conţinute de art. 8 lit. c din Metodologie cu obligarea utilizatorului de a preciza în raportarea lunarã doar dacã a permis sau efectuat cu titlu gratuit ascultarea sau descãrcarea de tonuri de apel.
1. În dezvoltarea motivelor de apel apelantele au arãtat cã prin stabilirea modalitãţii de calcul conform art. 5 din Metodologie, Comisia arbitralã a arãtat cã se evitã limitarea de la utilizare a repertoriului internaţional de opere muzicale, precum şi posibilitatea diminuãrii artificiale a bazei de calcul la care se aplicã procentul de 10%.
Trimiterile la practica europeanã din cuprinsul Hotãrârii nu se justificã, deoarece practica europeanã în materie nu constituie izvor de drept, iar pe teritoriul naţional este aplicabilã exclusiv legea românã.
Stabilirea atât a unei remuneraţii fixe forfetare cât şi a uneia procentuale reprezintã nu doar o ingerinţã brutalã în activitatea comercialã a utilizatorului, cãruia i se impune astfel o anumitã politicã de preţ, dar poate constitui în acelaşi timp şi o premisã periculoasã a transformãrii raportului juridic civil specific materiei drepturilor de proprietate intelectualã, într-un raport juridic de drept comercial, situaţie în care apelantele susţin cã ar fi nevoite sã facã aplicarea prevederilor legale ce sancţioneazã practicile anticoncurenţiale - <>art. 6 alin. 1 lit. a din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Din punct de vedere al legii, stabilirea atât a unei remuneraţii fixe forfetare cât şi a uneia procentuale pentru una şi aceeaşi utilizare a operei muzicale, respectiv "10% dar nu mai puţin de 3000 lei" reprezintã o încãlcare a <>Legii nr. 8/1996 , respectiv a dispoziţiei art. 131^1 alin. 2.
2. A doua criticã din apel vizeazã procentul acordat autorilor pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoane mobile, iar <>Legea nr. 8/1996 , republicatã prevede în art. 131^1 alin. 2 cã "organismele de gestiune colectivã pot solicita de la aceeaşi categorie de utilizatori tarife forfetare sau procentuale între 1% şi 10 % pentru drepturile de autor".
Apelantele susţin cã este evident cã legiuitorul a stabilit cã remuneraţiile pentru drepturile de autor se determinã prin aplicarea unui procent de între 1% şi 10% raportat la veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizeazã repertoriul protejat, plafonul nominal fiind determinat pe baza unor calcule economice, ştiinţifice, aplicându-se principiul proporţionalitãţii şi considerând cã în stabilirea remuneraţiilor datorate autorilor nu se pot folosi doar procente unice maximale.
Pe de altã parte, sunt netemeinice argumentele invocate de intimatã în justificarea pretenţiei reţinute ca atare de completul de arbitri, în sensul cã "prin stabilirea acestei modalitãţi de calcul se evitã limitarea de la utilizare a repertoriului internaţional de opere muzicale".
De asemenea, utilizarea aceluiaşi argument de practicã europeanã nu se justificã nici din punct de vedere economic, dat fiind decalajul dintre România şi ţãrile Uniunii Europene, aplicarea acestui criteriu de raportare putând avea consecinţe negative deosebite în acest sector de activitate, deoarece prin aplicarea unui procent maximal în calculul remuneraţiei cuvenite autorilor, vor creşte în mod necesar tarifele percepute de utilizatori şi, în consecinţã, serviciul oferit de aceştia (furnizarea de tonuri de apel pentru telefoanele mobile) va deveni greu accesibil, iar veniturile autorilor se vor diminua, în loc sã creascã.
3. Hotãrârea arbitralã este netemeinicã şi în perspectiva celui de al treilea motiv de apel, mai aratã apelantele, astfel încât se impune înlocuirea sintagmei "efectueazã comunicare publica" cu vocabula "utilizeazã", în definiţia utilizatoriului formulatã la art. 2 lin. 2 din Metodologie.
Conform art. 1 din expunerea de motive a Hotãrârii, Comisia Arbitralã a reţinut şi s-a pronunţat cu privire la faptul cã în tot cuprinsul Metodologiei se va folosi termenul "utilizare", care include atât noţiunea de "reproducere" cât şi pe aceea de "comunicare publicã".
Mai aratã reclamantele ca din acest punct de vedere, este evident cã prezenţa în dispozitivul Metodologiei a expresiei "efectueazã comunicarea publicã" nu poate avea drept cauzã decât o eroare de redactare a textului Metodologiei.
4. Eliminarea art. 5 alin. 4 din Metodologie este argumentatã de apelante astfel:
Pentru tonurile de apel care pot fi ascultate sau descãrcate (transmise) cu titlu gratuit, utilizatorul trebuie sã plãteascã organismului de gestiune colectivã o remuneraţie forfetarã lunarã de 6.000.000 lei (art. 5 alin. 5 din Metodologie), dar totodatã va mai trebui sã plãteascã şi o remuneraţie forfetarã lunarã de 3.000 lei pentru fiecare ton de apel transmis cu titlu gratuit, în baza acestui text - art. 5 alin. 4 - a cãrui eliminare se solicitã.
Or cum se poate lesne constata, situaţia reglementatã prin art. 5 alin. 4 - "transmiterea cu titlu gratuit a unui ton de apel" este în totalitate acoperitã de prevederile art. 5 alin. 5 care stabilesc plata unei remuneraţii forfetare lunare pentru utilizatorii care "oferã spre ascultare tonuri de aple pentru telefoanele mobile, cu posibilitatea de a fi descãrcate".
Pãstrarea alin. 4 alãturi de prevederile alin. 5 în cadrul art. 5 din Metodologie conduce la posibilitatea efectuãrii de cãtre utilizator a unei duble plãţi a remuneraţiei pentru una şi aceeaşi transmitere (descãrcare) a tonului de apel.
5. Ultima criticã din motivele de appel susţine caracterul neîntemeiat al prevederii art. 8 lit. c din Metodologie în sensul obligãrii utilizatorului de a preciza în raportarea lunarã doar dacã a permis sau efectuat cu titlu gratuit ascultare sau descãrcare (transmitere) de tonuri de apel.
Apelantele opineazã cã cerinţa depunerii unei raportãri lunare detaliate a tonurilor de apel transmise cu titlu gratuit nu se justificã în situaţia în care utilizatorul plãteşte o remuneraţie forfetarã fixã lunarã pentru întreaga activitate pe care o desfãşoarã în respectivul interval calendaristic şi prin care se permite consumatorului final sã asculte sau sã descarce (ori chiar sã îi transmitã acestuia) tonuri de apel cu titlu gratuit.
Din acest punct de vedere o simplã precizare în raportarea lunarã din care sã rezulte dacã utilizatorul a efectuat sau nu ascultare sau descãrcare (transmitere) de tonuri de apel cu titlu gratuit este mai mult decât suficientã pentru colectorul unic al remuneraţiei forfetare, deoarece suma colectatã nu este funcţie de numãrul sau denumirea tonurilor de apel oferite lunar cu titlu gratuit.
Mai mult decât atât, raportarea lunarã depusã de cãtre utilizator, nu riscã sã devinã un document stufos care prin amploare poate genera confuzii sau sã conducã la un risc sporit de erori, ori sã implice alocarea de resurse umane sau materiale suplimentare pentru utilizator pentru a-l redacta.
Eventualul argument al intimatei conform cãruia indicarea titlului operei muzicale şi a autorului este obligatorie pentru repartizarea în mod proporţional cãtre autori a remuneraţiei colectate, nu ar putea fi primit câtã vreme existã precedentul pentru utilizarea operelor muzicale în scop ambiental, unde nu se prezintã de cãtre utilizator lista cu operele şi autorii difuzaţi şi totuşi, remuneraţiile se împart cãtre autori pe baza unor coeficienţi stabiliţi de cãtre organismul de gestiune colectiva.
Intimata U.C.M.R.- A.D.A. a formulat întâmpinare la motivele apel solicitând respingerea acestuia şi pãstrarea în totalitate a Hotãrârii Arbitrale ca legale şi temeinice, întâmpinare în cuprinsul cãreia a rãspuns fiecãrei critici a apelantelor.
Apelul formulat este nefondat.
Examinând înscrisurile cauzei din perspectiva motivelor de apel invocate. Curtea apreciazã Hotãrârea Arbitralã criticatã drept legalã şi temeinicã.
1. Prin art. 5 alin. 2 din Metodologie, Comisia Arbitralã a hotãrât: "pentu utilizarea operelor musicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile utilizatorii vor plãti un cuantum lunar de 10%, aplicat la baza de calcul, astfel cum este ea reglementatã de prezenta Metodologie, dar nu mai puţin de 3000 lei pentru fiecare descãrcare de ton de apel".
O atare reglementare nu contravine prevederilor <>art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 285/2004 , text care dispunea: "Organismele de gestiune colectivã pot solicita, de la aceeaşi categorie de utilizatori, cu excepţia distribuitorilor prin cablu, tarife procentuale sau forfetare între 1% şi 10% pentru drepturile de autor..., raportat la veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizeazã repertoriul, iar, în lipsa acestor venituri, la cheltuieli ocazionate de utilizare".
Comisia arbitralã a optat pentru stabilirea ambelor tarife dintre cele premise de text de o manierã alternativã, urmãrind garantarea unui minim al remuneraţiei, din interpretarea textului art. 5 alin. 2 din Metodologie rezultând cã niciodatã nu ar fi posibilã atât colectarea remuneraţiei la nivel procentual dar şi a celei stabilite în forma forfetarã; suma forfetarã minimã ar urma sã fie perceputã ori de câte ori cea rezultatã din aplicarea procentului de 10% la baza de calcul, ar fi una inferioarã sumei de 3000 lei; or, o astfel de soluţie este în deplinã concordanţã cu textul <>art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificatã prin <>Legea nr. 285/2004 , câtã vreme legiuitorul agreeazã ambele tipuri de remuneraţii, dar nu permite cumularea lor.
Curtea apreciazã de asemenea, nefondatã obiecţia apelantelor relativã la fundamentarea Hotãrârii Arbitrale pe argumente ţinând de practica europeanã în materie.
În primul rând, Comisia Arbitralã la pronunţarea Hotãrârii apelate, a fãcut aplicarea legii române (în forma în vigoare pânã la modificarea ei ulterioarã prin <>Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului nr. 123/2005 ), iar enunţarea practicii europene în materie nu ţine decât de justificarea unei soluţii naţionale care trebuie sã-şi gãseascã o conexitate necesarã cu contextul legislativ european, ca şi cu cel al aplicãrii legislaţiei europene, câtã vreme şi legislaţia naţionalã este parte a celei europene, prin alãturare, pânã la momentul aderãrii când regulile comunitare vor avea aplicare directã.
Concluzia apelantelor este una greşitã în sensul cã prin textul criticat s-ar fi stabilit atât o remuneraţie procentualã cât şi una forfetarã în condiţiile în care adiţionarea acestora nu va fi posibilã niciodatã, dupã cum nejustificatã este şi temerea privind transformarea unui raport juridic civil specific materiei dreptului de proprietate intelectualã într-un raport juridic de drept comercial şi în care caz ar fi ţinute sã facã aplicarea prevederilor legale ce sancţioneazã practicile anticoncurenţiale - <>art. 6 alin. 1 lit. a din Legea nr. 21/1996 .
Curtea constatã cã nu se vãdeşte vreun pericol posibil din presupusa transformare a raporturilor juridice civile specifice materiei drepturilor de proprietate intelectualã într-un raport juridic de drept comercial, deoarece cele douã tipuri de raporturi juridice nu se exclud ci, mai mult, între acestea este un raport de la gen la specie; cum exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã este o activitate lucrativã şi în mãsura în care cel ce o exercitã este un comerciant, se creeazã în mod frecvent premisa ca un raport juridic de proprietate intelectualã sã fie un raport comercial.
Textul invocat din <>Legea concurenţei nr. 21/1996 nu are nicio incidenţã la situaţia în discuţie, deoarece sursa aplicãrii lui constã într-o practicã abuzivã a unui comerciant de a impune, direct sau indirect, preţuri de vânzare, tarife sau clauze contractuale inechitabile.
În plus, o asemenea atitudine leoninã de "folosire în mod abuziv unei poziţii dominante deţinute de unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa româneascã ori pe o parte substanţialã a acesteia", în mod esenţial are în geneza sa liberul arbitru al respectivului agent economic, iar necesitatea ca pentru tipul de utilizare a operelor muzicale în modul reglementat de prezenta Metodologie, apelanta trebuie sã porneascã în stabilirea tarifelor de la remuneraţia minimalã (3000 lei) pentru fiecare descãrcare de ton de apel, nu va putea fi niciodatã calificatã drept o practicã anticoncurenţialã câtã vreme dispoziţiile art. 131^2 alin. 8 prevãd cã "Metodologiile astfel publicate sunt aplicabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat" şi nu numai apelantelor, acestea fiind selecţionate pe criterii de reprezentativitate, potrivit dispoziţiilor legale; or, câtã vreme toţi utilizatorii sunt ţinuţi de Metodologia astfel negociatã, este evident cã fiecare dintre aceştia trebuie sã respecte acelaşi mecanism de stabilire a tarifelor iar nu numai apelantele; în plus, nu poate fi de conceputã ideea cã o practicã anticoncurenţialã ar putea fi generatã de o normã legalã sau de o Metodologie elaboratã de asemenea, în baza legii.
2. A doua criticã a apelantelor vizeazã solicitarea reducerii procentului de 10% prevãzut în acelaşi art. 5 alin. 2 din Metodologie.
Curtea apreciazã cã de vreme ce textul legii <>art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificatã prin <>Legea nr. 285/2004 permite stabilirea unui tarif procentual între 1% şi 10% pentru utilizarea repertoriului muzical protejat pentru tonuri de apel în zona telefoniei mobile, nu poate fi calificatã drept o soluţie netemeinicã.
Argumentul apelantelor cã prin aceasta, respectivul serviciu oferit de ele (furnizarea de tonuri de apel pentru telefonie mobilã) va deveni unul greu accesibil pentru public, nu este unul convingãtor, câtã vreme o astfel de opţiune a utilizatorilor telefoniei mobile este una voluptoarie, necesitându-se în spaţiul nevoilor vitale, iar a se apela la diversificarea tonurilor de apel, este o chestiune de opţiune personalã, fiecare aparat de telefonie mobilã având un meniu propriu cu tonuri de apel standard, dobândit de posesor odatã cu achiziţionarea aparatului în sine.
Şi de aceastã datã, referirea Comisiei Arbitrale la practica europeanã în materie, nu este una neavenitã pe lângã argumentele arãtate la motivul de apel anterior, adãugându-se şi acelea cã pentru astfel de tonuri de apel, în mod frecvent se folosesc şi opere muzicale din repertoriul internaţional (implicit, şi european), astfel cã practica europeanã a furnizat Comisiei un bun criteriu orientativ pentru stabilirea drepturilor patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, titulari care ar trebui sã se bucure de o protecţie uniformã a drepturilor lor în spaţiul european sau, în tot cazul, una în care diferenţele nu sunt semnificative, funcţie de o zonã naţionalã sau alta a utilizãrii operelor lor.
3. Prin cel de al treilea motiv de apel apelantele pretind înlocuirea sintagmei "efectueazã comunicarea publicã" cu vocabula "utilizeazã" în cuprinsul art. 2 alin. 2 din Metodologie.
Art. 2 alin. 2 are urmãtoarea formulare: "Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, orice persoanã fizicã autorizatã sau persoanã juridicã ce efectueazã comunicarea publicã a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile".
Prin validarea motivului de apel, acest text ar dobândi aceastã nouã formã: "este utilizator, în sensul prezentei metodologii, orice persoanã fizicã autorizatã sau persoanã juridicã ce utilizeazã operele muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile".
Pe lângã faptul cã o atare formulare ar fi una supãrãtoare prin verbalizarea sa datoritã conţinutului repetitiv, s-ar ajunge într-un mod neîngãduit de rigorile unei definiţii, de se a se explicita o noţiune prin ea însãşi, chiar dacã apelându-se la diversele sale valenţe morfologice.
Pe de altã parte, câtã vreme însãşi Comisia Arbitralã în expunerea de motive şi argumentarea cuprinsã în Hotãrâre îşi stabileşte un fond propriu de noţiuni pentru delimitarea domeniului de reglementare, şi în acest context dispune "Întrucât cuprinsul metodologiei îl formeazã activitatea de comunicare publicã, precum şi aceea de reproducere a operei muzicale, se va folosi în tot cuprinsul Metodologiei termenul de "utilizare", ce include ambele noţiuni" şi prin acesta, stabilindu-a nivel conceptual identitatea dintre noţiunea de utilizare şi expresia "activitate de comunicare publicã", critica formulatã se vãdeşte cu atât mai inutilã.
4. Art. 5 alin. 4 din Metodologie şi a cãrei eliminare din Metodologie o solicitã apelanta prevede: "Pentru tonurile de apel comunicate cu titlu gratuit, utilizatorii vor plãti o remuneraţie de 3000 lei pentru fiecare descãrcare de ton de apel", susţinându-se cã pentru tonurile apel ce pot fi ascultate sau descãrcate cu titlu gratuit utilizatorul ar trebui sã plãteascã atât suma prevãzutã de acest text cât şi o remuneraţie forfetarã lunarã de 6000000 lei (ROL) în baza art. 5 alin 5 din Metodologie caz în care organismul de gestiune colectivã ar percepe o dublã platã. Curtea apreciazã cã eliminarea textului pentru considerentul cã reglementarea ce o dispune ar fi conţinutã în art. 5 alin. 5, nu se impune pentru aceea cã situaţiile avute în vedere prin cele douã ipoteze, sunt diferite.
În timp ce art. 5 alin. 4 vizeazã cazul în care utilizatorii comunicã prin tonuri de apel cu titlu gratuit în scopuri promoţionale exemplificative, de reclamã sau pentru atragerea consumatorului final şi este o situaţie cuantificabilã, art. 5 alin. 5 se referã la ipoteza în care aceiaşi utilizatori stocheazã şi oferã spre ascultare tonuri de apel pentru telefoane mobile cu posibilitatea de a fi descãrcate de pe un mediu de stocare cu acces public şi ascultare gratuitã în scop promoţional, or în acest din urmã caz, existând posibilitatea descãrcãrii acestor tonuri de apel de pe un mediu de stocare (internet) şi cum consumatorii finali utilizatori ai internetului nu pot fi contorizati, astfel încât sã se poatã stabili câte descãrcãri de tonuri de apel cu titlu gratuit taxabile din punctul de vedere al utilizatorilor în sensul prezentei metodologii, au avut loc, rezultã cã este preferabilã o remuneraţie forfetarã fixã lunarã pentru protejarea drepturilor patrimoniale ale autorilor operelor muzicale.
În prima situaţie, cei care efectueazã comunicarea operelor muzicale cu titlu gratuit ca tonuri de apel îşi stabilesc la nivelul politicii promoţionale pe care o aleg câte astfel de descãrcãri de tonuri de apel oferã pe când în celãlalt caz, dând posibilitatea consumatorului final de a şi descãrca asemenea tonuri de apel de pe mediul de stocare, creazã premisa unui şir secundar de ascultãri cu titlu gratuit, ceea ce este necuantificabil.
6. Înlocuirea prevederii conţinute de art. 8 lit. c din Metodologie cu obligarea utilizatorului de a preciza în raportarea lunarã doar dacã a permis sau utilizat cu titlu gratuit ascultarea sau descãrcarea de tonuri de apel, este ultimul motiv de apel formulat de apelantã.
Textul art. 8 lit. c în forma sa din Metodologie prevede obligaţia utilizatorului de a comunica organismului de gestiune colectivã "tonurile de apel comunicate public, lunar, cu titlu gratuit, precum şi cele oferite spre ascultare gratuitã în scop promoţional".
Cum cele douã tipuri de utilizãri sunt distincte, aşa cum s-a arãtat la motivul de apel anterior, Curtea apreciazã cã se justificã a se evidenţia în cele douã comunicãri diferite cele douã modalitãţi de utilizare cãtre organismul de gestiune colectivã pentru ca aceasta sã poatã determina remuneraţiile datorate de fiecare utilizator, potrivit criteriilor prevãzute la art. 5 alin. 4 şi art. 5 alin. 5 din Metodologie.
Faţã de cele ce preced, Curtea urmeazã a respinge ca nefondat apelul, în baza art. 296 Cod procedurã civilã.
În baza <>art. 131^2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996 modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 285/2004 , prezenta decizie se va comunica la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala sa, în 5 zile de la data comunicãrii, prin decizie a directorului general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanţii ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A INTERNET SERVICES PROVIDER-ILOR (A.N.I.S.P.) şi ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A OPERATORILOR NAŢIONALI DE SERVICII AUDIOTEXT (A.R.O.N.S.A.) împotriva <>Hotãrârii Arbitrale nr. 1/18.12.2004 pronunţatã de Comisia de Arbitri de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimata UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA - ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (U.C.M.R.-A.D.A.).
Obligã apelantele la 2000 lei (RON) cheltuieli de judecatã cãtre intimata U.C.M.R.-A.D.A.
Definitivã şi irevocabilã.
Prezenta decizie se va comunica Oficiului pentru Drepturile de Autor în vederea îndeplinirii obligaţiei prevãzute de <>art. 131^2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 285/2004 .
Pronunţatã în şedinţã publicã, azi, 15.06.2006.
PREŞEDINTE,
CARMEN-GEORGETA NEGRILĂ
JUDECĂTOR,
ANDREIA LIANA CONSTANDA
GREFIER,
DANIELA ŞTEFAN
Red./28.07.2006/3 exemplare/CN Teh. Red. U.M.D.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
