Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 115 din 21 septembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 27 octombrie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socialã a şomerilor şi reintegrarea lor profesionalã, republicatã, excepţie ridicatã de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999 al Tribunalului Caras-Severin.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, sustinand ca prevederile <>art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 , astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 47/1997 , nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, pentru ca se referã la categorii diferite de persoane, care realizeazã venituri din cultivarea terenului aflat în proprietate sau din efectuarea altor activitãţi autorizate. Se considera, de asemenea, ca nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât dreptul la ocrotirea sãnãtãţii nu echivaleaza cu gratuitatea acestuia, legiuitorul având dreptul de a institui un regim juridic diferit pentru categoriile de persoane care realizeazã şi alte venituri în afarã salariului. În final se apreciazã ca textele atacate nu contravin nici dispoziţiilor art. 43 din Constituţie, deoarece drepturile la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã nu sunt acordate automat tuturor cetãţenilor, fiind în atributia legiuitorului de a le stabili diferenţiat, în raport cu situaţia materialã a beneficiarilor. De asemenea, se arata ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 49 din Constituţie, întrucât nu este vorba de restrangerea unor drepturi, ci de neacordarea lor prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 aprilie 1999 Tribunalul Caras-Severin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socialã a şomerilor şi reintegrarea lor profesionalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994 şi modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 47/1997 . Excepţia a fost ridicatã de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999, având ca obiect contestaţia introdusã impotriva Deciziei nr. 9.224/1998 a Direcţiei de munca şi protecţie socialã a judeţului Caras-Severin, prin care i-a fost respinsã cererea de acordare a ajutorului de şomaj.
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 , prin care sunt excluse de la beneficiul ajutorului de şomaj sau al ajutorului de integrare profesionalã persoanele care deţin o anumitã suprafata de teren agricol ori realizeazã, din alte surse, un anumit venit, incalca normele constituţionale înscrise în: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice; art. 33 alin. (1) şi (3), referitoare la garantarea ocrotirii sãnãtãţii; art. 43, referitoare la obligaţia statului de a lua mãsuri de protecţie socialã de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent; şi art. 49, referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, se susţine ca, prin textele atacate, sunt incalcate aceste prevederi constituţionale, pentru ca persoanele excluse în mod discriminatoriu de la beneficiul ajutorului de şomaj sau al ajutorului de integrare profesionalã sunt private şi de drepturile ori facilitãţile prevãzute la art. 10, 11, art. 14 alin. (2) şi (3), <>art. 15 şi 16 din Legea nr. 1/1991 , şi anume cele referitoare la: participarea la cursuri de calificare, recalificare ori de perfecţionare; repartizarea în munca dupã absolvirea acestor cursuri; asistenta medicalã gratuita şi compensarea unei pãrţi din preţul medicamentelor; recunoaşterea vechimii în munca; respectiv la drepturi de asigurãri sociale.
Instanta nu şi-a exprimat opinia, considerând ca prin Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 .
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a putea formula şi transmite punctele lor de vedere.
În punctul de vedere transmis de Guvern se apreciazã ca excepţia este nefondata, întrucât condiţionarea acordãrii unor drepturi de protecţie socialã, precum dreptul la ajutor de şomaj sau la ajutor de reintegrare profesionalã, de nedetinerea în proprietate a unor terenuri agricole cu o anume suprafata, ce pot constitui surse de venituri, nu contravine prevederilor art. 43 din Constituţie, constituind un drept firesc al legiuitorului de a stabili condiţiile în care cetãţenii sunt exceptaţi de la acordarea acestor ajutoare. Se considera, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie referitoare la protecţia proprietãţii private, fãcându-se referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 151/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, prin care s-a stabilit ca dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socialã a şomerilor şi reintegrarea lor profesionalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 47/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 4 septembrie 1997.
<>Art. 6. alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 , republicatã şi modificatã, are urmãtorul cuprins: "(1) Nu beneficiazã de ajutor de şomaj sau de ajutor de integrare profesionalã:
a) persoanele care deţin, împreunã cu membrii familiei, terenuri agricole în suprafata de cel puţin 20.000 mp în zonele colinare şi de şes şi de cel puţin 40.000 mp în zonele montane" ;
b) persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizeazã venituri din prestarea unor activitãţi autorizate în condiţiile prevãzute de lege şi care obţin pe aceste cai un venit de cel puţin 20% din câştigul salarial mediu net pe economie în vigoare la data stabilirii drepturilor."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece excepteazã de la acordarea ajutorului de şomaj şi a ajutorului de integrare profesionalã anumite categorii de cetãţeni, contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 33 alin. (1) şi (3), art. 43 şi 49 din Constituţie.
Asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 , raportate însã la dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, retinand ca textul criticat este conform prevederilor referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular. Aceasta jurisprudenta îşi pãstreazã actualitatea, neexistand elemente noi de natura sa impunã schimbarea practicii Curţii.
Examinând susţinerile autorului exceptiei cu privire la celelalte prevederi constituţionale invocate în susţinerea exceptiei, Curtea retine ca dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 sunt constituţionale pentru urmãtoarele motive:
Textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a acestora în fata legii şi a autoritãţilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice. Sub acest aspect Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant ca "Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit" (Decizia nr. 49/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998).
Situaţia cetãţenilor care nu au putut obţine un loc de munca ori l-au pierdut fãrã voia lor şi nu realizeazã nici un fel de venituri este evident complet diferita de cea a celor care, deşi nu au loc de munca din aceleaşi motive, deţin totuşi terenuri agricole, producãtoare de mijloace de subzistenta, ori au surse de venituri proprii sau realizeazã venituri din activitãţi autorizate. Determinarea suprafeţei de teren agricol ori a nivelului venitului realizat în raport cu care opereazã exceptarea de la acordarea ajutorului de şomaj şi a celui de integrare profesionalã constituie o opţiune a legiuitorului şi depinde şi de posibilitãţile financiare ale statului, într-o anumitã perioada, pentru dimensionarea mãsurilor de protecţie socialã.
Curtea constata ca textul criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (3) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la ocrotirea sãnãtãţii şi la organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boala şi recuperare, deoarece aceste norme nu impun gratuitatea asistenţei medicale şi nici mãsuri de asigurãri sociale identice pentru toate categoriile de cetãţeni. Acordarea de gratuitãţi ori a altor facilitãţi depinde de vointa legiuitorului, cu condiţia ca, în situaţii identice, cetãţenilor sa le fie acordate drepturi identice.
De asemenea, se constata ca nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 43 din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent [alin. (1)], precum şi la dreptul cetãţenilor la pensie, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege [alin. (2)]. Întinderea acestor mãsuri şi ajutoare este determinata de puterea economico-financiarã a statului, iar împãrţirea mijloacelor limitate între categoriile de cetãţeni aflaţi în situaţii diferite trebuie facuta în mod diferenţiat. Exceptarea de la beneficiul unor drepturi a categoriilor de cetãţeni aflaţi în mai mica nevoie nu înseamnã neîndeplinirea obligaţiei constituţionale.
În sfârşit, nu este justiticata nici susţinerea referitoare la încãlcarea prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât textele de lege criticate nu restrang exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, prevãzute în cuprinsul cap. II din titlul II al legii fundamentale, ci excepteazã unele categorii de cetãţeni de la beneficiul unor drepturi acordate altora, care se afla într-o situaţie diferita. Nu este vorba deci de restrangerea, ci de neacordarea prin lege a unor drepturi.
Pentru aceste considerente, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã.
Fata de cele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 1/1991 privind protecţia socialã a şomerilor şi reintegrarea lor profesionalã, excepţie ridicatã de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999 al Tribunalului Caras-Severin.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 septembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
