Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 114 din 15 mai 1997 cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 3 din Legea pentru privatizarea societatilor comerciale bancare la care statul este actionar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 23 mai 1997
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 22 aprilie 1997, de cãtre un numãr de 59 de deputaţi, şi anume: Eugen Nicolicea, Ovidiu Cameliu Petrescu, Nicu Ionita, Petru Şerban Mihailescu, Mihai Ioan Popa, Ion Honcescu, Traian Dobre, Dumitru Buzatu, Gheorghe Marin, George Dragu, Marian Enache, Ioan Mircea Pascu, Florin Georgescu, Marian Sarbu, Florian Udrea, Victor Achimescu, Dumitru Paslaru, Gheorghe Ana, Neculai Grigoras, Neculai Popa, Acsinte Gaspar, Marţian Dan, Viorica Afrasinei, Dumitru Popescu, Viorel Pop, Marin Cristea, Nicolae Napoleon Antonescu, Petru Bejinariu, Florian Serac, Gheorghe Ionescu, Iulian-Costel Tocu, Miron Tudor Mitrea, Alexandru Lapusan, Gheorghe Oana, Ion Munteanu, Nicolae Groza, Mihai Hlinschi, Vasile Panteliuc, Dan Ioan Popescu, Ioan Bivolaru, Mihail Sireteanu, Radu Liviu Bara, Gheorghe Romeo Leonard Cazan, Nicolae Ionescu, Mihai Dreciu, Ioan Sonca, Ioan Gavra, Vasile Matei, Vasile Miclaus, Petre Turlea, Romulus Raicu, Lazar Ladariu, Miron Chichisan, Mircea Valcu, Valeriu Tabara, Valentin Adrian Iliescu, Corneliu Ciontu, Toma Nastase şi Daniela Buruiana-Aprodu, cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 3 din Legea pentru privatizarea societãţilor comerciale bancare la care statul este acţionar.
Articolul 3 din legea sus-menţionatã are urmãtorul cuprins:
"Art. 3 - (1) În temeiul art. 3 alin. (5) şi al art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, cotele de capital social alocate Fondurilor Proprietãţii Private, la societãţile bancare, potrivit Legii privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991, fac obiectul regularizãrii între Fondul Proprietãţii de Stat şi societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, pe baza valorii acestor cote din momentul acordãrii lor.
(2) Acţiunile cotelor regularizate în conformitate cu prevederile alin. (1) vor fi gestionate şi vîndute de Fondul Proprietãţii de Stat prin metodele prevãzute în prezenta lege."
În sesizarea grupului de deputaţi se susţine ca aceasta prevedere este neconstitutionala, pentru urmãtoarele motive:
- Fondurile Proprietãţii Private sînt instituţii cu capital integral privat, astfel încît prevederile art. 3 au semnificatia unei "nationalizari" a cotei deţinute de aceste fonduri în capitalul social al bãncilor avute în vedere de lege, soluţie legislativã contrarã prevederilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie; trecerea cotei de capital din proprietatea Fondurilor Proprietãţii Private în proprietatea statului nu poate fi justificatã nici ca o modalitate de "expropriere", permisã de art. 41 alin. (3) din Constituţie, deoarece privatizarea bãncilor nu constituie un caz de "utilitate publica", iar legea nu a prevãzut "o dreapta şi prealabilã despãgubire" de care depinde constituţionalitatea unei asemenea mãsuri;
- prin prevederile art. 3 "se aduce o grava încãlcare a dreptului de proprietate, ceea ce va afecta cei peste 10 milioane de acţionari ai actualelor societãţi de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private".
În concluzie, se solicita eliminarea, ca neconstitutional, a art. 3, precizîndu-se ca aceasta nu influenţeazã structura proiectului şi considerindu-se "absurda" concluzia ca "pentru a privatiza cele 6 bãnci trebuie mai întîi nationalizata cota deja privatã, urmînd ca aceasta sa fie privatizata".
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca prevederile art. 3 al legii, la care se referã obiecţia de neconstituţionalitate, privesc o acţiune prealabilã privatizãrii bãncilor, necesarã, deoarece, de la data constituirii cotelor aparţinînd Fondului Proprietãţii de Stat şi Fondurilor Proprietãţii Private, "cotele de capital social pe care le deţin cele doua fonduri au suferit modificãri datoritã vinzarii de acţiuni ale societãţilor comerciale bancare", în temeiul art. 46 din Legea nr. 58/1991. Regularizarea, la care se referã art. 3, nu constituie o "nationalizare", deoarece "nu reprezintã o trecere forţatã, bazatã pe o manifestare unilaterala de vointa, a proprietãţii private în proprietatea statului", ci un schimb de acţiuni "pentru a se echilibra raportul dintre Fondul Proprietãţii de Stat şi Fondurile Proprietãţii Private în deţinerea capitalului social al societãţilor bancare care se privatizeazã la nivelurile stabilite de lege". De aceea nici luarea în considerare, în procesul regularizãrii, a valorii cotelor de capital din momentul iniţial nu aduce nici o atingere "dreptului de proprietate al Fondurilor Proprietãţii Private", întrucît la data respectiva "s-a fãcut şi aprecierea valoricã a capitalului social şi în funcţie de aceasta valoare s-a apreciat cota Fondului Proprietãţii de Stat şi Fondurilor Proprietãţii Private".
În concluzie, se apreciazã ca regularizarea nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotriva, "are semnificatia ocrotirii dreptului de proprietate al Fondului Proprietãţii de Stat şi Fondurilor Proprietãţii Private prin încadrarea exercitãrii acestuia în cotele stabilite de lege".
De asemenea, se arata ca art. 3, constituind o norma de trimitere la art. 3 alin. (5) şi la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995, dacã obiecţia formulatã ar fi acceptatã, ar insemna sa se constate neconstituţionalitatea şi a acelor prevederi care, însã, fiind ale unei legi în vigoare, nu pot face obiectul unui control de constitutionalitate a legii anterior promulgãrii, ci numai pe calea exceptiei de neconstituţionalitate.
Pentru motivele arãtate, se considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Din partea Senatului, s-a comunicat punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, în care se precizeazã ca obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata, pentru urmãtoarele motive: termenul de regularizare prevãzut de art. 3 din lege are semnificatia unui "schimb fortat de acţiuni" şi a fost introdus în legislaţie prin Legea nr. 55/1995, declarata constituţionalã prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/1995; potrivit acelei legi, vînzarea acţiunilor pentru privatizarea bãncilor se face "contra numerar, ceea ce exclude ab initio gratuitatea ce ar putea fi invocatã ca mecanism al unei pretinse deposedari"; de aceea "valoarea unica de schimb a cuponului nominativ de privatizare şi a carnetului cu certificate de proprietate nu a inclus şi valoarea capitalului social al societãţilor bancare la care statul este acţionar"; schimburile de acţiuni trebuie sa evite "o deposedare indirecta şi mascatã", concluzionindu-se ca: "Textul nu este neconstitutional, singura problema care se pune este ca el sa fie corect interpretat şi aplicat".
În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca sesizarea este neîntemeiatã, art. 3 ce face obiectul acesteia avînd menirea sa finalizeze mãsurile întreprinse în procesul de privatizare, prin aplicarea art. 3 alin. (5) şi a art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995. De aceea "regularizarea" prevãzutã la art. 3 "nu are nimic comun şi nu poate fi confundata cu <<exproprierea>>, sau <<nationalizarea>>", realizindu-se sub forma contractelor de schimb şi de vînzare, prevãzute şi de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 55/1995.
În sprijinul obiectiei de neconstituţionalitate, Societatea de Investiţii Financiare "Muntenia" a depus un memoriu, care, în esenta, reia argumentele din sesizare, cu unele precizãri referitoare la drepturile pe care le are ca acţionar la societãţile bancare.
Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie, al art. 3 alin. (2) şi al art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa soluţioneze sesizarea, care a fost înaintatã cu respectarea dispoziţiilor legale.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
ţinînd seama de obiecţia de neconstituţionalitate formulatã, de punctele de vedere comunicate, de memoriul depus, de raportul întocmit de judecãtorul-raportor, de prevederile art. 3 din Legea pentru privatizarea societãţilor comerciale bancare la care statul este acţionar, raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Sesizarea, sub aspect formal, se referã la întreg conţinutul prevederilor art. 3 din lege. Din motivele invocate rezulta însã ca, în realitate, sînt criticate numai prevederile alin. (1) ale acestui articol, potrivit cãrora cotele din capitalul social al societãţilor bancare supuse privatizãrii, deţinute de societãţile de investiţii financiare, înfiinţate prin transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, urmeazã a fi regularizate cu Fondul Proprietãţii de Stat, pe baza valorii acestor cote din momentul acordãrii lor.
În analiza acestui alineat se pot deosebi prima teza, referitoare la regularizarea cotei aparţinînd societãţilor de investiţii financiare cu Fondul Proprietãţii de Stat, şi cea de-a doua teza, referitoare la valoarea acestei cote.
În legatura cu prima teza, privind constituţionalitatea operaţiunii de regularizare, în sesizare se considera ca aceasta ar avea semnificatia unei "nationalizari" sau "exproprieri", întrucît asigura trecerea silitã în proprietatea statului a cotei respective, care, în prezent, este în proprietatea privatã a societãţilor de investiţii financiare.
Incontestabil ca, dacã ar avea semnificatia unei nationalizari, soluţia legislativã ar fi neconstitutionala, fiind contrarã prevederilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii, asa cum rezulta din deciziile nr. 4/1992, nr. 3/1993, nr. 134/1994 şi nr. 72/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182/1992, nr. 95/1993, nr. 34/1995 şi nr. 167/1995, potrivit cãrora nationalizarea, nefiind reglementatã de Constituţie, este neconstitutionala. De asemenea, prevederile art. 3 din lege nu se pot justifica nici pe temeiul exproprierii.
Regularizarea cotei ce aparţine societãţilor de investiţii financiare cu Fondul Proprietãţii de Stat se face însã, asa cum se precizeazã în punctele de vedere primite, printr-un schimb de acţiuni. Fiind deci o dubla vînzare, de principiu, regularizarea nu poate constitui un act de nationalizare sau de expropriere care, prin definitie, implica trecerea unilaterala a unor bunuri proprietate privatã în proprietatea statului, cu plata unei despãgubiri.
În cuprinsul art. 3 din lege se face trimitere la art. 3 alin. (5) şi la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare. La art. 3 alin. (5) din aceasta lege se prevede posibilitatea regularizãrii între Fondul Proprietãţii de Stat şi Fondurile Proprietãţii Private pe baza unei metodologii stabilite împreunã cu Agenţia Nationala pentru Privatizare, iar la art. 6 alin. (1) se prevede ca societãţile comerciale bancare se vor privatiza prin vînzarea acţiunilor numai în numerar, cãtre investitori privati, şi prin aport de capital privat. Rezulta deci ca regularizarea, în cadrul procesului de privatizare, este o modalitate instituitã de o lege în vigoare, anterioarã celei ce face obiectul sesizãrii. Noua reglementare nu constituie decît o aplicaţie necesarã pentru privatizarea bãncilor cu capital de stat. Tocmai de aceea, sub aspectul tehnicii legislative utilizate, prima teza a alin. (1) al art. 3 din lege constituie o norma de trimitere. Constatarea neconstitutionalitatii acestei norme ar presupune constatarea neconstitutionalitatii şi a normei la care se face trimitere. Or, asa cum s-a statuat prin deciziile nr. 6/1993, nr. 26/1995 şi nr. 62/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 februarie 1993, nr. 66 din 11 aprilie 1995 şi nr. 122 din 19 iunie 1995, în cadrul controlului preventiv, privind soluţionarea unei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea nu poate controla constituţionalitatea unei legi în vigoare, care poate forma însã obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, invocatã în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, în cadrul unui proces legat de aplicarea acelei legi.
Rezulta din cele arãtate ca regularizarea la care se referã prima teza a alin. (1) din art. 3 al legii nu are semnificatia unei nationalizari sau exproprieri, iar dispoziţia legalã, atacatã ca neconstitutionala, reprezintã o norma de trimitere la o reglementare în vigoare, care nu poate face obiectul controlului, înainte de promulgare, al constituţionalitãţii unei legi ulterioare, cum este legea ce face obiectul sesizãrii.
Teza a doua din alin. (1) al art. 3 din lege nu mai reprezintã o norma de trimitere, întrucît prevede ca regularizarea cotei ce aparţine societãţilor de investiţii financiare se face "pe baza valorii acestor cote din momentul acordãrii lor". Acest "moment" este cel al aplicãrii art. 5 din Legea nr. 58/1991, în care se stabileşte ca "Fondurile Proprietãţii Private deţin iniţial, în total, 30% din capitalul social al societãţilor comerciale organizate conform prevederilor cap. III din Legea nr. 15/1990...", potrivit cu distribuirea aprobatã de Agenţia Nationala pentru Privatizare. Rezulta ca pe baza celei de-a doua teze a alin. (1) din art. 3 al legii, în procesul regularizãrii, valoarea acţiunilor deţinute de societãţile de investiţii financiare este aceea de la data "acordãrii lor", adicã valoarea lor nominalã, deşi, între timp, valoarea realã, de piata, a acţiunilor respective a evoluat, cu atît mai mult cu cît, asa cum se arata în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, compozitia capitalului social s-a schimbat.
Semnificatia prevederilor alin. (1) din art. 3 al legii nu poate fi decît aceea ca, sub aspect formal, valoarea acţiunilor preluate de Fondul Proprietãţii de Stat nu se modifica. Este singura consecinta, întrucît legiuitorul nu a modificat cota de 30% atribuitã Fondurilor Proprietãţii Private prin art. 5 al Legii nr. 58/1991, iar art. 3 alin. (5) din Legea nr. 55/1995, la care noua reglementare trimite, presupune, de asemenea, respectarea acestei cote. În substanta sa, obiecţia de neconstituţionalitate se întemeiazã pe interpretarea ca art. 3 din Legea pentru privatizarea societãţilor comerciale bancare la care statul este acţionar ar presupune, implicit, o asemenea modificare. Dupã cum se arata însã în punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului, "schimburile de acţiuni urmeazã sa se facã la aceeaşi valoare, adicã la valoarea acestora din acelaşi moment". Evident ca acest moment nu poate fi decît cel al schimbului, deoarece, asa cum se precizeazã în acelaşi punct de vedere, interpretarea şi aplicarea legii nu trebuie sa conducã la "o deposedare indirecta şi mascatã, care ar aduce o grava atingere dreptului de proprietate". De aceea obiecţia de neconstituţionalitate ce se întemeiazã pe faptul ca noua reglementare ar implica o asemenea consecinta este neîntemeiatã. O lege se poate interpreta şi aplica numai în contextul general al legislaţiei şi în concordanta cu legitimitatea sa constituţionalã. Ca urmare, regularizarea prevãzutã la art. 3 din noua reglementare nu poate avea loc decît în respectul prevederilor art. 5 din Legea nr. 58/1991, ceea ce impune compensarea cotei de capital preluate cu acţiuni a cãror valoare realã cumulatã sa fie egala cu valoarea realã a acestei cote. Articolul 3 din lege reglementeazã numai valoarea cotei ce se preia, nu şi valoarea acţiunilor date în compensaţie, care deci sînt supuse normelor de drept comun, respectiv exigenţelor schimbului ce constituie instrumentul juridic prin care se efectueazã regularizarea. În consecinta, orice alta interpretare - astfel cum se face în sesizare - este nejustificatã, atît sub aspect legal, cît şi constituţional.
Avînd în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), ale art. 135 alin. (1) şi (6) şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale Legii nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 3 din Legea pentru privatizarea societãţilor comerciale bancare la care statul este acţionar sînt constituţionale.
Decizia se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 15 mai 1997 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
