Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 114 din 11 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, modificata si completata prin Legea nr. 75/2002 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 30 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Legea nr. 75/2002 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicatã de Karetka Mihai-Miklos în Dosarul nr. 668/2003 al Judecãtoriei Marghita.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind nefondatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 668/2003, Judecãtoria Marghita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Legea nr. 75/2002 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. Excepţia a fost ridicatã de Karetka Mihai-Miklos, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate, ce incrimineazã tãierea sau scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi sau lãstari, de cãtre proprietari, deţinãtori sau de cãtre oricare altã persoanã, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) [în prezent art. 44 alin. (1)] din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate. În acest sens aratã cã a fost trimis în judecatã în baza dispoziţiilor <>art. 31 alin. (3) din Legea nr. 75/2002 , deoarece a procedat la tãierea unui numãr de arbori de pe terenul aflat în proprietatea sa. Or, fapta de a tãia arbori din pãdurea sa este un act de dispoziţie materialã asupra bunului pe care îl are în proprietate, aşa încât considerarea acestui act de dispoziţie ca fiind infracţiune îi limiteazã prerogativele dreptului de proprietate.
Judecãtoria Marghita considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin aceastã reglementare s-a avut în vedere ca exercitarea prerogativelor ce decurg din dreptul de proprietate sã nu lezeze interesele generale ale societãţii. De asemenea, instanţa precizeazã cã prin art. 35 din Constituţia republicatã statul recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un mediu înconjurãtor sãnãtos şi echilibrat ecologic, asigurând cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul precizeazã cã textul <>art. 31, introdus în Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 prin <>Legea nr. 75/2002 , a devenit <>art. 32 dupã republicarea Ordonanţei nr. 96/1998 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, pãstrându-se însã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Guvernul apreciazã cã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dreptul de proprietate asupra fondului forestier nu poate fi exercitat decât cu respectarea reglementãrilor care îi determinã conţinutul şi limitele la care se referã prevederile <>art. 44 alin. (1) din Constituţie. Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 constituie o asemenea reglementare, stabilind obligaţiile proprietarilor de terenuri acoperite cu vegetaţie forestierã, obligaţii a cãror nerespectare este sancţionatã prin dispoziţiile criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. În opinia Guvernului, interesele majore de protejare a mediului înconjurãtor şi a sãnãtãţii populaţiei, prin prevenirea tãierii masive de arbori şi a despãduririi terenurilor, impun incriminarea şi sancţionarea faptelor prevãzute în textul criticat, chiar dacã acestea sunt sãvârşite de proprietarii terenurilor forestiere.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar conform art. 44 alin. (7) din Constituţie dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea sarcinilor care, potrivit <>legii şi obiceiului, revin proprietarului. Prin Legea nr. 75/2002 sunt stabilite anumite obligaţii în sarcina proprietarilor de terenuri forestiere, a cãror respectare este necesarã pentru a preveni tãierile de arbori şi despãdurirea terenurilor. Pe cale de consecinţã, se impun incriminarea şi sancţionarea faptelor prevãzute în textul de lege criticat, chiar dacã acestea sunt sãvârşite pe terenuri din fondul forestier proprietate privatã, de cãtre proprietarii acestora.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Autorul excepţiei contestã, astfel cum rezultã din notele scrise depuse la dosarul instanţei de judecatã, constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 31 din Legea nr. 75/2002 , în realitate pct. 18 din aceastã lege, prin care a fost modificat <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. În baza <>art. III din Legea nr. 75/2002 , <>Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , modificatã şi completatã, a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, dându-se textelor o nouã numerotare, în care art. 31 a devenit art. 32. În consecinţã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu îl poate constitui <>art. 31 din Legea nr. 75/2002 , ci <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , republicatã. Totodatã, Curtea constatã cã, deşi este criticat <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , în întregul sãu, din motivarea excepţiei rezultã cã aceastã criticã vizeazã doar prevederile alin. (1) şi (3), celelalte alineate ale aceluiaşi articol nefiind incidente în soluţionarea cauzei în care a fost ridicatã excepţia.
Dispoziţiile legale considerate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins: "(1) Tãierea sau scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi sau lãstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, de cãtre proprietari, deţinãtori sau de cãtre oricare altã persoanã, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masã lemnoasã pe picior sau dacã valoarea este sub aceastã limitã, dar fapta a fost sãvârşitã de cel puţin douã ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendã. [...]
(3) Când fapta a avut ca urmare o pagubã în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masã lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) [care, ca urmare a revizuirii şi republicãrii Constituţiei, au dobândit o nouã numerotare, şi anume art. 44 alin. (1)], potrivit cãrora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã cã aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 75/2002 , republicatã, nu numai cã nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivã, constituie o aplicare a acestora.
Astfel, potrivit textului constituţional invocat de însuşi autorul excepţiei, dreptul de proprietate poate fi limitat, conţinutul şi limitele acestuia stabilindu-se prin lege. Referitor la dreptul de proprietate asupra pãdurilor, la conţinutul şi limitele acestui drept, Codul silvic (<>Legea nr. 26/1996 ) a introdus în titlul III, intitulat "Fondul forestier proprietate privatã", reguli stricte cu privire la obligaţiile proprietarilor de pãduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privatã (care fac parte din fondul forestier naţional), de gospodãrire în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului, de respectare a prevederilor amenajamentelor silvice şi a permanenţei pãdurii, de recoltare numai a arborilor marcaţi de personalul silvic şi alte obligaţii. Rezultã cã dreptul de proprietate asupra fondului forestier proprietate privatã nu poate fi exercitat decât cu respectarea acestor dispoziţii legale care îi determinã conţinutul şi limitele.
Curtea observã cã obiectul de reglementare al <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 are în vedere tocmai stabilirea unor asemenea obligaţii în sarcina proprietarilor de terenuri acoperite cu vegetaţie forestierã, a cãror nerespectare este sancţionatã de dispoziţiile ce fac obiectul criticii de neconstituţionalitate. Respectarea riguroasã a acestor norme este necesarã pentru a preveni tãierile masive de arbori şi despãdurirea terenurilor, care ar avea consecinţe grave asupra mediului înconjurãtor şi asupra sãnãtãţii populaţiei. Aceste interese majore impun incriminarea şi sancţionarea faptelor prevãzute în textul de lege criticat, chiar dacã acestea sunt sãvârşite de proprietarii terenurilor forestiere, limitarea în acest mod a dreptului de proprietate privatã fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea mai reţine cã limitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, prin incriminarea tãierii, fãrã drept, de cãtre proprietari sau de cãtre alte persoane, a arborilor, puieţilor sau lãstarilor, este în acord şi cu prevederile constituţionale ale art. 35, referitoare la dreptul la un mediu sãnãtos, potrivit cãrora: "(1) Statul recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un mediu înconjurãtor sãnãtos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigurã cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurãtor."
De altfel, asupra prevederilor legale criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 158/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000, stabilind cã acestea sunt constituţionale. Aceastã soluţie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neexistând raţiuni pentru modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 75/2002 , republicatã, excepţie ridicatã de Karetka Mihai-Miklos în Dosarul nr. 668/2003 al Judecãtoriei Marghita.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
