Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 113 din 9 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 4 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Petru Mureşan în Dosarul nr. 33/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.376D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta aratã, în principal, cã aspectele reclamate de autorul excepţiei ca fiind contrare normelor şi principiilor fundamentale atrag, în realitate, competenţa exclusivã a instanţei de judecatã, în exercitarea atribuţiilor sale de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate la împrejurãrile speţei deduse soluţionãrii. În subsidiar, susţine cã acestea nu contravin dreptului la apãrare şi nici dreptului la un proces echitabil, astfel cum a arãtat Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 165 din 8 februarie 2011, motiv pentru care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 33/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de Petru Mureşan într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare a calitãţii de lucrãtor al Securitãţii, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii (denumit în continuare CNSAS).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine urmãtoarele argumente:
- lipsa competenţei materiale a instanţelor de contencios, care, sesizate în orice mod şi de orice petent/instituţie sau entitate, nu pot examina aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele specifice militare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, actele de comandament militar sunt excluse din sfera actelor administrative ale autoritãţilor publice asupra cãrora instanţele de contencios administrativ îşi exercitã controlul judecãtoresc;
- încãlcarea gravã a principiului prezumţiei de nevinovãţie în ceea ce priveşte cadrele fostului Departament al Securitãţii Statului. Dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 lasã loc unei interpretãri abuzive, în sensul cã pun semnul egalitãţii între calitatea de lucrãtor al Securitãţii, pe de o parte, şi desfãşurarea de activitãţi prin care s-au suprimat ori îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului, pe de altã parte. Totodatã, art. 2 din ordonanţa de urgenţã atacatã creeazã premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã, pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fãrã a se stabili vreo formã de vinovãţie, instituind astfel ideea de prezumţie de vinovãţie colectivã asupra tuturor lucrãtorilor fostei Securitãţi, doar ca urmare a apartenenţei la aceastã structurã, aspect ce produce prejudicii demnitãţii şi integritãţii unor persoane nevinovate, inclusiv prejudicii de ordin material. Or, ofiţerii au desfãşurat activitãţi în cadrul atribuţiilor de serviciu, în conformitate cu actele normative din acea perioadã, metodologia de lucru fiind caracteristicã tuturor serviciilor de informaţii;
- acordarea unor atribuţii jurisdicţionale CNSAS, printr-un abuz de reglementare juridicã, ceea ce nesocoteşte şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008. Deşi CNSAS trebuie sã fie doar un "depozitar şi un administrator" al dosarelor şi documentelor întocmite de fosta Securitate, aceasta se substituie, în realitate, unei instanţe judecãtoreşti, prin competenţele legale pe care Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 i le atribuie, astfel: sã verifice documentele şi informaţiile referitoare la o anumitã persoanã şi, implicit, sã analizeze şi sã stabileascã forţa probantã a acestora, pentru a le prezenta ulterior instanţei de judecatã [art. 6 alin. (1)], sã întocmeascã note de constatare cu privire la calitatea de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii [art. 7 alin. (1)], sã promoveze acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii [art. 8 alin. (1) lit. a)], sã participe la procese [art. 8 alin. (1) lit. a), art. 11 alin. (1) şi (2)], sã depunã la dosarul cauzei copii certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS [art. 11 alin. (3)], sã utilizeze şi alte categorii de surse, precum arhive strãine sau mãrturiile unor cetãţeni strãini [art. 15 alin. (2)]. Prin utilizarea mãrturiilor unor cetãţeni strãini, CNSAS administreazã, în realitate, probe, pe baza cãrora adoptã un verdict privind calitatea de lucrãtor al Securitãţii, care implicã ipso facto şi vinovãţia de "poliţie politicã", având, deci, rolul unei "prime instanţe" cu atribuţii jurisdicţionale propriu-zise în stabilirea existenţei unei vinovãţii. Instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât sã certifice, ulterior, ceea ce deja a constatat aceastã instituţie;
- subrogarea CNSAS în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Dreptul de a introduce acţiuni, în calitate de reclamant, pentru constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau colaborator al acesteia trebuie sã aparţinã în exclusivitate cetãţeanului care se considerã vãtãmat într-un drept al sãu ca urmare a eventualelor acţiuni abuzive ale unor lucrãtori din fosta Securitate, singurul în mãsurã sã aprecieze asupra prejudiciilor suferite. Or, CNSAS nu este mandatat în acest sens, pentru fiecare caz în parte, astfel cum dispun prevederile procesual civile referitoare la reprezentarea pãrţilor în proces. Atât art. 21 alin. (1), cât şi art. 52 alin. (1) din Constituţie - norme restrictive - condiţioneazã calitatea de beneficiar al accesului liber la justiţie, sau altfel spus, calitatea procesual activã, de apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime proprii. Art. 8 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţã criticatã, conferind CNSAS calitate procesual activã, extinde în mod nepermis sfera titularilor de drept dincolo de limitele sale constituţionale. Este adevãrat cã, potrivit actului normativ criticat, acţiunea CNSAS este subsecventã sesizãrii persoanei fizice, titular al dreptului de acces liber la justiţie, care, astfel, ar fi mandatat aceastã instituţie sã acţioneze în numele şi interesul sãu, însã asemenea construcţie este invalidatã de o serie de principii şi concepte juridice fundamentale, ca şi de economia întregii reglementãri cãreia i se subordoneazã, deoarece ar însemna cã obligaţia autoritãţilor de a rãspunde la petiţii, consacratã de art. 51 din Constituţie, sã se converteascã în posibilitatea autoritãţilor de a se substitui petiţionarului şi a exercita, în numele şi interesul acestuia, dreptul de acces liber la justiţie. Mai mult, dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, este transformat, astfel, într-o obligaţie, ceea ce contravine însãşi normei constituţionale care îl afirmã;
- subrogarea de cãtre CNSAS şi a instituţiei Avocatului Poporului, contrar dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie;
- încãlcarea dreptului la apãrare a fostului Departament al Securitãţii Statului în faţa Colegiului CNSAS. În cazul verificãrii efectuate de CNSAS la cerere, cetãţeanul verificat nu are posibilitatea sã se apere în faţa Colegiului care, de fapt, desfãşoarã o procedurã jurisdicţionalã, ci doar în faţa Curţii de Apel Bucureşti, cu ocazia soluţionãrii procesului referitor la acţiunea în constatare, promovatã ulterior de CNSAS;
- desemnarea ca unicã instanţã de judecatã a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, respectiv a Curţii de Apel - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ceea ce îngrãdeşte posibilitatea persoanelor verificate de a-şi exercita dreptul la o instanţã de judecatã apropiatã de domiciliul lor şi creeazã o situaţie discriminatorie a acestei categorii în comparaţie cu persoanele care au posibilitatea sã conteste o adeverinţã, precum cele prevãzute de art. 8 alin. (1) lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţã criticatã, în faţa altor instanţe de contencios administrativ din ţarã, competente teritorial.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt în deplin acord cu normele constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã, în acord cu punctele de vedere exprimate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încãlcate urmãtoarele norme constituţionale: art. 1 alin. (3) care consacrã principiul statului de drept, democratic şi social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 23 - Libertatea individualã, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 54 - Fidelitatea faţã de ţarã, art. 55 - Apãrarea ţãrii, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor şi art. 126 - Instanţele judecãtoreşti. De asemenea, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt invocate art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsã fãrã lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminãrii şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii a mai fost supusã controlului de constituţionalitate în integralitatea sa.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat cã prin aceastã ordonanţã de urgenţã s-a realizat o reconfigurare a CNSAS ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. În condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere CNSAS rolul de instanţã extraordinarã.
Totodatã, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea a statuat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 urmãreşte deconspirarea prin consemnarea publicã a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politicã comunistã, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã şi politicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut cu acelaşi prilej cã prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţã definesc noţiunea de "lucrãtor al Securitãţii" şi expliciteazã în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrãtori ai Securitãţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri sau subofiţeri ai Securitãţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altã parte, au desfãşurat activitãţi prin care au suprimat sau au îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitare comuniste. Întrunirea cumulativã a celor douã condiţii prevãzute de textul de lege criticat este constatatã de instanţa judecãtoreascã - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS. Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine cã dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil, ci constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecatã respectã principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apãrare, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesual civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
De asemenea, pronunţându-se, prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, asupra prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 care reglementeazã competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, Curtea a constatat cã nu este întemeiatã nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitãţii în drepturi, deoarece acest text de lege nu instituie niciun privilegiu şi nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Întrucât faţã de cele analizate de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa la care s-a fãcut referire, autorul prezentei excepţii nu a relevat elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea acesteia, Curtea constatã cã cele reţinute în deciziile amintite îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Petru Mureşan în Dosarul nr. 33/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
