Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 113 din 13 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Mariana Trofimescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Bogdan Grabowski în Dosarul nr. 16.034/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã Victoria Iagar şi Constantin Iagar, personal şi asistaţi de avocat Gheorghe Simionica, lipsind autorul exceptiei, Bogdan Grabowski. Procedura este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, se acorda cuvântul aparatorului pãrţilor Victoria Iagar şi Constantin Iagar, care solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sustinand ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu sunt contrare prevederilor constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate arãtând ca scopul acestei ordonanţe este asigurarea protecţiei atât a proprietarilor, cat şi a chiriaşilor. Potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, sunt de competenta exclusiva a legiuitorului atât instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, cat şi modul de exercitare a cãilor de atac. În litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legiuitorul a stabilit ca hotãrârile pronunţate de judecãtorie pot fi atacate numai cu recurs în vederea soluţionãrii cu celeritate a acestora. Atacarea numai cu recurs a hotãrârii nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 304^1 din Codul de procedura civilã, instanta de judecata nu este legatã de motivele ridicate de parte, ci poate sa punã în discuţie din oficiu şi alte motive.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 16.034/1999, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Bogdan Grabowski într-o cauza având ca obiect evacuarea din locuinta prin ordonanta preşedinţialã. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi ale art. 24 din Constituţie, deoarece aduc îngrãdiri exercitãrii drepturilor şi libertãţilor cetatenesti prin restrangerea cãilor de atac, în sensul eliminãrii apelului, în situaţia hotãrârilor pronunţate de judecãtorie în litigiile privind schimbul obligatoriu de locuinţe. Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece "prin dispoziţiile art. 25 nu sunt incalcate prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, precum şi cele privind dreptul la apãrare. Ratiunea excluderii caii de atac a apelului a urmãrit urgentarea rezolvarii pricinilor privind folosinta imobilelor şi asigurarea stabilitatii raporturilor juridice, nefiind afectate drepturile fundamentale ale pãrţilor şi nici calitatea actului de justiţie". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât din prevederile constituţionale referitoare la competenta instanţelor de judecata, la procedura de judecata şi la exercitarea cãilor de atac "nu rezulta ca reglementãrile privitoare la înfãptuirea justiţiei trebuie sa prevadã, în toate cazurile, folosirea tuturor cãilor de atac şi angajarea competentei tuturor instanţelor judecãtoreşti". În consecinta, se susţine ca eliminarea unei cai de atac, prin prevederile art. 25 din ordonanta criticata, nu contravine art. 21 din Legea fundamentalã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Dispoziţiile <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, au urmãtorul cuprins: "Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta sunt de competenta judecãtoriei în raza cãreia se afla imobilul. Hotãrârea pronunţatã de judecãtorie poate fi atacatã cu recurs. Hotãrârea instanţei de recurs este definitiva şi irevocabilã". "Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, prin aceea ca se inlatura posibilitatea atacarii cu apel a sentinţei judecãtoriei, reducându-se astfel cele doua cai ordinare de atac la una singura, cea a recursului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã cu raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie [potrivit cãrora "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept"], Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã. În jurisprudenta sa anterioarã Curtea Constituţionalã a examinat dacã liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat ca liberul acces la justiţie presupune şi accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia. Instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum şi din cele ale art. 128, în conformitate cu care "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". În considerentele aceleiaşi decizii se retine ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a stabilit nici o categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite - asa cum sunt acelea din prezenta speta -, reguli speciale de procedura, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996. Soluţiile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, neexistand ratiuni pentru modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Cu privire la susţinerea încãlcãrii principiului constituţional al dreptului la apãrare, consacrat prin art. 24 din Constituţie, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin acestui principiu, deoarece reglementarea unei singure cai de atac nu impiedica exercitarea dreptului la apãrare. Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Bogdan Grabowski în Dosarul nr. 16.034/1999 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 iunie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
