Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 112 din 5 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoasterea meritelor personalului armatei participant la actiuni militare si acordarea unor drepturi acestuia si urmasilor celui decedat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 9 mai 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, excepţie ridicată de Nicoliţa Varodin şi Ana Gheorghiţă în Dosarul nr. 47.859/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.528D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 47.859/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentele Nicoliţa Varodin şi Ana Gheorghiţă în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii acestora prin care solicită, în calitate de urmaşe ale unor cadre militare, acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate.
În acest sens, arată că prin sentinţa recurată s-a adus atingere dreptului de indemnizaţie prevăzut de dispoziţiile de lege criticate, prin neacordarea acestuia, deşi, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, sunt prevăzute imperativ, expressis verbis, categoriile de urmaşi care nu beneficiază de aceste drepturi, categorie în care autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu se află. De asemenea, sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu pot beneficia de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie.
Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, arată că dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare care are un dublu sens: a) în primul rând, este vorba despre o discriminare între categoriile de urmaşi, întrucât, în timp ce urmaşii soldaţilor şi gradaţilor voluntari, precum şi cei ai personalului civil participant la acţiunile militare beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, autorii excepţiei - în calitate de urmaşe ale cadrelor militare participante la acţiunile militare şi care au decedat în aceleaşi împrejurări - nu beneficiază de aceste drepturi; b) în al doilea rând, autorii excepţiei consideră că sunt discriminaţi faţă de urmaşii celorlalte cadre militare care au decedat în acelaşi tragic eveniment, în sensul că nu au primit această indemnizaţie, aşa cum au primit urmaşii celorlalte cadre militare.
În final, invocă prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, dar şi doctrina şi literatura de specialitate, cu privire la înţelesul noţiunii de "discriminare".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Cu privire la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, apreciază că autorilor excepţiei nu li s-a refuzat recunoaşterea unui drept consacrat prin Constituţie sau prin alte legi. Dimpotrivă, textul de lege criticat nu le recunoaşte un astfel de drept.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanţa apreciază că există o diferenţă de tratament între urmaşii cadrelor militare, pe de-o parte, şi urmaşii soldaţilor, gradaţilor voluntari şi ai personalului civil, pe de altă parte. Această diferenţă este, însă, prevăzută de lege, într-un mod accesibil şi previzibil, întrucât, potrivit art. 24 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, "Urmaşii cadrelor militare în activitate şi ai celor în rezervă, mobilizate sau concentrate în unităţi militare, decedate în timpul şi din cauza serviciului ca urmare a unor acţiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament excepţional ori a unor misiuni în cadrul forţelor internaţionale destinate menţinerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, au dreptul la o pensie egală cu solda lunară pe care cadrele militare au avut-o la data decesului, care se actualizează potrivit prevederilor art. 11."
Or, atât prevederile de lege criticate, cât şi art. 24 din Legea nr. 80/1995 au acelaşi domeniu de aplicare în ce priveşte situaţiile care pot da naştere drepturilor pe care le reglementează, în ambele cazuri fiind vorba de acordarea unor drepturi urmaşilor celui decedat în anumite împrejurări enumerate de textele de lege. Drepturile acordate urmaşilor în cele două cazuri sunt comparabile din punct de vedere al finalităţii şi întinderii, raportându-se la "solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data producerii evenimentului" [art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006], respectiv la "solda lunară pe care cadrele militare au avut-o la data decesului" (art. 24 din Legea nr. 80/1995).
Aşa cum rezultă din actele dosarului, autorii excepţiei de neconstituţionalitate beneficiază de pensia prevăzută la art. 24 din Legea nr. 80/1995.
Prin urmare, excluderea urmaşilor cadrelor militare de la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 este o măsură proporţională cu scopul urmărit, întrucât în privinţa acestora există deja reglementat un drept similar.
În schimb, pentru soldaţii, gradaţii voluntari şi personalul civil nu este reglementat un astfel de drept. Astfel, Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari prevede în art. 20 doar posibilitatea acordării unei despăgubiri, drept prevăzut şi pentru cadrele militare în art. 21 din Legea nr. 80/1995. De altfel, autorii excepţiei au beneficiat de o astfel de despăgubire, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.190/2005.
În consecinţă, în opinia instanţei, diferenţa de tratament este justificată de necesitatea evitării acordării, în favoarea urmaşilor cadrelor militare, de două ori a aceluiaşi drept, fapt ce ar crea premisa naşterii unei situaţii discriminatorii, dar, de această dată, în detrimentul urmaşilor soldaţilor, gradaţilor şi personalului civil. Măsura restrângerii domeniului de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate este una proporţională şi contribuie la menţinerea unui echilibru între interesele în prezenţă, precum şi a echilibrului mai larg între interesul privat (de a fi indemnizat corespunzător într-o situaţie excepţională) şi cel general (de a păstra egalitate în drepturi).
Referitor la art. 44 din Constituţie, instanţa nu apreciază ca fiind întemeiată susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceştia nu au fost privaţi de un drept.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că, fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparator, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.087/2008, legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare ale acestora. Pe de altă parte, măsura criticată se aplică tuturor subiecţilor de drept prevăzuţi în ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări.
Totodată, arată că şi urmaşii cadrelor militare decedate ca urmare a unor acţiuni militare beneficiază de măsuri reparatorii, şi anume despăgubiri acordate potrivit art. 21 din Legea nr. 80/1995.
În final, consideră că susţinerile autorilor excepţiei vizează mai degrabă modificarea dispoziţiilor de lege criticate, astfel încât dreptul la acordarea indemnizaţiei reparatorii lunare să le fie acordat şi urmaşilor cadrelor militare decedate în urma participării la acţiuni militare, criticându-se astfel o omisiune legislativă şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, acestea instituie un tratament juridic diferit, care este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, pe de-o parte, de categoriile diferite de persoane vizate, iar, pe de altă parte, de existenţa unei reglementări distincte prin care se instituie prestaţiile sociale pentru categoriile de persoane menţionate. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 213/2004.
Totodată, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici celorlalte prevederi constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 3 noiembrie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: "(1) Urmaşii personalului armatei decedat ca urmare a participării la acţiuni militare beneficiază de următoarele drepturi: [...] b) o indemnizaţie lunară egală cu solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data producerii evenimentului care a cauzat decesul, care se actualizează potrivit legii, pentru urmaşii soldaţilor şi gradaţilor voluntari, precum şi ai personalului civil, care nu realizează venituri din salarii sau din activităţi independente indiferent de numărul acestora;".
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 reglementează acordarea unor drepturi personalului armatei participant la acţiuni militare şi urmaşilor celui decedat. Potrivit art. 2 din acest act normativ, sintagma "personalul armatei" cuprinde "cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, precum şi personalul civil care participă la acţiuni militare, în mod individual sau colectiv".
Dispoziţiile de lege criticate reglementează - pentru urmaşii soldaţilor şi gradaţilor voluntari, precum şi ai personalului civil decedat ca urmare a participării la acţiuni militare, urmaşi care nu realizează venituri din salarii sau din activităţi independente - dreptul la o indemnizaţie lunară egală cu solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data decesului.
Drepturile urmaşilor cadrelor militare sunt prevăzute în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte drepturile urmaşilor personalului care a participat la acţiuni militare, există două reglementări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 şi Legea nr. 80/1995, care se aplică unor categorii distincte de beneficiari.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens sunt hotărârile din 23 iulie 1968 şi din 13 iunie 1979, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33).
Aplicând aceste principii la speţa de faţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie discriminări - cu privire la dreptul urmaşilor celui decedat - între urmaşii cadrelor militare, pe de-o parte, şi urmaşii soldaţilor, gradaţilor voluntari, precum şi ai personalului civil, pe de altă parte, deoarece celor din prima categorie le sunt aplicabile alte reglementări cu conţinut similar, neexistând între cele două categorii o diferenţă de tratament juridic în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi băneşti.
De altfel, aşa cum arată şi instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, autorii excepţiei de neconstituţionalitate - urmaşi ai unor cadre militare - beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în Legea nr. 80/1995.
În final, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) potrivit cărora cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea şi ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată nu sunt încălcate prin normele de lege criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, excepţie ridicată de Nicoliţa Varodin şi Ana Gheorghiţă în Dosarul nr. 47.859/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
