Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 112 din 24 februarie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 112 din 24 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 14 aprilie 2005

Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ridicatã de Emilia Bãleanu în Dosarul nr. 12.611/2004 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 12.611/2004, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ridicatã de Emilia Bãleanu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 nu reglementeazã un "plafon al cuantumului taxei care sã ţinã seama de circumstanţele particulare ale fiecãrui caz, inclusiv abilitatea pãrţii de a plãti", ceea ce face ca, în anumite situaţii, "cuantumul taxei sã atingã un nivel excesiv, imposibil de plãtit". În consecinţã, "prevederea legalã criticatã nu garanteazã obţinerea unui just echilibru între interesul indivizilor de a accede la justiţie şi interesul statului de a percepe taxe", ceea ce contravine obligaţiei statului de a garanta accesul liber la justiţie. Se precizeazã cã posibilitatea obţinerii de înlesniri la plata taxei judiciare este irelevantã, "deoarece acordarea înlesnirilor se aflã la discreţia instanţei", or "un remediu al cãrui rezultat se aflã la discreţia autoritãţilor nu poate fi considerat efectiv [...]".
Judecãtoria Timişoara considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, "având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care s-a mai pronunţat anterior cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 , raportat la normele constituţionale, precum şi faptul cã în speţã nu au intervenit elemente noi, care sã determine reconsiderarea practicii Curţii".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie, în care s-a statuat cã dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 sunt în concordanţã cu prevederile art. 21 din Legea fundamentalã. Se mai aratã cã instituţia asistenţei judiciare constituie un rãspuns real şi adecvat la necesitatea de a garanta tuturor accesul la justiţie, fiind menitã sã rãspundã situaţiilor în care partea, lipsitã de mijloace materiale, nu ar putea face faţã cheltuielilor unui proces.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã, în temeiul <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, instanţa judecãtoreascã, pe baza unor criterii clare şi în condiţiile prevãzute de art. 74-81 din Codul de procedurã civilã, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri) la plata taxelor judiciare de timbru, ca o alternativã la plata anticipatã a acestor taxe, ceea ce este de naturã sã garanteze liberul acces la justiţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora "Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: [...]".
Autoarea excepţiei considerã cã aceste prevederi sunt în contradicţie cu art. 11 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte".
Se invocã, de asemenea, dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, care a respins excepţiile de neconstituţionalitate cu acest obiect. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, <>Decizia nr. 210 din 10 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002 şi <>Decizia nr. 243 din 10 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 iunie 2003.
În deciziile menţionate, Curtea a statuat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. Astfel, Curtea a reţinut cã art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", a arãtat Curtea, plata taxelor şi a impozitelor reprezintã o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor. S-a reţinut, de asemenea, cã echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii.
În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însãşi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitãri, atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. Chiar în Hotãrârea Kreuz împotriva Poloniei, 2001, invocatã de autoarea excepţiei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã, în conformitate cu principiile care se degajã din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodatã ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrãri a justiţiei.
În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei, în sensul cã ar putea exista situaţii în care pãrţile sã nu poatã plãti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţã, sã nu se poatã adresa justiţiei, Curtea constatã cã legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, posibilitatea instanţei de judecatã de a acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru. Aceastã reglementare vizeazã tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţã cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind, contrar susţinerii autoarei excepţiei, o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalitãţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se realizeazã de cãtre instanţa de judecatã în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri, iar nu în mod "discreţionar", aşa cum în mod eronat se susţine în motivarea excepţiei.
Având în vedere toate aceste argumente, precum şi faptul cã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei amintite, nu poate fi reţinutã pretinsa încãlcare, prin textul de lege criticat, a liberului acces la justiţie, astfel cum este acesta consacrat de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În consecinţã, nu poate fi reţinutã, de asemenea, nici o contradicţie între textul Convenţiei şi prevederile art. 11 din Constituţie.

Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ridicatã de Emilia Bãleanu în Dosarul nr. 12.611/2004 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2005.

PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

--------


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016