Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 112 din 19 aprilie 2001 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) si (3), art. 106 alin. (8), art. 110 si art. 145-148 din Legea administratiei publice locale
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã în vederea declansarii controlului de constitutionalitate, prevãzut la art. 144 lit. a) din Constituţie, asupra Legii administraţiei publice locale*), de cãtre un grup de 71 de deputaţi, şi anume: Ludovic Abitei, Ştefan Pascut, George Dumitru Moisescu, Constanta Popa, Mihaela Ionescu, Raj Tunaru, Valentin Paduroiu, Emil Crisan, Mitzura Domnica Arghezi, Iulian Mincu, Paul Magheru, Cristian Valeriu Buzea, Maria Apostolescu, Zeno Andrei, Costache Mircea, Danut Saulea, Ioan Mihai Nastase, Costel Marian Ionescu, Ştefan Baban, Codrin Stefanescu, Lazar Dorin Maior, Augustin Lucian Bolcas, Gheorghe Ariton, Ilie Merce, Florea Buga, Sever Mesca, Octavian-Mircea Purceld, Anghel Stanciu, Constantin Bucur, Nicolae Vasilescu, Daniela Buruiana-Aprodu, Leonida Lari-Iorga, Ilie Neacsu, Nicolae Leonachescu, Vasalie Moiş, Eugen Lucian Plesa, Emil Rus, Doru Dumitru Palade, Florina Ruxandra Jipa, Mircea Bucur, Radu Ciuceanu, Daniel Ionescu, Angela Bogea, Ludovic Mardari, Gheorghe Pribeanu, Nicu Cojocaru, Nicoara Cret, Pavel Cherescu, Nicolae Enescu, Gheorghe Dinu, Adrian Moisoiu, Grigore Emil Rãdulescu, Octavian Sadici, Ioan Baldea, Constantin Dutu, Ion Dolanescu, Irina Loghin, Adrian Maracineanu, Zisu Stanciu, Ştefan Lapadat, Iancu Holtea, Adrian Casunean-Vlad, Mitica Balaet, Gelil Eserghep, Mircea Stoian, Smaranda Ionescu, Ioan Sonea, Vlad-Gabriel Hogea, Mircea Ifrim, Dumitru Puzdrea şi Dumitru Dragomir.
-------------- *) <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001.
Sesizarea a fost transmisã prin Adresa nr. XIV/253 din 19 martie 2001 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 978 din 20 ianuarie 2001, formând obiectul Dosarului nr. 121A/2001. În sesizare sunt formulate urmãtoarele critici de neconstituţionalitate cu privire la unele dispoziţii ale Legii administraţiei publice locale: 1. Prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 sunt neconstituţionale, deoarece "prin aceste texte de lege limba maghiara este ridicatã la rangul de limba oficialã, contrar art. 13 din Constituţie care prevede ca <<În România, limba oficialã este limba romana>>". 2. Aceleaşi dispoziţii din Legea administraţiei publice locale incalca prevederile art. 72 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "prin art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi art. 110 din lege se revizuieste, implicit, art. 13 din Constituţie". 3. Prevederile din Legea administraţiei publice locale, menţionate mai sus, înlocuiesc "categoriile de drepturi <<ale persoanei>> cu <<drepturi colective>> în sensul ca persoana este înlocuitã cu grupul de persoane aparţinând minoritãţilor naţionale, contrar practicii internaţionale în materie". De asemenea, se susţine ca "persoanele aparţinând minoritãţilor naţionale nu pot beneficia de drepturile conferite prin art. 6 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, cu excepţia comunitãţilor care depãşesc 20% din totalul locuitorilor unitãţii administrativ-teritoriale". 4. Dispoziţiile art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale sunt contrare prevederilor art. 6 alin. (2) din aceeaşi lege, precum şi celor ale art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cãrora între consiliul local şi primar nu exista raporturi de subordonare. 5. Dispoziţiile din secţiunea a 2-a a cap. VIII (art. 145-148 din lege), secţiune intitulata "Comisia judeteana consultativa", sunt contrare prevederilor art. 120 şi 121 din Constituţie, deoarece aceasta comisie "este o structura mixtã, formatã din persoane alese şi persoane numite în funcţii, fãrã nici o utilitate şi care nu este prevãzutã de Constituţie". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta în scris punctele lor de vedere. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca sesizarea este neîntemeiatã, în esenta, pentru urmãtoarele motive: 1. Dispoziţiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi art. 110 din Legea administraţiei publice locale prevãd "posibilitatea utilizãrii limbii materne de cãtre cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale în raporturile cu reprezentanţii autoritãţilor administraţiei publice locale, în mãsura în care îndeplinesc unele condiţii legale. Recunoaşterea dreptului persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale de a folosi limba maternã constituie pentru acestea unul dintre principalele mijloace pentru afirmarea şi pãstrarea identitãţii, fiind, deopotrivã, un mijloc de exercitare a libertãţii de exprimare pentru respectivele persoane. Astfel fiind, folosirea limbilor minoritãţilor naţionale în raporturile cu reprezentanţii autoritãţilor administraţiei publice locale, cu îndeplinirea anumitor condiţii legale, nu afecteazã în nici un fel statutul limbii oficiale a statului, limba romana". Totodatã se apreciazã ca "este greu de conceput ca persoanele aparţinând minoritãţilor naţionale îşi pot exercita dreptul la cultura proprie, la folosirea limbii materne, la practicarea şi profesarea propriei religii şi, în final, sa îşi poatã menţine identitatea nationala, etnicã, lingvistica, culturalã şi religioasã, fãrã participarea la viata publica, sub aspectele sale politice, social-economice şi culturale". De asemenea, se arata ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 din Legea administraţiei publice locale sunt conforme cu reglementãrile internaţionale în domeniu, şi anume: Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare, Recomandarea 1201 din 1993 a Consiliului Europei şi Convenţia-cadru pentru protecţia minoritãţilor naţionale. 3. Referitor la susţinerea autorilor sesizãrii în sensul ca art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi art. 110 din Legea administraţiei publice locale incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 72 alin. (1) şi (2), se arata ca aceasta critica este "eronatã, deoarece art. 13 din Constituţie nu a fost modificat în nici un mod, iar limba oficialã continua sa fie limba romana şi dupã intrarea în vigoare a Legii administraţiei publice locale". 3. Dispoziţiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 din Legea administraţiei publice locale sunt în concordanta cu prevederile art. 6 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se precizeazã ca "art. 6 alin. (1) din Constituţie nu face nici o diferentiere între persoanele ce aparţin diverselor minoritãţi naţionale, garantandu-le tuturor, în egala mãsura, dreptul la propria identitate. Noua prevedere legalã vine tocmai în sprijinul exercitãrii acestui drept constituţional, în sensul accesului la informaţie în limba maternã şi al utilizãrii acesteia în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice locale, dacã cetãţenii unei minoritãţi naţionale au o pondere semnificativã fata de numãrul locuitorilor respectivei unitãţi administrativ-teritoriale, conform normelor internaţionale în materie şi principiului autonomiei locale". 4. Reglementarea cuprinsã în art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale este constituţionalã, deoarece "respectarea principiului autonomiei în activitatea consiliului local şi, respectiv, a primarului, trebuie sa asigure în acelaşi timp compatibilitatea acţiunilor acestora, ca expresie a îndeplinirii atribuţiilor legale şi constituţionale. Tocmai de aceea legiuitorul constituant a reglementat în art. 120 alin. (2) ca funcţionarea consiliilor locale şi a primãriilor, ca autoritãţi administrativ-teritoriale, se realizeazã în condiţiile legii". În legatura cu critica referitoare la necorelarea prevederilor art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale cu cele cuprinse în art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, se apreciazã ca aceasta nu poate fi primitã, deoarece, conform dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra constituţionalitãţii legii, iar nu şi asupra eventualelor necorelari. 5. În sfârşit, se apreciazã de cãtre preşedintele Camerei Deputaţilor ca nu este intemeiata nici critica ce vizeazã prevederile secţiunii a 2-a a cap. VIII, deoarece, deşi este adevãrat ca art. 120-122 din Constituţie reglementeazã anumite instituţii care trebuie sa se regaseasca în administraţia publica localã, în conformitate cu principiile constituţionale înscrise în art. 1 alin. (3) şi art. 119, "aceasta nu înseamnã ca Parlamentul <<unica autoritate legiuitoare a tarii>> nu poate infiinta prin lege structuri pe care legiuitorul constituant nu le-a avut în vedere la momentul respectiv şi pe care nu le interzice în mod expres". Preşedintele Camerei Deputaţilor mai arata ca, de altfel, "potrivit art. 72 alin. (3) lit. o) din Constituţie, Parlamentul reglementeazã prin lege organicã <<organizarea administraţiei locale [...], precum şi regimul general privind autonomia localã>>". În ceea ce priveşte utilitatea Comisiei judeţene consultative, se arata ca nu este de competenta Curţii Constituţionale sa se pronunţe cu privire la acest aspect, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "în exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului". Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca sesizarea este neîntemeiatã, în esenta, pentru urmãtoarele motive: 1. Critica de neconstituţionalitate ce vizeazã dispoziţiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 (care, în opinia autorilor sesizãrii, "ridica limba maghiara la rangul de limba oficialã a statului roman") nu poate fi primitã, întrucât principiul înscris în art. 13 din Constituţie cu privire la limba oficialã este intarit chiar de prevederile Legii administraţiei publice locale. Astfel, art. 17 din lege dispune ca: "În unitãţile administrativ-teritoriale în care cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor autoritãţile administraţiei publice locale vor asigura folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale convenţiilor internaţionale la care România este parte". De asemenea, se arata ca "art. 43 alin. (3) nu exclude caracterul oficial al limbii romane", în textul respectiv fiind recunoscut dreptul consilierilor aparţinând unei minoritãţi naţionale de a folosi şi limba maternã. Totodatã faptul ca, potrivit art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 106 din lege, ordinea de zi a unei şedinţe se traduce şi în limba unei minoritãţi naţionale sau ca la şedinţe se foloseşte şi o alta limba nu înseamnã ca nu se respecta prevederile art. 13 din Constituţie, limba romana fiind limba oficialã a României. Pentru aceleaşi motive publicarea hotãrârilor consiliului local în limba maternã a unor minoritãţi naţionale (art. 51 din lege), folosirea ei de cãtre functionarii care cunosc aceasta limba, formularea de cereri în limba respectiva, conform art. 90 alin. (2) şi (3) din lege, "prevederi ce consfinţesc stãri de fapt deja existente în planul vieţii sociale, nu pot fi considerate ca incalca dispoziţiile art. 13 din Constituţie". De asemenea, se precizeazã ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 din lege sunt conforme cu dispoziţiile art. 11 şi art. 20 alin. (2) din Constituţie. În sfârşit, Guvernul evoca pe larg, în punctul sau de vedere, şi reglementãrile internaţionale referitoare la dreptul minoritãţilor naţionale de a folosi limba minoritara, şi anume: Convenţia-cadru pentru protecţia minoritãţilor naţionale, Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare şi Recomandarea 1201 din 1993 a Consiliului Europei. 2. Este neîntemeiatã şi critica potrivit cãreia prin dispoziţiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 din Legea administraţiei publice locale, care este o lege organicã, s-ar fi revizuit art. 13 din Legea fundamentalã, deoarece, potrivit art. 148 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile referitoare la limba oficialã nici nu pot face obiect al revizuirii Constituţiei. De altfel, se susţine în punctul de vedere al Guvernului, "dispoziţiile articolelor sus-menţionate din lege sunt întemeiate pe prevederile constituţionale şi în concordanta cu acestea, neputându-se concluziona ca normele respective au modificat astfel Constituţia". 3. În legatura cu critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 6 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, Guvernul arata ca aceasta este eronatã, întrucât, în realitate, aceste dispoziţii constituţionale "recunosc minoritãţilor naţionale drepturile legate de limba maternã şi, respectiv, consacra egalitatea în drepturi a tuturor cetãţenilor". Noua prevedere legalã vine tocmai în sprijinul exercitãrii acestui drept constituţional, în sensul accesului la informaţie în limba maternã şi al utilizãrii acesteia în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice locale, dacã cetãţenii unei minoritãţi naţionale au o pondere semnificativã fata de numãrul locuitorilor respectivei unitãţi administrativ-teritoriale, conform normelor internaţionale în materie şi principiului autonomiei locale. 4. Referitor la necorelarea prevederilor art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din aceeaşi lege, se precizeazã ca, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã verifica constituţionalitatea prevederilor legilor sau ordonanţelor numai în raport cu dispoziţiile constituţionale. Parlamentul, unica autoritate legiuitoare a tarii, are competenta şi responsabilitatea corelãrii actelor normative. De asemenea, Guvernul apreciazã a fi neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia prevederile art. 68 alin. (2) din lege incalca dispoziţiile art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, cu motivarea ca folosirea cuvantului "însãrcinãri" în loc de "hotãrâri" ar suscita discuţii privind subordonarea primarului. Se susţine astfel în punctul de vedere al Guvernului, ca, potrivit altor prevederi din lege, cum sunt cele ale art. 46 alin. (5), "proiectele de hotãrâre ale consiliului local pot fi propuse de cãtre consilieri sau de cãtre primar", sau, conform art. 68 alin. (1) lit. b), primarul are printre atribuţii şi pe cea de "aducere la îndeplinire a hotãrârilor consiliului local, iar în cazul în care apreciazã o hotãrâre drept ilegala, în termen de 3 zile are obligaţia de a sesiza prefectul". 5. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145-148 din lege, în raport cu art. 120 şi 121 din Constituţie, se apreciazã ca şi aceasta este neîntemeiatã. În conceptia Guvernului, Parlamentul, ca unica putere legiuitoare a tarii, poate infiinta prin lege structuri pe care legiuitorul constituant nu le-a avut în vedere şi pe care Constituţia nu le interzice în mod expres. Potrivit punctului de vedere al Guvernului, comisia judeteana consultativa este "un organism care, prin calitatea persoanelor care pot fi invitate la lucrãrile sale şi prin atribuţiile sale, are în vedere problemele generale ale unui judeţ, probleme care intereseazã şi alte structuri, în afarã administraţiei publice locale existente în judeţ, dezvoltarea sa economicã şi socialã pe baza Programului de guvernare acceptat de Parlament". Prin urmare, se arata în continuare, "legea înfiinţeazã un organism cu rol consultativ, care contribuie la dezbaterea şi elaborarea de soluţii operative, prin sprijinirea organelor administraţiei publice locale, prevãzute în art. 120 şi 121 din Constituţie". În sfârşit, în ceea ce priveşte utilitatea comisiei judeţene consultative, se precizeazã ca nu intra în competenta Curţii Constituţionale sa se pronunţe cu privire la acest aspect. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile Legii administraţiei publice locale, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele: Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. Obiectul sesizãrii îl constituie dispoziţiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8), art. 110 şi ale art. 145-148 din Legea administraţiei publice locale, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: - Art. 17: "În unitãţile administrativ-teritoriale în care cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor autoritãţile administraţiei publice locale vor asigura folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale convenţiilor internaţionale la care România este parte."; - Art. 40 alin. (7): "În comunele sau oraşele în care cetãţenii aparţinând unei minoritãţi naţionale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica şi în limba maternã a cetãţenilor aparţinând minoritãţii respective."; - Art. 43 alin. (3): "Lucrãrile şedinţelor se desfãşoarã în limba romana, limba oficialã a statului. În consiliile locale în care consilierii aparţinând unei minoritãţi naţionale reprezintã cel puţin o treime din numãrul total, la şedinţele de consiliu se poate folosi şi limba maternã. În aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba romana. În toate cazurile documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba romana."; - Art. 51: "În unitãţile administrativ-teritoriale în care cetãţenii aparţinând unei minoritãţi naţionale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor hotãrârile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica şi în limba maternã a cetãţenilor aparţinând minoritãţii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, şi în limba maternã."; - Art. 68 alin. (2): "Primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevãzute de lege sau de alte acte normative, precum şi însãrcinãrile date de consiliul local."; - Art. 90 alin. (2) şi (3): "(2) În unitãţile administrativ-teritoriale în care cetãţenii aparţinând unei minoritãţi naţionale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor, în raporturile lor cu autoritãţile administraţiei publice locale şi cu aparatul propriu de specialitate, aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba lor maternã şi vor primi rãspunsul atât în limba romana, cat şi în limba maternã. (3) În condiţiile prevãzute la alin. (2), în posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternã a cetãţenilor aparţinând minoritãţii respective."; - Art. 106 alin. (8): "În judeţele în care cetãţenii aparţinând unei minoritãţi naţionale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica şi în limba maternã a cetãţenilor aparţinând minoritãţii respective."; - Art. 110: "Dispoziţiile art. 43, art. 45-54 şi art. 56 se aplica în mod corespunzãtor."; - Art. 145: "(1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se organizeazã o comisie consultativa. (2) Comisia consultativa este formatã din: prefect şi preşedintele consiliului judeţean; subprefect şi vicepreşedinţii consiliului judeţean; secretarul general al prefecturii şi secretarul general al judeţului; primarul municipiului resedinta de judeţ, respectiv primarul general, viceprimarii şi secretarul general al municipiului Bucureşti; primãrii oraşelor şi comunelor din judeţ, respectiv primãrii sectoarelor municipiului Bucureşti; şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale organizate la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti; şefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti; conducãtorii regiilor autonome de interes judeţean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes naţional şi ai societãţilor naţionale din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti, precum şi conducãtorii altor structuri organizate în judeţ sau în municipiul Bucureşti. (3) La lucrãrile Comisiei consultative pot fi invitate şi alte persoane a cãror prezenta este consideratã necesarã."; - Art. 146: "(1) Comisia consultativa se convoacã de prefect şi de preşedintele consiliului judeţean, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, o data la doua luni sau ori de câte ori este necesar. (2) Lucrãrile comisiei consultative sunt conduse prin rotaţie de prefect şi de preşedintele consiliului judeţean. (3) Secretariatul comisiei consultative este asigurat de 2 funcţionari din aparatul propriu al prefectului şi de 2 funcţionari din aparatul propriu al consiliului judeţean."; - Art. 147: "(1) Comisia consultativa dezbate şi îşi însuşeşte prin consens programul anual orientativ de dezvoltare economicã şi socialã al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, pe baza Programului de guvernare acceptat de Parlament. (2) Programul orientativ de dezvoltare economicã şi socialã al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, se comunica serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, filialelor din judeţ ale regiilor autonome sau ale societãţilor naţionale, regiilor autonome de interes local şi societãţilor comerciale şi serviciilor publice de interes local interesate, precum şi autoritãţilor administraţiei publice locale şi judeţene. (3) În cadrul reuniunilor comisiei consultative pot fi convenite şi alte acţiuni ce urmeazã sa fie întreprinse de prefect şi de serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor autoritãţi ale administraţiei publice centrale de specialitate organizate în judeţ, pe de o parte, şi de consiliul judeţean şi serviciile publice de sub autoritatea acestuia, pe de alta parte, în scopul armonizarii mãsurilor prevãzute în Programul de guvernare cu activitãţile desfãşurate de autoritãţile administraţiei publice locale şi judeţene, în conformitate cu atribuţiile şi responsabilitãţile ce le revin, potrivit legii."; - Art. 148: "(1) Pentru dezbaterea şi elaborarea unor soluţii operative, precum şi pentru informarea reciprocã cu privire la principalele acţiuni ce urmeazã sa se desfãşoare pe teritoriul judeţului se constituie în fiecare judeţ un comitet operativ-consultativ, format din prefect şi preşedintele consiliului judeţean, subprefect şi vicepreşedinţii consiliului judeţean, secretarul general al prefecturii, secretarul general al judeţului şi primarul municipiului resedinta de judeţ. (2) În municipiul Bucureşti comitetul operativ-consultativ este format din prefect şi primarul general al Capitalei, subprefectii şi viceprimarii municipiului Bucureşti, secretarul general al prefecturii şi secretarul general al municipiului Bucureşti, precum şi din primãrii sectoarelor municipiului Bucureşti. (3) Comitetul operativ-consultativ se întruneşte sãptãmânal, de regula luni, iar şedinţele acestuia sunt conduse prin rotaţie de prefect, preşedintele consiliului judeţean şi, respectiv, de primarul general al municipiului Bucureşti. (4) În cadrul comitetului operativ-consultativ se poate stabili iniţierea, de comun acord, a unor proiecte de hotãrâre a Guvernului sau, potrivit competentelor decizionale specifice fiecãrei instituţii şi autoritãţi, emiterea de ordine ale prefectului, dispoziţii ale preşedintelui consiliului judeţean ori iniţierea de hotãrâri ale consiliului judeţean, care sa concretizeze mãsurile stabilite de comun acord." Din analiza conţinutului sesizãrii rezulta ca autorii acesteia formuleazã trei categorii de critici de neconstituţionalitate, grupate dupã cum urmeazã: 1. Cu privire la prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 din lege, care reglementeazã folosirea limbii materne în raporturile dintre cetãţenii aparţinând unei minoritãţi naţionale şi autoritãţile administraţiei publice locale, în obiecţia de neconstituţionalitate se invoca încãlcarea art. 6 alin. (1), art. 13, art. 16 alin. (1) şi art. 72 alin. (1) şi (2) din Constituţie, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 6 alin. (1): "Statul recunoaşte şi garanteazã persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identitãţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase."; - Art. 13: "În România, limba oficialã este limba romana."; - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 72 alin. (1) şi (2): "(1) Parlamentul adopta legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. (2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei." 2. Referitor la dispoziţiile art. 68 alin. (2) din lege, care reglementeazã raporturile dintre primar şi consiliul local, se susţine ca acestea contravin prevederilor art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primãrii aleşi, în condiţiile legii. (2) Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe." 3. În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile legale care reglementeazã "Comisia consultativa judeteana", se invoca încãlcarea prevederilor art. 120 din Constituţie, intitulat "Autoritãţi comunale şi orãşeneşti", precum şi ale art. 121 din Constituţie, intitulat "Consiliul judeţean", texte constituţionale în conţinutul cãrora nu exista nici o reglementare referitoare la comisia consultativa judeteana. Analizând conţinutul celor trei categorii de critici de neconstituţionalitate formulate, Curtea retine urmãtoarele: I.1. În legatura cu critica formulatã de autorii sesizãrii asupra dispoziţiilor art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 din Legea administraţiei publice locale, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 13, Curtea constata ca nici unul dintre textele de lege menţionate nu declara limba vreunei minoritãţi naţionale ca limba oficialã. Dimpotriva, în alin. (3) al art. 43, reluandu-se dispoziţia constituţionalã a art. 13, se prevede ca limba romana este limba oficialã a statului. Pe de alta parte, din cuprinsul textelor legale criticate rezulta în mod expres ca, atunci când ponderea populaţiei aparţinând unei minoritãţi naţionale este semnificativã, depasind 20% din totalul populaţiei unitãţii administrativ-teritoriale, se va asigura folosirea în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice, ca şi în actele ce se aduc la cunostinta publica, şi a limbii materne a cetãţenilor aparţinând minoritãţii respective, fãrã a se incalca statutul de limba oficialã al limbii romane. De altfel art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2), art. 106 alin. (8) din lege utilizeazã fãrã echivoc formularile "şi în limba maternã" sau "şi a limbii materne". De asemenea, în alin. (3) al art. 43, reglementandu-se posibilitatea ca, în consiliile locale în care consilierii aparţinând unei minoritãţi naţionale reprezintã cel puţin o treime din numãrul total, la şedinţele de consiliu sa se poatã folosi şi limba maternã, se prevede ca în aceste cazuri "se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba romana". De asemenea, tocmai în considerarea statutului de limba oficialã al limbii romane, textul prevede ca, "În toate cazurile, documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba romana". Toate aceste precizãri au neîndoielnic semnificatia afirmarii caracterului de limba oficialã al limbii romane. Art. 17 din Legea administraţiei publice locale precizeazã ca în unitãţile administrativ-teritoriale în care cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor autoritãţile administraţiei publice locale vor asigura folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi cu cele "ale convenţiilor internaţionale la care România este parte". Sub acest din urma aspect Curtea retine, spre exemplu, prevederile cuprinse în art. 10 pct. 2 din Convenţia-cadru pentru protecţia minoritãţilor naţionale (ratificatã de România prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995), prevederi potrivit cãrora "În ariile locuite tradiţional sau în numãr substanţial de persoane aparţinând minoritãţilor naţionale, dacã aceste persoane solicita acest lucru şi acolo unde aceasta cerere corespunde unei nevoi reale, pãrţile se vor strãdui sa asigure, în mãsura posibilului, condiţii care sa permitã folosirea limbii minoritare în raporturile dintre aceste persoane şi autoritãţile administrative". Din cele de mai sus rezulta ca Legea administraţiei publice locale nu face decât sa dea expresie şi sa precizeze condiţiile de detaliu ale aplicãrii prevederilor art. 10 pct. 2 din Convenţia-cadru pentru protecţia minoritãţilor naţionale, prevederi care, potrivit art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, se bucura de aplicabilitate directa. De altfel dispoziţiile Legii administraţiei publice locale se înscriu pe linia unei lungi traditii democratice în ceea ce priveşte folosirea limbii materne în raporturile dintre cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale, cu o anumitã pondere în ansamblul populaţiei, şi autoritãţile publice locale. Astfel Rezoluţia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a Adunãrii Naţionale din Alba Iulia, privind unirea Transilvaniei cu România, prevedea, printre principiile fundamentale ale alcãtuirii noului Stat Roman, "Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare", stabilind totodatã ca "Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie [...]". De asemenea, în normele instituite prin Jurnalul Consiliului de Miniştri referitor la drepturile minoritãţilor, din 4 august 1938, s-a prevãzut, între altele, la pct. 13: "Orice membru minoritar din consiliile comunale se poate exprima, în dezbaterile acestor consilii, în limba sa maternã". De asemenea, potrivit pct. 14 "Cetãţenii minoritari, care nu poseda încã limba statului, pot inainta primãriilor locale cereri şi în limba maternã. În acest caz, cererile vor fi întotdeauna intovarasite de o traducere certificatã în limba romana". Tot astfel pct. 16 stabilea ca "Functionarii din comunele minoritare vor trebui sa cunoascã şi limba minoritara respectiva". Ulterior <>art. 10 din Legea nr. 86 din 6 februarie 1945 privind Statutul Nationalitatilor Minoritare (publicatã în Monitorul Oficial nr. 30 din 7 februarie 1945) a prevãzut ca: "Autoritãţile comunale şi judeţene care au competenta teritorialã asupra unui district administrativ, în care, potrivit ultimului recensãmânt, numãrul cetãţenilor de limba maternã comuna, alta decât cea romana, este de cel puţin 30% din totalul locuitorilor acelui district, sunt obligate: a) A accepta orice fel de scripte, din partea locuitorilor ce formeazã cota de 30%, în limba lor maternã, fãrã a pretinde ca aceştia sa prezinte şi o traducere în limba oficialã a Statului; b) A se pronunţa asupra scriptelor înaintate, în aceeaşi limba; c) A asculta partea în limba sa maternã; d) În consiliile comunale şi judeţene ale unor asemenea districte teritoriale, membrii aleşi sau de drept ai nationalitatilor de 30% vor putea lua cuvântul în limba lor maternã [...]". Art. 12 din aceeaşi lege prevedea, de asemenea, ca "Magistraţii şi functionarii instanţelor şi autoritãţilor administrative prevãzute la art. 9 şi 11 vor trebui sa cunoascã limba nationalitatilor respective". Tot astfel art. 17 alin. (2) din lege stabilea ca "Regulamentele, ordonanţele şi comunicatele autoritãţilor locale se vor publica în limba naţionalitãţii care constituie cel puţin 30% din populaţia judeţului respectiv sau localitãţii respective". Curtea retine ca fiecare dintre actele menţionate anterior dispunea ca limba oficialã a statului este limba romana, asa cum stabileau, de altfel, atât art. 126 din Constituţia din 1929, cat şi art. 94 din Constituţia din 1938. În legatura cu argumentarea autorilor sesizãrii, în sensul ca prin introducerea posibilitatii folosirii limbii materne de cãtre cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale cu o anumitã pondere, în raporturile lor cu autoritãţile administraţiei publice locale, s-ar incalca dispoziţiile art. 13 din Constituţie, Curtea observa ca însãşi Constituţia din 1991 permite cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale ca în relaţiile lor cu autoritatea judecãtoreascã sa foloseascã limba maternã, fãrã sa se considere prin aceasta ca s-ar aduce atingere statutului de limba oficialã al limbii romane. Astfel art. 127 din Constituţie, deşi precizeazã la alin. (1) ca "Procedura judiciarã se desfãşoarã în limba romana", dispune la alin. (2): "Cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele şi lucrãrile dosarului, de a vorbi în instanta şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit." I.2. Curtea constata ca este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate prin care se susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 72 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocandu-se ca, "prin art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi art. 110 din lege, se revizuieste, implicit, art. 13 din Constituţie". Din examinarea conţinutului legii, precum şi a formulei finale privind adoptarea acesteia de cãtre Camera Deputaţilor şi Senat rezulta ca Legea administraţiei publice locale are un caracter organic şi ca a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, din analiza conţinutului prevederilor textelor legale criticate nu rezulta ca este încãlcat statutul de limba oficialã al limbii romane, ci, dimpotriva, se constata ca Legea administraţiei publice locale statueazã în mod explicit în cuprinsul sau acest statut. În consecinta, susţinerea ca prin dispoziţiile legale criticate s-ar fi operat, în realitate, o revizuire a art. 13 din Constituţie, realizatã printr-o lege organicã, iar nu printr-o lege constituţionalã, asa cum prevãd dispoziţiile art. 72 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, nu corespunde cu conţinutul real al prevederilor Legii administraţiei publice locale. Curtea observa ca de altfel, conform art. 148 alin. (1) din Legea fundamentalã, dispoziţiile constituţionale privind limba oficialã nu pot forma obiect al revizuirii. I.3. Autorii sesizãrii susţin, de asemenea, ca dispoziţiile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale art. 110 din Legea administraţiei publice locale sunt contrare prevederilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "Legea administraţiei publice locale conditioneaza exercitarea acestor drepturi de existenta <<colectivitãţii>> de 20%, ori de proporţia de 1/3". Curtea constata ca nici aceasta critica nu este intemeiata. Acordarea dreptului pentru cetãţenii aparţinând unor minoritãţi naţionale având o anumitã pondere în populaţia totalã a unor unitãţi administrativ-teritoriale de a folosi şi limba maternã în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice locale nu numai ca nu reprezintã o încãlcare a dreptului la identitate prevãzut la art. 6 din Constituţie pentru persoanele aparţinând minoritãţilor naţionale, ci, dimpotriva, reprezintã o largire a dreptului de exprimare a identitãţii lor lingvistice. De asemenea, Curtea retine ca referirea din sesizare la acordarea de "drepturi colective" nu are în vedere conţinutul real al dispoziţiilor constituţionale invocate şi nici conţinutul prevederilor legale criticate. Într-adevãr, atât dispoziţiile art. 6 din Constituţie, cat şi textele de lege criticate conferã drepturi "persoanelor" sau "cetãţenilor", iar nu "colectivitãţilor". Astfel art. 6 din Constituţie garanteazã dreptul "persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale" la exprimarea identitãţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase. De asemenea, în art. 17, art. 40 alin. (7), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi în art. 110 din Legea administraţiei publice locale se prevede dreptul de folosire "şi a limbii materne", în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice locale, pentru "cetãţenii aparţinând minoritãţilor naţionale" care au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor unitãţii administrativ-teritoriale. Tot astfel art. 43 alin. (3) conferã dreptul de "a folosi şi limba maternã" pentru "consilierii aparţinând unei minoritãţi naţionale", în cazul în care aceştia reprezintã cel puţin o treime din numãrul total al consilierilor. Faptul ca folosirea de cãtre aceşti cetãţeni şi "a limbii materne", în raporturile cu administraţia publica localã, este condiţionatã de o pondere substantiala a minoritãţii naţionale din care fac parte, în ansamblul populaţiei din unitãţile administrativ-teritoriale respective, sau - în cazul consilierilor, caz prevãzut la art. 43 alin. (3) - de a reprezenta cel puţin o treime din numãrul consilierilor nu are semnificatia acordãrii unor drepturi colective. Ponderile stabilite prin textele legii reprezintã doar criterii pentru acordarea drepturilor de folosire "şi a limbii materne" în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice sau în cadrul lucrãrilor consiliilor locale şi ale celor judeţene. Aceste criterii ţin seama de posibilitãţile practice de a se asigura, în contextul garantarii identitãţii lingvistice, folosirea "şi a limbii materne" în relaţiile cu autoritãţile administrative publice locale, avându-se în vedere şi costurile pe care societatea şi le poate permite. De asemenea, nu este încãlcat nici principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, întrucât, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, în acord cu interpretarea data de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, egalitatea nu semnifica uniformitate, iar o diferenţa de tratament juridic determinata de un motiv obiectiv şi rezonabil nu constituie o discriminare. Sub acest aspect Curtea constata ca existenta unei ponderi substanţiale a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale (pondere care a fost stabilitã de legiuitor la peste 20% din numãrul locuitorilor) reprezintã o justificare raţionalã şi obiectivã pentru folosirea "şi a limbii materne" în raporturile dintre aceştia şi autoritãţile administraţiei publice locale. Aceeaşi justificare exista şi în ceea ce priveşte folosirea "şi a limbii materne" în lucrãrile şedinţelor de consiliu, în cazul în care consilierii aparţinând unei minoritãţi naţionale reprezintã cel puţin o treime din numãrul total al consilierilor. De altfel, însãşi Convenţia-cadru pentru protecţia minoritãţilor naţionale, ratificatã de România, atunci când se referã, între altele, la folosirea limbii materne de cãtre persoanele aparţinând minoritãţilor naţionale în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice locale, conditioneaza aceasta posibilitate de existenta unor "arii locuite tradiţional sau în numãr substanţial de persoane aparţinând minoritãţilor naţionale" (art. 10). II. Nu este intemeiata nici critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia dispoziţiile art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale contravin prevederilor art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât stabilesc obligaţia primarului de a îndeplini "însãrcinãrile date de cãtre consiliul local". Sub acest aspect Curtea retine ca, potrivit art. 120 alin. (2) din Constituţie, "Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome [...]." Rezulta deci ca nimic nu impiedica reglementarea prin lege a unor raporturi functionale fireşti între consiliul local, ca autoritate deliberativa a administraţiei locale, şi primar, ca autoritate localã executivã, raporturi care, fãrã a semnifica subordonarea acestuia din urma fata de consiliu, sunt de natura sa permitã convergenta acţiunii autoritãţilor administraţiei publice locale autonome. De altfel, tocmai în virtutea acestor raporturi functionale fireşti, legea prevede, între atribuţiile primarului, şi pe aceea de a asigura aducerea la îndeplinire a hotãrârilor consiliului local [art. 68 lit. b)], precum şi pe aceea de a prezenta informãri asupra modului de aducere la îndeplinire a hotãrârilor consiliului local [art. 68 lit. d)], atribuţii cu privire la care nu s-a invocat neconstituţionalitatea pentru motivul ca ar avea semnificatia subordonarii primarului fata de consiliu. Or, este evident ca atributia prevãzutã la art. 68 alin. (2), în sensul ca primarul îndeplineşte şi însãrcinãrile date de consiliul local, însãrcinãri care trebuie sa se exprime în formele prevãzute de lege pentru actele consiliului local, se încadreazã în limitele raporturilor constituţionale dintre consiliul local şi primar, ca autoritãţi administrative autonome. De altfel art. 6 alin. (2) din lege stabileşte principiul ca între consiliul local şi primar nu exista raporturi de subordonare, iar pe de alta parte, conform art. 68 lit. b) teza finala, se da posibilitatea primarului de a sesiza prefectul în cazul în care apreciazã ca o hotãrâre a consiliului local este nelegalã. Numai interpretarea sistematica a tuturor acestor dispoziţii da expresie raporturilor reale pe care legea le stabileşte între consiliul local şi primar. În susţinerea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale autorii sesizãrii invoca şi necorelarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, text care prevede expres ca "[...] între consiliul local şi primar [...], nu exista raporturi de subordonare". Cu privire la acest aspect este de reţinut ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, controlul de constitutionalitate are ca finalitate asigurarea compatibilitatii legilor cu Constituţia, iar nu asigurarea coordonãrii diferitelor dispoziţii ale aceleiaşi legi, problema care intra în competenta exclusiva a autoritãţii legiuitoare. III. O ultima critica de neconstituţionalitate a Legii administraţiei publice locale are ca obiect dispoziţiile cuprinse în art. 145-148, care reglementeazã componenta, funcţionarea şi rolul comisiei judeţene consultative, pe care autorii sesizãrii o apreciazã ca fiind o structura "fãrã nici o utilitate şi care nu este prevãzutã de Constituţie", deci "contrarã art. 120 şi art. 121 din Constituţie". Examinând aceasta critica de neconstituţionalitate, Curtea retine ca prevederile art. 120 şi 121 din Constituţie se referã exclusiv la consiliile locale şi primari, respectiv la consiliul judeţean. De asemenea, Curtea constata ca reglementarea prin Legea administraţiei publice locale a unui organism consultativ, care nu este prevãzut de Constituţie, nu contravine dispoziţiilor constituţionale. Raportul de conformitate dintre lege şi Constituţie nu exclude ca, în mãsura în care nu se incalca o dispoziţie constituţionalã, legea sa poatã reglementa şi structuri de natura sa asigure buna funcţionare a autoritãţilor administraţiei publice locale reglementate prin Constituţie. De altfel, Curtea retine ca aceasta comisie nu constituie o noua autoritate a administraţiei publice locale, ci este un organism consultativ, structura care funcţioneazã pe lângã autoritãţile administraţiei publice locale prevãzute de Constituţie, având rolul sa asigure armonizarea acţiunii autoritãţilor care exercita autonomia localã cu aceea a reprezentanţilor autoritãţilor publice centrale. Structuri asemãnãtoare au mai existat în România în perioada dintre cele doua razboaie mondiale, sub denumirea de "consiliu de prefectura" ("Legea pentru unificarea administrativã" din 1925), precum şi sub denumirea de "comisie administrativã a judeţului" ("Legea pentru organizarea administraţiunii locale" din 1929). În ceea ce priveşte aprecierea utilitãţii comisiei judeţene consultative Curtea constata ca aceasta nu reprezintã o problema de control al constituţionalitãţii legii, ci una de oportunitate, aspect ce nu intra sub incidenta contenciosului constituţional.
Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.a) şi ale <>art. 17 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Constata ca prevederile art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 68 alin. (2), art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8), art. 110 şi art. 145-148 din Legea administraţiei publice locale sunt constituţionale. Decizia se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitiva şi obligatorie. Deliberarea a avut loc la data de 19 aprilie 2001 şi la ea au participat: Lucian Mihai, preşedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu şi Romul Petru Vonica, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
