Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 112 din 13 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 , ale Legii nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , precum si a dispozitiilor art. 80, 81 si 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 , ale <>Legii nr. 338/2002 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Dumitru Nicolaescu în Dosarul nr. 287/CA/2002 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, personal, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Autorul exceptiei, Dumitru Nicolaescu, solicita admiterea acesteia, arãtând ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 a modificat în mod neconstitutional prevederile <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, micsorand cuantumul pensiilor stabilite anterior prin aceasta lege. În acest sens invoca încãlcarea art. 15 alin. (2) şi a art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece, în opinia sa, se creeazã o discriminare între pensionari în privinta aplicãrii în timp a legii. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale în aceasta materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 287/CA/2002, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , a <>Legii nr. 338/2002 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 , excepţie ridicatã de Dumitru Nicolaescu într-un litigiu de asigurãri sociale. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arãtat ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 este contrarã dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, întrucât a fost adoptatã fãrã abilitarea Guvernului printr-o lege specialã şi fãrã sa fi existat un caz excepţional, modificând o lege organicã. Pe de alta parte, dispoziţiile acestei ordonanţe restrang exerciţiul unor drepturi, cu toate ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de <>art. 49 din Constituţie. De asemenea, Legea nr. 338/2002 este neconstitutionala, deoarece aprobarea ordonanţei nu s-a fãcut în regim de urgenta, ci dupã un an şi trei luni. Dispoziţiile <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 , în redactarea lor modificatã prin cele doua acte normative, contravin şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece prevãd termene diferite de aplicare a legii pentru persoanele înscrise la pensie anterior, respectiv ulterior datei de intrare în vigoare a acesteia, instituind un tratament discriminatoriu. De asemenea, prin modificãrile aduse acestor texte de lege au fost incalcate prevederile art. 49 din Constituţie, deoarece a fost "violat dreptul la pensie". Autorul exceptiei considera ca sunt incalcate şi prevederile art. 20 din Constituţie cu raportare la reglementãrile din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea "tratamentului crud", şi la cele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interdicţia de a tine pe cineva "în sclavie sau în condiţii de aservire". Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca susţinerile autorului exceptiei "sunt neintemeiate, întrucât modificãrile aduse art. 80, art. 81 şi <>art. 180 din Legea nr. 19/2000 prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 şi <>Legea nr. 338/2002 nu incalca dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 49 şi art. 114 din Constituţie", nu incalca principiul egalitãţii în drepturi, nu restrang exerciţiul unor drepturi şi au fost adoptate cu respectarea procedurii prevãzute pentru ordonanţele de urgenta. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata. Modificãrile aduse <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 , care reglementeazã modul de calcul al valorii punctului de pensie şi mãsurile de recalculare a cuantumului pensiilor aflate în plata, nu aduc "atingere dreptului la pensie, consacrat de art. 43 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul şi condiţiile acordãrii acestui drept se stabilesc prin lege, şi numai în raport cu resursele financiare existente, care pot fi alocate în acest scop, potrivit art. 137 alin. (5) din Constituţie". Arata ca reglementãrile internaţionale invocate de autorul exceptiei nu sunt incidente, iar dispoziţiile legale criticate nu instituie discriminãri, deoarece "legiuitorul are competenta de a reglementa în mod diferit şi în raport cu posibilitãţile financiare existente mãsurile de protecţie socialã ce se acorda unor categorii de cetãţeni". Acestea nu restrang exerciţiul nici unui drept şi nu incalca nici prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, sub acest aspect ridicandu-se doar probleme de aplicare a reglementãrilor legale succesive. Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Art. 114 alin. (4) din Constituţie nu interzice reglementarea prin ordonanta de urgenta în domenii rezervate legii organice, iar aprobarea prin lege a ordonanţei de urgenta confirma existenta cazului excepţional. Prin dispoziţiile <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 , în redactarea lor modificatã, nu s-a instituit nici o discriminare, întrucât "nu se creeazã un tratament diferenţiat, discriminatoriu, între categoriile de pensionari care îndeplinesc aceleaşi condiţii de pensionare". Nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile legale criticate dispunând numai pentru viitor. Invocarea art. 20 din Constituţie este eronatã, întrucât reglementãrile internaţionale la care face referire autorul exceptiei au "o cu totul alta sfera de aplicare". Textul art. 49 din Constituţie se referã la cazuri speciale "care nu se regãsesc în domeniul reglementat prin legea pensiilor". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , constata urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ale <>Legii nr. 338/2002 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, precum şi ale <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificãrile ulterioare. Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, 49 şi ale art. 114 alin. (1) şi (4), care au urmãtorul conţinut: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale", cu raportare la art. 22 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi la art. 4 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." ; - Art. 114 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...] (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele: În ceea ce priveşte <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , aceasta a fost adoptatã cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, alin. (1) al aceluiaşi articol nefiind aplicabil, întrucât nu era necesarã o lege specialã de abilitare şi nu exista nici interdicţia de a reglementa în domenii rezervate legii organice. Constituţia nu prevede nici un termen în care Parlamentul trebuie sa se pronunţe asupra unei ordonanţe de urgenta. Legea fundamentalã conditioneaza doar intrarea în vigoare a ordonanţei de depunerea acesteia la Parlament, spre aprobare, şi prevede convocarea Parlamentului, dacã acesta nu se afla în sesiune. Autorul exceptiei critica <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 şi <>Legea nr. 338/2002 pentru faptul ca au modificat <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 în sensul ca dispoziţiile <>Legii nr. 19/2000 nu se aplica deopotrivã şi de la aceeaşi data tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii lor la pensie, fiind restrâns exerciţiul drepturilor persoanelor pensionate anterior datei intrãrii în vigoare a legii, ceea ce avantajeaza persoanele care se pensioneazã dupã acea data. În legatura cu aceste critici, Curtea constata ca abrogarea, modificarea sau completarea unor legi intra în competenta exclusiva a legiuitorului. Dispoziţiile legale criticate nu restrang exerciţiul vreunui drept sau al vreunei libertãţi constituţionale, nefiind astfel incalcate prevederile art. 49 din Constituţie. De asemenea, aceste dispoziţii legale nu contravin reglementãrilor internaţionale invocate, nefiind aplicabile prevederile art. 20 din Constituţie. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenta sa asupra prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 şi ale <>Legii nr. 338/2002 . Astfel, prin Decizia nr. 328 din 26 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, Curtea a respins excepţia ridicatã şi a constatat ca aceste texte sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 80 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , acesta prevedea, în redactarea sa iniţialã, ca "Valoarea unui punct de pensie reprezintã cel puţin 45% din salariul mediu brut lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv, şi se aproba prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat". În redactarea sa actuala textul criticat prevede ca aceasta valoare "se calculeazã pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% şi mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat". Aceste dispoziţii legale nu sunt de natura sa aducã atingere dreptului la pensie, deoarece stabilesc doar modul de calcul al unui punct de pensie în vederea determinãrii cuantumului pensiei. Respectând dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, acestea se aplica de la data intrãrii în vigoare a legii, pentru persoanele care se pensioneazã dupã acea data, respectiv la data recalcularii şi recorelarii pensiilor anterior stabilite. Cele doua categorii de pensionari se afla, în mod evident, în situaţii diferite, motiv pentru care acordarea de la date diferite a drepturilor astfel calculate, decalaj determinat de întinderea resurselor financiare existente, nu poate fi consideratã ca o mãsura discriminatorie. În ceea ce priveşte <>art. 81 din Legea nr. 19/2000 , acesta prevede calcularea valorii unui punct de pensie la data intrãrii în vigoare a legii bugetului asigurãrilor sociale de stat, deopotrivã pentru toate categoriile de pensionari. Valoarea astfel calculatã urmeazã a fi actualizatã "în funcţie de posibilitãţile financiare, [...] prin indexare trimestriala cu un procent care sa acopere cu pana la 100% rata inflaţiei". Curtea constata ca aceste dispoziţii nu sunt retroactive şi nici nu creeazã discriminãri între persoane aflate în situaţii identice. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 180 din lege, acesta prevede, la alin. (2), determinarea punctajului mediu anual al fiecãrui pensionar "prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislaţiei anterioare [...] la valoarea unui punct de pensie, stabilitã în condiţiile art. 80". Determinarea punctajului mediu anual se face în aceleaşi condiţii pentru toate persoanele pensionate anterior datei intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 19/2000 şi urmeazã a se avea în vedere la recalcularea şi recorelarea pensiilor, operaţiune ce se efectueazã eşalonat în timp, în funcţie de posibilitãţile financiare prevãzute. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca art. 180 din lege ar fi contrar principiului neretroactivitatii, Curtea constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 a intrat în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile sale se aplica de la aceasta data, fãrã a retroactivã. Alin. (7) al art. 180 elimina posibilitatea diminuãrii unor drepturi stabilite pe baza legislaţiei anterioare, prevãzând ca, "În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se pãstreazã în plata cuantumul avantajos".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 , ale <>Legii nr. 338/2002 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Dumitru Nicolaescu în Dosarul nr. 287/CA/2002 al Tribunalului Dolj Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
