Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 112 din 11 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 265 din 25 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Areca Protrading" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.255/2003 al Judecãtoriei Câmpina.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.255/2003, Judecãtoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Areca Protrading" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea cererii de ordonanţã preşedinţialã pentru suspendarea executãrii silite formulate de Societatea Naţionalã a Petrolului "Petrom" - S.A. - Sucursala Baza de Aprovizionare Floreşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 41 şi 134. Astfel, considerã cã textul de lege criticat încalcã art. 16 din Constituţie, deoarece "se creeazã o stare de vãditã inegalitate între creditori şi debitori" şi, totodatã "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanţelor de cãtre creditori", ceea ce contravine principiului economiei de piaţã, statuat în art. 134 din Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã sunt înfrânte şi prevederile art. 41 din Constituţie, deoarece "prin acest text constituţional se protejeazã orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanţã, iar prin textul în cauzã se prevede o posibilitate arbitrarã de suspendare a procedurii de executare, fãrã o cauţiune, fapt de naturã a aduce o gravã atingere dreptului de creanţã".
Judecãtoria Câmpina apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, "deoarece nu stabilesc discriminãri, instituind un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie procesualã". De asemenea, instanţa apreciazã ca irelevantã critica potrivit cãreia art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 41 şi 134, devenite art. 44 şi, respectiv, art. 135 în Constituţia republicatã, deoarece "procedura instituitã prin textul criticat a fost prevãzutã exclusiv pentru cazuri urgente care justificã aceastã procedurã specialã, iar problema cauţiunii priveşte aplicarea în practicã a legii".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora:
"În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanţã preşedinţialã, pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare prevãzute de prezentul articol."
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã urmãtoarele prevederi din Constituţia republicatã:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sãu, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, <>Decizia nr. 107 din 11 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 15 aprilie 2003, şi <>Decizia nr. 160 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat cã textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, care consacrã egalitatea în drepturi.
Cu acele prilejuri, Curtea Constituţionalã a constatat cã dispoziţiile legale criticate trebuie apreciate în raport cu natura cauzelor deduse soluţionãrii pe calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, suspendarea provizorie a executãrii silite, reglementatã de prevederile criticate, constituie o mãsurã cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanţei preşedinţiale numai "în cazuri urgente" care justificã aceastã procedurã specialã. Dispoziţiile criticate nu conţin mãsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât mãsura instituitã prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
Nu este pertinentã nici critica autorului excepţiei conform cãreia textul legal criticat instituie "o posibilitate arbitrarã de suspendare a procedurii de executare, fãrã o cauţiune", ceea ce ar aduce o gravã atingere dreptului de creanţã, iar prin aceasta s-ar înfrânge prevederile constituţionale ale art. 44. În acest sens, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã se referã la o cerere de suspendare provizorie a executãrii, în cazuri urgente, pânã la soluţionarea cererii de suspendare prevãzute la alin. 1 al aceluiaşi articol. Aceastã cerere se judecã însã conform procedurii obişnuite şi cu condiţia depunerii unei cauţiuni stabilite de instanţã ca o garanţie în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitãrii abuzive a unor drepturi procesuale şi a tergiversãrii executãrii unor obligaţii stabilite prin titlu executoriu.
În sfârşit, Curtea constatã cã în speţã nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 135, aceasta nefiind semnificativã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Areca Protrading" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.255/2003 al Judecãtoriei Câmpina.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
