Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Gangut Gheorghe impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 125 din 5 decembrie 1995.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 1 octombrie 1996, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 8 octombrie 1996.
CURTEA
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 125 din 5 decembrie 1995, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 , precum şi pe cele ale art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) şi ale <>art. 41 alin. 2 din Decretul nr. 367/1971 , invocatã de inculpatul Gangut Gheorghe în Dosarul nr. 14.855/1994 al Judecãtoriei Bacau. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, Curtea a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 şi 17 din Decretul nr. 367/1971 . Totodatã, s-a mai constatat ca prevederile art. 41 alin. 2 lit. a) din acelaşi decret au mai fãcut obiectul controlului Curţii, care, prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, definitiva prin nerecurare, a respins, de asemenea, ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate. Întrucît, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor şi cum de la pronunţarea deciziilor sus-menţionate nu a intervenit nici un element nou care sa justifice schimbarea practicii, soluţia adoptatã a fost aceeaşi. Cu privire la <>art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 , care reglementeazã posibilitatea dãrii în folosinta a fondurilor de vinatoare pe o perioada de cel puţin 10 ani unitãţilor Asociaţiei Generale a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi, s-a reţinut ca excepţia este vadit nefondata şi sub acest aspect, deoarece prevederile sale, ca de altfel şi celelalte texte criticate din Decretul nr. 367/1971 , nu se referã la nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În speta, autorul exceptiei a fost trimis în judecata în baza art. 279 alin. 2 din Codul penal, deoarece, dupã excluderea sa din cadrul A.J.V.P.S. Bacau, a refuzat sa depunã, la termenul stabilit, arma de vinatoare la organele competente.
Impotriva Deciziei nr. 125 din 5 decembrie 1995, Gangut Gheorghe a declarat recurs invocind urmãtoarele motive:
- Prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, Curtea Constituţionalã a fost de acord cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) şi a <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , precum şi a <>art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 , ca fiind contrare prevederilor art. 37 din Constituţie, asa cum a opinat şi Tribunalul Bacau în Încheierea din 12 noiembrie 1992 prin care a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate. Recurentul afirma ca Tribunalul Bacau, prin Sentinta civilã nr. 31 din 18 martie 1993, a desfiinţat decizia Inspectoratului de Poliţie Bacau, de anulare a permisului de portarma, restabilindu-i dreptul de a deţine arma de vinatoare, situaţie în care refuzul sau de a preda arma de vinatoare a fost justificat de o hotãrîre judecãtoreascã, de unde concluzia ca acesta nu i-a fost anulat şi nici retras, asa cum se retine prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 125/1995.
- Prin dispozitivul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 60 din 7 iunie 1995, dupã ce la pct. 1 se respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi ale <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , la pct. 2 se constata ca nu exista concordanta între prevederile constituţionale şi cadrul legislativ privind vinatoarea, regimul juridic al armelor de vinatoare şi dreptul de asociere, facindu-se apel la Parlamentul României pentru a se elabora un nou cadru legislativ în domeniu.
- Prin Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 s-a abrogat Decretul nr. 367/1971 şi aceasta ar constitui un motiv de schimbare a practicii Curţii Constituţionale în materie.
Întrucît soluţionarea exceptiei s-a fãcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fãrã citarea pãrţilor, dupã declararea recursului s-au solicitat punctele de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta poate sa priveasca numai dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei; or, în speta, inculpatul a fost trimis în judecata în baza art. 279 alin. 2 din Codul penal, astfel încît obiecţiunea acestuia este irelevanta pentru soluţionarea dosarului de cãtre instanta judecãtoreascã. De asemenea, se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) şi ale <>art. 41 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 367/1971 , precum şi cele ale <>art. 10 din Legea nr. 26/1976 este neîntemeiatã şi pe fond, întrucît nici una dintre aceste dispoziţii nu contravine Constituţiei. În ceea ce priveşte dreptul la libera asociere prevãzut în art. 37 alin. (1) din legea fundamentalã şi invocat în sprijinul exceptiei de neconstituţionalitate, se precizeazã ca între libertatea de asociere în domeniul vinatorii şi liberalizarea comerţului cu arme de vinatoare nu exista o legatura nemijlocitã şi ca libertatea vinatorilor de a se asocia în organizaţii proprii nu are drept consecinta necesarã liberalizarea comerţului cu arme în beneficiul acestor asociaţii. Se invoca, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 13 ianuarie 1993, definitiva prin nerecurare, şi Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995. În încheiere, sînt caracterizate ca inexacte afirmatiile fãcute de recurent, în sensul ca şi Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, ar fi ajuns la concluzia ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata şi ca Decretul nr. 367/1971 a fost abrogat prin Legea nr. 126 din 27 noiembrie 1995.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului şi raportul întocmit de judecãtorul-raportor, retine:
Primul motiv de recurs, prin care se afirma ca în Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993 Curtea Constituţionalã "a fost de acord cu susţinerea de neconstituţionalitate a art. 9 lit. a) şi a <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , precum şi a <>art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 , ca fiind contrare prevederilor art. 37 din Constituţie", nu poate fi primit şi urmeazã a fi respins, deoarece, prin decizia menţionatã, nu au fost reţinute ca neconstituţionale aceste dispoziţii.
Argumentele recurentului, în sensul ca refuzul sau de a depune arma a fost justificat de o hotãrîre judecãtoreascã şi ca permisul nu i-a fost anulat sau retras, astfel cum s-a reţinut prin decizia completului de fond, reprezintã o problema de interpretare şi de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti şi care nu poate face obiectul contenciosului constituţional.
Cel de-al doilea motiv, prin care se susţine ca în dispozitivul Deciziei nr. 60 din 7 iunie 1995 Curtea Constituţionalã a constatat o neconcordanta între prevederile constituţionale şi cadrul legislativ actual privind vinatoarea, regimul juridic al armelor de vinatoare şi dreptul de asociere, este, de asemenea, neîntemeiat, întrucît apelul adresat legiuitorului are numai semnificatia unei semnalari în vederea revizuirii reglementãrilor din acest domeniu, ceea ce s-a şi realizat prin adoptarea legilor nr. 17/1996 şi nr. 103/1996.
Nici ultimul motiv de recurs, potrivit cãruia, prin Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 privind regimul materiilor explozive, s-ar fi abrogat în întregime Decretul nr. 367/1971 , nu este întemeiat, deoarece prin art. 40 din legea respectiva au fost abrogate expres numai dispoziţiile referitoare la materiile explozive.
Ulterior, prin Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor şi prin Legea nr. 103 din 23 septembrie 1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vinatului, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996 şi, respectiv, nr. 235 din 27 septembrie 1996, s-au adoptat noi reglementãri în aceste materii, iar dispoziţiile Decretului nr. 367/1971 , precum şi cele ale <>Legii nr. 26/1976 au fost abrogate.
Recurentul, prin cererea din 25 iunie 1996, arata ca, prin Legea nr. 17/1996, dreptul de a deţine, de a purta şi de a folosi arme de vinatoare se acorda şi membrilor asociaţiilor de vinatori sportivi legal constituite, cum este aceea din care face şi el parte, astfel încît, implicit, aceasta ar presupune ca prevederile Decretului nr. 367/1971 ar fi fost neconstituţionale. Susţinerea nu poate fi primitã, întrucît singura concluzie ce se poate deduce din abrogarea Decretului nr. 367/1971 o constituie faptul ca, în prezent, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) şi ale art. 41 alin. 2 lit. a) este lipsitã de obiect. Aceasta caracterizare priveşte şi invocarea, prin aceeaşi excepţie, a neconstitutionalitatii <>art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976 , care, de asemenea, a fost abrogat. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, potrivit cãreia poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate numai o dispoziţie legalã în vigoare, asa cum rezulta din deciziile nr. 14 şi 15 din 10 martie 1993, definitive prin nerecurare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, din Decizia nr. 26 din 19 mai 1993, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 125 din 16 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 februarie 1995, şi din Decizia nr. 62 din 1 iunie 1994, definitiva prin Decizia nr. 122 din 16 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 23 ianuarie 1995.
Avînd în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Gangut Gheorghe impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 125 din 5 decembrie 1995.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 8 octombrie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
